12,131 matches
-
la timp.” Și, mai departe... Mai departe, ce? Firfidonel E mare și gras, cu mustață căruntă, Mereu îți propune cîte-o afacere. Nidoc Pentru Nidoc timpul e de gumilastic: Îl traaage după el, calm, pe unde se duce. Oamenii nu se supără. Dimpotrivă: Mai respiră și ei. Toroipan Toroipan are un nume așa de fioros, Că se îmbracă numai în alb. „Culoarea păcii”, Precizează el, tot timpul. Venduța Venduța adună de cînd se știe: Grăsime pe șolduri, bani la saltea, inele pe
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
am urcat în camioane și am băut; ca niște drapele se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și am băut până dimineața, până la kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
agățat de un știulete verde. Nu, nu c-ar fi vrut ea. Asta-i fals. Sigur s-a agățat. Ea ține prea mult la el, nu l-ar fi aninat pe-acolo. Ba pun chiar pariu că s-o fi supărat că s-a agățat pe nu-știu-unde. Și pe bună dreptate: e barișul ei preferat. Mai are, ce-i drept, unul negru. Mai are, ce-i drept, unul roșu. Da, dar ăsta-i cel mai frumos, fără doar și poate. Si
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
sestert, nu poți lua zece în afară de cazul că restul de nouă ar fi fost furați de la alții. Ceru să i se explice în detaliu mecanismul și hotărî, în regim de urgență, interzicerea acestei escrocherii incompatibile cu demnitatea de provincie romană. Supărat peste măsură de lucrurile grave auzite, latinul renunță la ideea de a-l ierta pe făptaș. Mai ales că arăta ca un african zbîrcit. Decise despărțirea lui de femeia care era atît de frumoasă, că-i plăcu și lui Agillus
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Ea și-a scos, atentă, mănușile, apoi le-a aruncat în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai era supărată pe mine. Cred că mă iubește. Iar mănușile mai păstrau ceva din parfumul ei. Coapsele ei mă strîngeau. Umede și lipicioase Un oraș de purpură răsărise în zare Gîfîiam, transpiram, dar nu înaintam Deloc. "Oh, oh, oh, oh!", am strigat
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
alte planuri, mult mai promițătoare și mai dulci, și n-am nici cel mai mic chef să stau cu mama pe nici o punte de vapor... Nu avea însă nici un chef să îi spună de ce lui tanti Adina, de ce să o supere, avea să aibă destul de suferit oricum, și, apoi, știa că tanti nu îl place pe Florin..., iar cât despre mama...auzi, mama... Mama e un cuvânt care are înțeles pentru alții, nu și pentru ea... Eu ți-am spus, Violeta
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
pe cel care stă în spatele acestor, citez, "mîrșave calomnii"?, mai întrebă Sfinxul mieros. Aici Oedip reflectă puțin: "dacă voi declara că e Tiresias, voi mînia poporul prost, care îi iubește pe profeții smintiți; dacă voi spune că e Creon, îi supăr pe nobilii care îl susțin pe nemernic, dacă spun că e Antigona, le înfurii pe feministe care o adoră pe sclifosita aia de fie-mea. Să răspund în doi peri "omul", așa cum i-am răspuns pe vremuri Sfinxului, e prea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
să fi dispărut acel spirit ludic cu mâinile lui virile trăgând pe sfoară absențe altfel de neclintit ca iubirea pentru cea căreia aș putea să-i potrivesc infailibil dezlegările după chipul și asemănarea ficțiunilor tale gonflabile și-apoi să mă supăr și să o arunc lângă celelalte jucării privind-o cu ciudă cum se înțeapă în fus și redevine ea înseși încă și mai desăvârșită sau mici plăceri plimbările deșirate din gesturi domoale prăbușite între cuvinte prin piațete zgâriate de umbra
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
distrugeri generale ajunge să creeze în cele din urmă o stare de spirit specială. Nici un scriitor din zilele noastre nu mai poate gândi non omnis moriar". În perspectiva unui apropiat sfârșit al lumii vârsta care, într-un fel sau altul, supără pe toată lumea, dispare, dar odată cu ea și consolarea horațiană a artiștilor, a tuturor celor care lasă urme: "nu voi muri de tot". Cât timp nu ne gândim la această ultimă posibilitate de a ne pierde vârsta de tot, ne putem
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
Soarta lor... "Bea încă o gură de ceai de cânepă din ceașca neagră, care l-a trezit din extaz" - crezându-se înger păzitor, alungat. Își scutură de ulei de parfum acoperământul aruncat de draci. Că are în continuare draci: e supărat, nervos, nemulțumit, neajutorat, nedreptățit. Mai păstrează impresia obscură că s-a petrecut, totuși, ceva foarte straniu cu el - prea-i merge rău. Dedesubt, la cinci-șase metri sub el a fost curățat pământul și s-a întins o rogojină de către țăranii
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
păcat... Și am uitat-o pe Justine Lévy, despre care chiar azi am citit un articol în Journal du Dimanche semnat de cunoscuta jurnalistă literară Laure Delorme sau așa ceva. Ce mai tura-vura, literatura franceză e pe mâini bune. Nu te supăra dacă din când în când nu mă pot abține... Ironii nevinovate. Sper că nu e grav. Oricum, ai perfectă dreptate când spui că literatura e făcută acum în primul rând de femei, bărbații nefiind în stare să se mai pasioneze
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
larg, pentru rînduielile de atunci ale țării. "Pădurarii se plîngeau că este capricios și mai ales că trage imprecis, rănește vînatul, ei trebuind să alerge să-l caute. în majoritatea cazurilor, cerbii răniți nu erau găsiți, vînătorul fiind nervos și supărat pe pădurari; metoda substituirii vînatului nu se descoperise încă." (Lucian Dincă, Vînători cu Ceaușescu). într-un rînd, în pădurea Malu Roșu din ocolul silvic Scroviștea, semnalul vînătorii, în premieră mondială, s-a dat nu cu cornul, ci cu o talangă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
în continuare un rol imens în propagarea modelului mafiot tutelat de guvern, parlament și președinție. În loc să le bată el obrazul corupților, aceștia pot s-o facă nu doar mai rapid, ci și cu argumente: „Toa-șu prim, se poate să ne superi? Tocmai pe noi, care te-am făcut ceea ce ești?!” Stabilitatea P.S.D.-ului e mai fragilă decât oricând. Ideologia nu mai reprezintă, în acest partid, absolut nimic. Carieriștii de toate nuanțele, escrocii, ticăloșii cu patalama, bestiile și tupeiștii de obor s-
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
iasă ceva foarte interesant. Depinde de proiectul pe care ți l-ai definit, de priceperea și forța de pătrundere a fiecăruia. Cred că sunt ultimul care aș putea să pretind o unică formulă de istorie. Alții pretind așa ceva și se supără dacă eu scriu altfel. Întotdeauna s-a scris și se va scrie întotdeauna în foarte multe feluri, din ce în ce mai multe, pe măsură ce societatea se diferențiază, abordările se diversifică și instrumentele de lucru se înmulțesc. Istoria se multiplică. - Și avem nu Istorie, ci
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
partid. Care ? Cel de pe sticlă.” * Zăpezile care au blocat România de sărbători, lăsînd Bucureștiul blocat de Crăciun au stîrnit zîzanie între prefectul Ovidiu Grecea și doi dintre primarii de sector aflăm din ADEV|RUL: “Primarii Onțanu și Darabont s-au supărat pe prefectul al Capitalei. Deszăpezirea nu e Carnavalul de la Rio. Școala de samba nu scoate Bucureștiul de sub nămeți!” au replicat cei doi primari amenințării prefectului că pune Parchetul pe urmele lor, dacă se repetă haosul de sărbători în circulația din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
gust: eu, „editorialist de colțul mesei”, Vadim, „intelectual elocvent”! Dar dacă lucrurile stau așa, îi rog să mă scutească de insinuarea jenantă că m-aș apropia „de tribun” prin ceea ce scriu. S-ar putea ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o contradicție filologică, de-aici înainte va fi vorba de proces de intenție și fals grosolan. Manipulând cu rapiditate textele și contextele, cu scopul delegitimării intelectuale („Băiețică ăsta nu știe ce spune!”, cam
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
într-o caligramă a lui Apollinaire, urmează forma „?“). Pisica seduce, mai puțin însă decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi/ își dezminte numele/ e tînăr și relativ cultivat“). Nu cred că Romulus Bucur s-a supărat, asemenea lui Ion Barbu cînd a văzut ilustrația la După melci, că textul lui e însoțit de grafica naivă și cam buclucașă a lui Tudor Jebeleanu. Dar, ca la Barbu, un text de descîntec al lui Romulus Bucur și-l
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
în această pagină, cînd a făcut eroarea capitală de a confunda postul de radio cu pricina cu altul, numit Radio Cluj. Cronicarul își cere iertare pentru confuzie, dar continuă să nu înțeleagă de ce sînt dnii Laszlo și Pecican atît de supărați pe România literară. Dl Grigurcu, colaboratorul nostru permanent, ne ia cu jumătate de gură apărarea. Din nefericire, nu le spune în replică prietenilor săi ce trebuie spus. Am obiectat la intervenția anterioară a colegilor noștri în care afirmau că RL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
altfel nu se amestecă în scrisul nimănui. Nu e vorba de a împărtăși opiniile celor pe care-i publicăm. Problema este că se preferă de către mulți comentatori de astăzi o judecată globală negativă asupra unor autori pe care critici foarte supărați pe comunism nu-i mai citesc, iar cînd cineva chiar îi recitește, e pus la zid. Dl Pecican nu pricepe nici alte lucruri foarte simple: cu cine ar fi vrut d-sa să discutăm politica culturală de deschidere a PCR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
Facultatea este, spre deliciul romancierului, pe care nu și-l ascunde, o lume în veșnică fierbere, cu oameni în stare să se aprindă din orice vorbă, ca apoi să-și dea firesc binețe, cu aerul că niciodată nu s-ar supăra pentru așa fleacuri. În fond, noi să fim sănătoși, că ne descurcăm...Tema "descurcării"e sancționată, cu o anume amărăciune de pedagog dezamăgit în așteptările lui de la societatea pe care, lato sensu, o educă, în episodul călătoriei cu trenul, pe
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
asta e vorba. Bulevardul Eroilor (numit așa după adresa Filologiei din Brașov) e, mai curînd, un roman despre strategii de coabitare. E un "manual" umoristic despre cum să reziști cu bine în catedră, despre cîtă politică poți comenta fără să superi pe nimeni și despre îngăduirea reciprocă a "magiștrilor" și a "discipolilor". O anumită curiozitate, de ambele părți, ține în tensiune legătura dintre ei. Andrei Bodiu face, fără să o transforme în teorie indigestă, o analiză în cunoștință de cauză a
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
Cristian Teodorescu Cîțiva tineri artiști plastici au deschis o expoziție în București. L-au comemorat pe Ștefan cel Mare în niște tablouri în care domnitorul sanctificat de BOR apare făcînd amor. Firește că Biserica s-a supărat, doar nu era să le zică bravo. Dar pe lîngă Ea, s-au întărîtat și tot soiul de laici, scîrbiți de ceea ce le-a clocit imaginația acestor comemoratori. Rostul acestei expoziții nu era însă de a stîrni sentimente pioase, ci
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
că ți se umeziseră ochii... O tuse convulsivă îl apucă. Probabil că stătuse prea mult în apă... Continuă: ...M-a cuprins atunci o deznădejde și mai mare. Mâine îmi voi petrece toată ziua aici. Cu tine. Frau Sorge o să se supere, dar nu mai contează. Pentru că niciunde nu te simt mai aproape decât în casa asta a noastră bătrână, mare și frumoasă care nu mă mai sperie. Și mă amăgesc cu iluzia că poate ai să simți că sunt totuși aici
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
en vaut deux", autorul ne previne: Unii suferă că petrec sărbătorile cu cine nu-și doresc, alții că-și doresc să nu le petreacă. Unii se simt prea singuri, alții n-au parte de un minut de singurătate. Unii sînt supărați că n-au ce vor, alții au ceea ce nu vor și, bineînțeles, mai există și categoria tot mai largă a celor care nu știu nici ce vor, nici ce au, dar oricum, suferă cu conștiinciozitate". l De citit neapărat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
1932 în mai multe numere din "România literară", aflată sub conducerea lui Liviu Rebreanu, și cules în 1933 într-un volum pus sub sigla "Caietele Cetății literare". Scandalul era gata, în toți termenii lui publicistici. Era clar de ce s-a supărat Camil Petrescu și avea dreptate să se supere ca unul din stâlpii de rezistență ai "Sburătorului" și ai modernismului, recunoscut ca atare de către amfitrion și de către criticul militant. Florica Ichim restituie integral pentru prima dată, după 70 de ani, acest
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]