226 matches
-
cu dizolvarea previzibilă a corpului social. Cînd între nobili și tălpași nu mai apare burghezul, cu rol de filtru menit a opri revărsarea verminei asupra aristocraților, atunci societatea se duce de rîpă. Orice doctrină care cultivă egalitarismul pentru a coborî superbia celor suspuși la promiscuitatea celor supuși trebuie înfierată ca fiind contrară spiritului european. Potrivit lui Johnson, pătura de mijloc din țările apusene este supusă unei agresiuni constante al cărei deznodămînt stă în pierderea tocmai a acelor valori pe reazemul cărora s-
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
muntoase „ară în cer", oceanele pulsează etc. Avem a face cu un suflet rural ce-și eliberează hiperbolic energiile comprimate, ieșind din secularul tipar folcloric, contactînd instinctualitatea. O agresivitate lăuntrică se întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se acorda cu stihiile. Paradoxala „eliberare" se produce într-o lume deconvenționalizată în rău, „beată de fericire" deoarece „sălbăticia pieilor roșii însuflețește codul moral" iar „micile cioburi colorate" se află „în mîinile antropofage". Spre a ne
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
schilavă, armătura scenariului prestabilit. (De regulă, în istoriografia literară se procedează invers. Probele documentare colectate și interpretate duc, dacă e cazul, la un scenariu posibil. Dar asta, par a crede unii, este o metodologie tradițională, pe care o resping cu superbie condamnabilă.) Ideea de la care pornește dl. N. Georgescu, pusă la cale în fosta redacție a Luceafărului (contribuția d-lui Mihai Ungheanu fiind, în acest nefericit caz, hotărîtoare), este că Eminescu, încă din 1881, a fost victima unei îngrozitoare cabale, menită
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
Nietzsche îl citea pe Dostoievski, în traducere franceză, și profesorul și filosoful Ion Ianoși, un erudit în problema literaturii ruse, și nu numai!, mă convinge că filosoful neamț a avut acces și la Crimă și pedeapsă! -, la eroul stendhalian trăim superbia criminalului care nu se supune legilor moralei și bunului simț, murind cu zâmbetul insolent pe buze, fiind convins că dreptatea e de partea sa. Așa cum, cu vreun secol după apariția acestui roman incendiar, vor muri cu zâmbetul pe buze, respingând
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
a unor grupuri și mari colectivități în mijlocul continentului unde s-au născut și format ceea ce numim însemnele umanului și ale umanității?!... Iar semnificativ, la cele două personaje-model pe care le-am analizat în treacăt mai sus, nu este numai această superbie maniacală de a transgresa una din majorele interdicții morale ale umanității, dar și reacția lor "după": insolența, calmul neabătut al lui Julien Sorel, chiar și în fața plutonului de execuție, și sentimentul de vinovăție ce tresare la studentul rus, indus de
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
metafora este o pasăre de noapte răstignită / pe crucea muntelui iar imaginația este o tîrfă" (Cioburi de tăblițe de lut ars regăsite). Ceea ce ar denota încă o dată opțiunea pentru contingent a autorului care a declarat cu un soi de resignată superbie: "cît despre metafizică s-o lăsăm celor ce-au livrat-o / vanitoșilor vizionari bîlbîiți și vicioși" (ibidem). Dar cum se vede Mircea Petean pe sine? Cum își reflectă figura în textul emis? Chipul d-sale apare sub pavăza unei poze
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
chestiune. La prima vedere, comentatorul s-ar cuveni să jubileze, deoarece în acest semnificativ text referentul terestru e transpus într-o reverie acvatică, pămîntul fiind vizionat prin "gramatica imaginativă" a apei. Dar el și-a propus a-și pune, cu superbie, piedici, a înlătura cu orice preț probele ce i se par facile. Drept care obiectează prompt: "e vorba de o simplă retroversiune a teluricului în acvatic, susținută de o proliferare deliberată a analogiei". Și: "Pe de altă parte, imaginarul acvatic nu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
unui artist autentic. Este poate singura regulă de viață pe care am învățat-o și am urmat-o de la el". Cioran e surprins sub unghiul unei întîlniri nocturne, în vara anului 1937, cu care prilej gînditorul în devenire afișează cu superbie țelul universalist al activității sale: "Eram aproape singurii trecători pe stradă. Ne-am oprit în fața porților mari ale Fundației ca să schimbăm cîteva cuvinte. Cu verva lui acuzatoare. Cioran se plîngea că nu mai suportă Ťspațiul ăsta sufocantť și că de
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică, la un ideal ŕ rebours, cel al unei capodopere care e chiar "pierzania" proprie: "Rînd pe rînd renegi vechile naufragii ale minții,/ Te dezici de bietele epave ale rațiunii.../ Din amiaza ființei tale se retrage umbra unui ecou,/ Verbul
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
limitativă) l-a izolat într-un fel de ceilalți comentatori ai așa-numitei literaturi vii. E, categoric, o nedreptate. De ani buni, de exemplu, rolul de critic de poezie (cu alte cuvinte, critic de poezie prin excelență) e disputat cu superbie între Gheorghe Grigurcu și Al. Cistelecan. Doi stăruitori practicanți ai impresionismului, dotați, desigur, cu un gust credibil, dar, ca să zic așa, ambii destul de fragili sub raport conceptual. Dincolo de meritele inerente, alegațiile acestora mi se par, nu o dată, foarte simplu de
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
trădarea. Într-un fel, animalul știa să fie loial acolo unde omul eșua de nenumărate ori. Eram copleșit de felul în care se discuta acolo de marele "Wild" și felul în care lupul, numit și Colț alb, îl întruchipa cu superbia cu care natura ne arată chipul ei neatins de la Facere. Jack London te făcea să simți lupta care se dădea între sălbăticie și sentimentul necunoscut: afecțiunea. Dacă sfântului Grigore Palamas îi mâncau urșii din palmă pentru că probabil își pierduse mirosul
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
nici o vanitate. Am rămas foarte surprins cînd, într-o Istorie a literaturii române, recent apărută, m-am văzut caracterizat ca un "infatuat": Avînd despre sine o superlativă opinie, imună la contestări, el se pronunță asupra oricui și orice cu o superbie pontificală, cu prezumția infailibilității". De-ar fi așa! În realitatea mea psihică, sînt ros de incertitudini, apăsat de gîndul posibilei erori. Nemulțumirea față de alții, cîtă e, apare deseori depășită de nemulțumirea față de mine însumi. Sînt oare, cum zicea cineva, un
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
să plec tot înainte, ca aburu-n zori pe străzile vântuite. Neștiut, făceam un pas înainte - sărind din stâncă pe altă stâncă. Zborul acelei păsări părea boltit de-atâta vigoare și vântul mă-ncărca de riduri apoi mă pustia condamnat la superbie și eu dădeam uitării lumina, torturat de vreme - mai târziu mă-ntorceam ca să plec devreme. De-a dreptul Absurdul, de pildă, era evident - pe când făceam saltul fără să intru în aspecte, fără să navighez între a fi și nu aș
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
a provocat, în mare, aceleași previzibile jerbe verbale. Discuția în cauză înseamnă de obicei, în România anului 2006, înfruntare polemică și discurs revendicativ. Există pe această temă o întreagă bibliografie de specialitate, mai ales franceză, dar ea rămîne ignorată cu superbie; cel puțin pînă acum, observăm mai ales vocația interjecțională a disputei, evocarea confuză și vagă de argumente literare pentru mascarea unor pulsiuni ce n-au nimic a face cu literatura, ci doar cu obsesia afirmării sociale și mediatice. Așa a
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
în chestiune nu s-a petrecut nici o schimbare. Predominau aceeași frică a concedierii ,pentru o frază ambiguă, suspectă sau un cuvînt netrebnic, abătut de la canoanele cenzurii, aceiași șefi de cadre, aceeași vigilență rizibilă, nocivă a biroului organizației de bază, aceeași superbie a Ťindicațiilorť (ce se modificau de la o zi la alta în funcție de conjuncturi oculte), aceiași șefi neghiobi și semidocți", pe scurt persistă ,aceeași atmosferă kafkiană". O amenințare surdă, venită din imprevizibile direcții, planează asupra tuturor, distorsionînd firescul comportamental, inhibînd conversația, inducînd
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
de conduita critică a cronicarilor literari postbelici, refugiindu-se în „tehnicismul analitic”: „Și nu puțini au fost aceia care au crezut că trebuie să întoarcă spatele acestei îndeletniciri trădătoare care te face să fii sincer doar când împarți calificative, cu superbie, necunoscuților, începătorilor și, în general, celor ce nu au în spate fie pe cineva, fie ceva anume, fie propriul trecut”. Nu-i mai puțin adevărat însă că mai toate volumele de studii ale lui Eugen Negrici sunt trase, printr- un
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
Mihai Ursachi în coloarea lui germanică, reacție la vulgaritatea ce bîntuia trotuarele unui Iași ce cunoscuse și el cîndva fragranța cafenelei. Trotuare bătute totuși de amîndoi cu perfidă metodă. Falșul acesta nu era falsul din muzică, nici cel practicat cu superbie de trompe-l^oeil-ul artei de salon opulent, cu atît mai puțin - ca să fim... falși enciclopedici - provocatorul Les Faux-Monayeurs al lui Gide încă necunoscut. Era, pur și simplu, verdictul neiertător aplicat nesincerității. în dialogul cafenelei sau în arena politicii. Cafeneaua
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
cu satisfacție pe fața prietenilor stupoarea". Mobilul psihic al unei atari conduite îl constituie simțămîntul măgulitor al propriei preeminențe, al unei excelente opinii de sine ce-i dictează un șir de confesiuni nu doar antifilistine, ci și bune conducătoare de superbie: În vreme ce ei înoată în platitudini și sînt aproape muți și orbi în fața lumii, eu am idei, percep universul, stabilesc în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G.
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
polemica se poartă și între individualitățile reprezentative ale direcțiilor care se confruntă. Sînt amintite "polemicile emblematice" dintre Maiorescu și Gherea, dintre Lovinescu și Iorga, id est dintre maiorescieni și antimaiorescieni. Din păcate însă, în opinia d-sale (și aci intervine superbia reducționistă), în perioada actuală, "în pofida tuturor așteptărilor, nu am fost martorii unor polemici reale, deoarece lipsește pregătirea filosofică și metodologică pentru a se întreține niște dezbateri consistente pe problemele esențiale ale literaturii". Chiar așa? Și, contrazicîndu-și propria remarcă asupra "polemicilor
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
într-una din cele mai reprezentative și mai tulburătoare prefigurări ale marelui eveniment justițiar. Demnă de semnalat ni se înfățișează conștiința integraționistă a lui I. D. Sîrbu, care (spre deosebire, de pildă, de unii scriitori tineri de azi care pun cu superbie accentul pe "autonomia culturală" a discursului lor) se dorește a se situa pe o nervură istorică, a continua ceea ce au săvîrșit predecesorii. Și n-avem deloc impresia că și-ar diminua originalitatea vorbind despre "dascălii" dintre cele două războaie, care
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
de un orgoliu în expansiune, se confruntă cu criza metafizică provocată de "căutarea lui Dumnezeu și negăsirea lui", stigmat al celui "ales", al celui ce posedă "dreptul să trăiască în metafizic, transfigurînd realul și adaptîndu-l structurii sale spirituale". De reținut superbia accentului volițional. Din această perspectivă nu-l mulțumește nici catolicismul, nici protenstantismul. Criteriul analizei este cel al raportului om-Dumnezeu, pe care religia catolică îl rezolvă deficitar, pe o latură prin avivarea aspirației omului către divinitate, pe altă latură prin "sfărîmarea
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
discret, printr-o umilință a subordonării la natural, printr-o mixtură de melancolie și de ironie ce nu pregetă a se reorienta adesea ca autoironie. Astfel patetismul mai mult ori mai puțin afectat, tonalitatea înaltă, supralicitată, eul întronat cu o superbie romantică - simptome ale unei crize de regăsire a poeziei autohtone, după eclipsa "realist-socialistă", care a preluat astfel, dilatîndu-le, cîteva filoane ale poeziei noastre din interbelic, apar depășite printr-o tasare a "conținutului" moral ca și a mijloacelor unei creații cel
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
întâmplare fericită a scos, astăzi, la lumină, aceste texte. Poate că e o marotă a mea și poate că, în genere, încercările începutului nici nu prea contează. Dar indicat e, cred, să le cunoaștem înainte de a le evalua global, cu superbie. Să știm, de pildă, că Ion Mureșan (alt poet admirat, astăzi, pe bună dreptate) a debutat revuistic în Cutezătorii (nr. 9/ 27 februarie 1969) cu poemul Țara mea și că în „Tribuna” avea s-apară abia mai târziu, licean fiind
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Radu Cange stau sub semnul nobil al singurătății. Aceasta e resimțită ca un blestem cu alibi mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem nici măcar/ un gest pentru a ne/ ascunde de singurătate" (Pentru a ne ascunde). O
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
fond!, din ultima carte, unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă strălucește masa cu de toate, și sfeșnicele aprinse, și dansatorii, și corbul Vasile, descins de la locul lui, de pe jardinieră, printre picioare. Sforicică nu dansează, iar de la o
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]