349 matches
-
aparține avioanelor supersonice, precum Concorde, și va fi destinat exclusiv transportului de mărfuri. Plasarea cabinei de pilotaj la etaj superior, permite încărcarea frontală, prin conul din botul avionului. Cum din cauza prețurilor la combustibil, și crizei petroliere din anii 1970 transportul supersonic nu s-a materializat pe scară largă, Boeing 747 a rămas, timp de aproape 30 de ani, un avion preponderent de pasageri. De-abia după 1997, producția modelului de marfă a depășit-o pe cea de pasageri. Prima comandă a
Boeing 747 () [Corola-website/Science/306793_a_308122]
-
basarabeni, s-au întors, în 1958. După absolvirea școlii medii ruse din Drochia, R. Moldova, a urmat studiile la Harkov (Ucraina), la Școala superioară de aviație militară, pe care a absolvit-o cu onoruri. Primește diploma de pilot militar pe supersonice și diploma de inginer de aviație. Calitățile sale l-au impus printre colegii de generație, iar superiorii politici ai Armatei Roșii i-au recunoscut valoarea, promovându-l până la rangul de general în aviația supersonică. După absolvirea la zi a Facultății
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
Primește diploma de pilot militar pe supersonice și diploma de inginer de aviație. Calitățile sale l-au impus printre colegii de generație, iar superiorii politici ai Armatei Roșii i-au recunoscut valoarea, promovându-l până la rangul de general în aviația supersonică. După absolvirea la zi a Facultății de comandă a Academiei Militare de Aviație „Iuri Gagarin” cu medalie de aur, a fost numit comandat de regiment de aviație tip MIG-25RB în Germania de Est, apoi adjunct și comandant de divizie de
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
a fost noua lavă, și restul a fost fragmentat în stânci mai mari. Rezultatul exploziei laterale Toată lumea din zona liniștită puteau vedea norul de cenușă imens care a fost trimis spre cel de la poalele nordice a muntelui St. Helens. Exploziile supersonice laterala, încărcate cu resturi vulcanice, au cauzat devastarea în măsură de 30 km din vulcan.Zona afectată de explozie poate fi împărțită în trei zone apropximativ concentrice: 1. Zona explozia directă.Zonă cel mai puțin intimă, în medie de aproximativ
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
1994, după o perioadă de 8 ani petrecută în Germania, a revenit în România și a reluat activitatea grupului "Poesis", lansând în 1996 albumul "Cântec Șoptit". A urmat o colaborare cu formația Holograf la spectacole și albume precum: "69% Unpluged", "Supersonic", "Undeva departe" și "Holografica", susținând partitura de chitară acustică și backing vocal. În aceeași perioadă, îl regăsim alături de nume mari ale muzicii românești precum Ducu Bertzi pe albumele „Dor de ducă”, „Sufletul meu” și „Poveste de iarnă”; Mircea Vintilă - albumul
Marius Bațu () [Corola-website/Science/314046_a_315375]
-
ajutaj, rezultând astfel un șir de ajutaje. Dacă viteza care trebuie s-o atingă aburul la ieșirea din ajutaj este subsonică, se folosesc ajutaje convergente, a căror secțiune scade continuu de la intrare spre ieșire. Dacă este nevoie de o viteză supersonică, se folosesc ajutaje convergent-divergente (ajutaje de Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea corespunzătoare secțiunii canalului
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
noi”". Percepția criticilor asupra cântecului a fost în general pozitivă. Billboard oferă piesei „Touch My Body” o recenzie favorabilă, susținând faptul că "„această înregistrare senzuală o reprezintă 100% pe Mariah, compus din armonii satisfăcătoare, oh-uri de acompaniament atrăgătoare, versuri supersonice și un refren molipsitor precum o răceală iarna”". Revista "Blender" a împărtășit această părere, afirmând că "„este o piesă pop genială, realizată de un geniu pop”". "Newsday" a numit „Touch My Body” cântecul săptămâni, în momentul publicării recenziei, comentând și
Touch My Body () [Corola-website/Science/316892_a_318221]
-
din Unda'ground" și un prim hit - "Numa’ una", al cărei videoclip - ca și celelalte de altfel -, este realizat "fără știrea producătorului". Piesă se bucură de succes, iar trupa concertează la cele mai importante evenimente de gen din țară. Urmează "Supersonic" și "Când vin la microfon", piese incluse pe albumul "Născut pentru asta", editat în vara anului 2001. După terminarea contractului cu Cat Music, Da Hood Justice intra pe "filiera" independență alături de labelul Urban Records, însă rezultatele nu sunt cele scontate
Da Hood Justice () [Corola-website/Science/308833_a_310162]
-
este o mărime adimensională care arată de cîte ori este mai mare viteza unui mobil decît viteza sunetului în acel mediu. Valorile subunitare ale numărului lui Mach înseamnă viteze subsonice (mai mici decît viteza sunetului), iar valorile supraunitare înseamnă viteze supersonice. O clasificare mai detaliată definește în plus vitezele "transsonice" (între Mach 0,8 și Mach 1,2) și vitezele hipersonice (mai mari de Mach 5). în lichide este mai mare decît în gaze, pentru că densitatea este mai mare (ceea ce ar
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
forma unui pocnet (bang-ul sonic). Undele sferice se intersectează, iar înfășurătoarea acestora este un con cu vârful pe direcția de deplasare, în fața sursei. Unghiul formula 7 dintre generatoarea conului și direcția de deplasare este dat de: Așadar, în cazul vitezei supersonice, un observator aflat în fața sursei sonore care se deplasează va recepta undele în sensul invers producerii acestora. Prin comprimarea aerului în direcția de înaintare, se generează o undă care nu are un caracter periodic, reprezentând doar un domeniu de comprimare
Viteza sunetului () [Corola-website/Science/305855_a_307184]
-
În diferite faze de lucru. Obsesia lui a fost zborul, desprinderea de pământ, de materia biftec. Ruperea legăturilor cu efemerul, cu accidentalul l-a apropiat categoric de Henri Coandă, cel aflat atunci În perioada stabilizărilor zborului cu avionul, apoi cu supersonicul! Relația sculptură - arhitectură sau arhitectură - sculptură s-a Îngemănat cordial la Constantin Brâncuși, alimentată, de ce nu?!, de goticul marilor catedrale ale Europei. Numai că românul vedea o sculptură locuibilă. Astăzi, În multe țări asiatice, zgârie-nori, de zeci și sute de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
își pierdea aparent noțiunea, iar simțurile păreau să spună contrariul. De îndată ce flăcările exterioare au încetat, naveta a devenit brusc un mare avion, care cu motoarele pornite la turația maximă a început să evolueze pe cer deplasându-se cu o viteză supersonică. Ulterior, respectiva viteză a fost redusă treptat până când plutirea navetei a ajuns sa fie reperată asemenea unui punct luminos obișnuit, de avion, pe ecranele radar. Acum, procesul de coborâre putea fi mai ușor urmărit de către cei aflați pe pământ. Pericolul
Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
Spey a fost un proiect de avion supersonic de vânătoare românesc, desfășurat în anii '80, și terminat din cauza lipsei de fonduri, înainte de construirea unui prototip. Proiectul prevedea un aparat cu o aripă convențională (dublu-delta), cu fantele de admisie a aerului în lateral. S-au propus diferite variante, cu
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
să fie preluată de Institutul de Mecanica Fluidelor și Cercetări Aerospațiale (IMFCA), care după 10 ani să se reorganizeze, devenind Institutul pentru Creație Științifică și Tehnică - (INCREST). Acesta a fost cel care avea să înceapă cercetarea pentru conceperea unui avion supersonic românesc. Proiectul a început la sfârșitul anilor '70, sub conducerea inginerului Dumitru Badea. A rezultat un avion ușor, monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracțiune de aproximativ 54 de kN (91 de
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
sus, și s-au studiat configurații cu unul sau două ampenaje verticale. În 1981 s-a renunțat la întregul proiect, din cauza faptului că nu s-a putut procura un motor cu performanțele cerute. La puțin timp lucrul la un avion supersonic a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roșca, numele fiind acum IAR 101; acesta era similar primului proiect, fiind ceva mai mare și având patru puncte de acroșare sub aripi. Au urmat apoi mai multe variante, cu unul sau două
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
singur motor părea cel mai promițător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil atât de vânătoare aeriană, cât și de atac la sol. Macheta sa este încă în holul INCAS. Pentru a testa capacitatea de producție indigenă a unui avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, de către Întreprinderea de Avioane București (astăzi Romaero S.A.), și un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deși lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunțat la întregul proiect
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
Avioane București (astăzi Romaero S.A.), și un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deși lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunțat la întregul proiect în 1988, din lipsa fondurilor. Încercarea de a produce un avion supersonic a fost o provocare foarte dificilă pentru industria românească, iar anii ce aveau să vină au demonstrat că foarte puține țări au reușit în această privință - aparate mai ambițioase ca Eurofighter sau Rafale au întârziat mai mult de 10 ani
IAR 95 () [Corola-website/Science/303920_a_305249]
-
cu lungimi diferite de fuzelaj, care au ajutat la creșterea substanțială a cererii. Pe 21 august 1961, un DC-8 a atins viteza de 1.012 Mach în cadrul unor teste de zbor, devenind astfel primul avion comercial care a atins viteze supersonice (în serviciu normal, DC-8 este un avion subsonic). Aceste modele se caracterizează prin fuzelajul de 45.8 m și anvergura aripilor de 43 m. Modele cu fuselajul lungit, și motorizări mai puternice. Conversii ale modelelor DC-8-60 cu motoare CFM56-2 de
DC-8 () [Corola-website/Science/313179_a_314508]
-
Aérospatiale-BAC a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar consumul era mai mare și autonomia mai mică față de Concorde. Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde și-a început
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
a altor factori, zborurile au încetat la 24 octombrie 2003. Ultimul zbor a avut loc pe 24 noiembrie în acel an. La sfârșitul anilor 1950, Regatul Unit, Franța, Statele Unite și Uniunea Sovietică luau în considerare realizarea transportului aerian la viteze supersonice. Atât Britanicii de la Bristol Aeroplane Company cât și francezii de la Sud Aviation aveau în lucru proiecte, denumite Type 233 și Super-Caravelle, respectiv. Ambele proiecte erau, în mare parte, sprijinite financiar de guvernele respective. Proiectul britanic avea un design cu aripi
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Construcția celor două prototipuri a început în februarie 1965: 001, construit de Aerospatiale la Toulouse, și 002, de către BAC la Filton, Bristol. Concorde 001 a efectuat primul zbor de test din Toulouse pe 2 martie 1969 și a atins viteza supersonică pe 1 octombrie. Primul Concorde britanic a zburat din Filton baza aeriana Fairford pe 9 aprilie 1969, pilotat de André Turcat. Pe măsură ce programul de zbor a evoluat, 001 a început un cursă demonstrativă la 4 septembrie 1971. Concorde 002 i-
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
și-au păstrat comenzile, guvernele reținând profiturile realizate. În cazul BA, 80% din profit a fost reținut de guvern până în 1984, în timp ce costul achiziționării avionului era acoperit de un împrumut de la stat. Statele Unite și-au întrerupt propriul program de transport supersonic (SST) în 1971. Două proiecte intraseră în competiție; modelul Lockheed L-2000, asemănător cu Concorde, a pierdut în fața modelului Boeing 2707, care urma să fie mai rapid, avea o capacitate de 300 de pasageri și prezenta o particularitate de design
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
cu Concorde, a pierdut în fața modelului Boeing 2707, care urma să fie mai rapid, avea o capacitate de 300 de pasageri și prezenta o particularitate de design: o aripă retractabilă. Alte țări, precum India și Malaysia, au interzis survolarea zborurilor supersonice Concorde datorită problemelor de zgomot. Ambele companii aeriene au efectuat zboruri de testare și demonstrative începând cu 1974. Testarea avionului Concorde a stabilit recorduri care nu au fost depășite; prototipul, aparatul preserie și de serie au parcurs 5.335 ore
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
cu 1974. Testarea avionului Concorde a stabilit recorduri care nu au fost depășite; prototipul, aparatul preserie și de serie au parcurs 5.335 ore de zbor. Un total de 2.000 de ore de test au fost făcute la viteze supersonice. Costurile per aparat au fost de 23 milioane lire sterline (46 milioane de dolari) în 1977. Costurile cu dezvoltarea au fost de șase ori mai mare decât cele estimate. Concorde era un aparat cu aripile în forma literei delta (sau
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]