921 matches
-
a nu le fi dat (prea) pe față în defavoarea perspectivei integrale, cu adevărat „riguros tranșată și traficată pe piața“ specialiștilor, în pofida unui „anume amuzament“, doar „ponderat“, căci își dă seama de împrejurarea că „mișcarea interioară a actului creator, cu toate supliciile și exultanțele lui, cu toate maniile și triumfurile lui“, ține de ceea ce, în esență, „nu poate fi diagnosticat“, „nu poate fi expertizat“. În filigranul paginilor apare totuși propria balansare a autoarei între contrariile „vinovate“, dincolo de autentificarea lor notarială, pe care
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
direge" în loc de "îndreaptă", "indegeta" în loc de "indică", "a despecta" în loc de "a disprețui", "opumnat" în loc de "combătut", și "ratiucini" în loc de "raționamente". Se vede ușor că fără aducerea la zi a acestor cuvinte, lectura celor trei volume de prelegeri s-ar fi preschimbat în supliciu livresc, dar îngrijitorii ediției, Vianu Mureșan și Dana Grigoriu, ducînd la bun sfîrșit un proiect început de latinistul clujean Vasile Sav (mort între timp), s-au achitat de datorie: l-au îmbrăcat pe Lucaciu în cusătura recentă a limbii actuale
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
Chateaubriand, Dostoievski, Prosper Mérimée, Balzac, André Gide și alții, dar și comentarii despre autori români. - Mă obsedează o întrebare căreia nu i-am găsit locul decât aici, spre finalul interviului. M-au impresionat paginile din Familia scrisă în care descriați supliciile învățării limbii franceze - nu pentru a comunica în viața de zi cu zi, ci pentru a scrie literatură în limba franceză. În acea perioadă, domnule Ilie Constantin, în ce limbă obișnuiați să vă rugați? Dar acum? - Doamnă Ioana Revnic, în
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
zi cu zi, ci pentru a scrie literatură în limba franceză. În acea perioadă, domnule Ilie Constantin, în ce limbă obișnuiați să vă rugați? Dar acum? - Doamnă Ioana Revnic, în viața mea intelectuală nu a fost nicicând vorba de vreun supliciu lingvistic - e dreptul dumneavoastră să-l găsiți prin paginile mele publice. Mă voi fi exprimat excesiv de patetic, însă nu a fost așa. Crisparea mea dureroasă privea doar pronunțarea limbii franceze, care depinde - cum m-a învățat scumpul meu prieten Alain
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
Anca Murgoci Soția lui Nicușor Constantinescu, Codruța Constantinescu, spune că a rămas fără cuvinte la auzul unei întrebări puse de fiul său. Până astă-noapte am fost ca un strigăt mut. Pentru cuvinte grele, pentru boală, pentru supliciul singurătații, pentru iertări, pentru (puține) binecuvântări. Dar nu am mai putut să pun văl tăcut peste spaima lui Ștefan. "Mamă, întreabă-i pe polițiști dacă am voie să merg la wc", a scris Codruța Constantinescu pe Facebook. În timpul perchezițiilor procurorilor
Soția lui Nicușor Constantinescu, DEVASTATĂ. Ce i-a spus fiul ei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79670_a_80995]
-
mîncatului, adică o pragmatică a ritualurilor creștine. Dar, indiferent dacă actul premerge sentimentului sau invers, important este ca sentimentul să apară la un moment dat. Fără sentiment, săvîrșirea unui activități înseamnă începutul calvarului. O strădanie catehetică e resimțită ca un supliciu dacă cel care i se supune nu e hrănit de o elementară trăire. Un text teologic devine o unealtă de tortură dacă îl citești fără a fi purtat de o minimă simpatie față de lumea pe care o sugerează. Și cum
Istoria lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7658_a_8983]
-
emoția cu care își suprapun palmele în momentul jurămintelor inițiale, cei doi vor începe, mai devreme sau mai tîrziu, să trăiască în contratimp. Din acest moment, defazarea dintre ei va crește, ducînd la uzura implacabilă a relației lor. Există un supliciu în doi la care sfîrșește orice poveste de dragoste. Vor urma 3-4 pagini de o neverosimilă veridicitate umană, a cărei subtilitate poate fi recunoscută spontan de orice pereche care a avut parte de o experiență asemănătoare. Adică de mai toată lumea
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
va galopa pe clapele pianului, va sări - De la rozete, de la roze, de la arșice și sâmburi, Pentru ca, slăbindu-și coafura, și buton de ceai - fudul, Zbanghiu, - prinzându-l la cingătoarea înflorată, Valsând întru glorie, să glumească, mușcând șalul Ca pe un supliciu, înfierbântată, cu suflarea tăiată. Pentru ca, mototolind cu mâna coaja, reci felii De portocală să le înghită, spre a se grăbi În lustrul cu care era-ncinsă, îndărăt, după draperii, În sala care a vapori de vals prinse iarăși a mirosi
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
-i apare cu chipul desfigurat, așa cum o parte din locuitorii satului se automutilează sfârte-cându-și limba sau scoțându-și ochii pentru a păstra secretul. Spațiul în care se află nu este nicidecum un spațiu al unei expieri blânde, ci unul al supliciului, unde păcatele sunt înfățișate în toată grozăvia lor și au puterea de a-l devora pe cel care le posedă. Cei cinci se află prinși într-o capcană mortală, iar regizorul se folosește de orice pretext pentru a lăsa reflecției
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
Scusi! repetă, te rog să citești mai departe... Plus rândurile mici, la amândouă... - La amândouă! mă speriai. - Rog să faci ce ți-a spus... - Dacă trebuie, trebuie, - mă resemnai. Și am continuat așa vreo jumătate de oră. Măcar prin acest supliciu să fi atenuat un pic păcatul editorilor,... istoricilor,... cititorilor... și vorbitorilor de limbă română... - Poți să iei loc, și Omicron îmi arătă unul din scaunele înalte, colțuroase, care te înțepau când te așezai mai comod în ele... M-am așezat
Despre natura îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7366_a_8691]
-
numi muzeul imaginar al lui Vladimir Zamfirescu. Pentru artist, spunea Picasso - "pictura este un fel aparte de a ține un jurnal".... Două sunt filele unui astfel de jurnal asupra cărora am putea reflecta cu rost pentru câteva momente. Marea pânză Supliciul și, în contrast, printre Sodomaice, imagini dantești, alte evocări și schițe pentru zbor - în admirabila selecție de grafică și colaje - o prețioasă lucrare în mixed media intitulată Fosil? din Jurasic - 150 de milioane de ani cu autoportretul mamei . Supliciul reia
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
pânză Supliciul și, în contrast, printre Sodomaice, imagini dantești, alte evocări și schițe pentru zbor - în admirabila selecție de grafică și colaje - o prețioasă lucrare în mixed media intitulată Fosil? din Jurasic - 150 de milioane de ani cu autoportretul mamei . Supliciul reia în alt registru tema pedepsirii trupului, ilustrată mai înainte în Sebastian, pânza expusă la Palatul Banffy din Cluj, în urmă cu trei ani. Persoana celui supus torturii - ca niciodată într-un Ecce Homo - întoarce de astă dată, spatele scenei
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
mai dea drumul... să țină seama că ei sunt șacali... Pentru ca moartea să-i vadă cu ochi buni! iar eșafodul să fie pentru tine! Doar pentru tine! Iar ei să vină să aplaude în jur, entuziaști... Fiindcă sunt adepți ai supliciului tău!... Ah dar o oră în plus din viață! pentru ei!... Iată pactul Instinctelor! Tâmpit ăla care nu spală putina din timp! Toată morala! Oh mă simțeam bine în definitiv, conștient, însă surmenat... Și de fapt păstram o foarte veche
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
universitare adesea absurde - tocirea unor chichițe pe care le uiți a doua zi după examen, apogeul fiind atins de disciplina anatomiei, unde protuberanțele osoase, locurile de inserție musculară, traiectul nervilor, scizurile, canalele, apofizele și fosele reprezintă, pentru fiecare student, un supliciu de care nu poate scăpa decît maltratîndu-și memoria -, dacă așadar lăsăm deoparte excesul pedagogic menit a chinui cu bună-știință, atunci, în comparație cu instituția înființată de Carol Davila, alte facultăți aduc, dacă nu cu o plimbare de agrement, atunci cu un antrenament
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
Sorin Lavric Eugeniu Coșeriu, Istoria filozofiei limbajului. De la începuturi până la Rousseau, trad. și indice de Eugen Munteanu și Mădălina Ungureanu, Editura Humanitas, București, 2011, 520 p. Sunt oameni cu ușurință verbală care resimt scrisul ca pe un supliciu de conțopist. A buchisi cuvinte pentru a le întinde sintactic de-a lungul paragrafelor li se pare o caznă stearpă, a cărei corvoadă preferă s-o lase în seama scribilor. Din această categorie făcea parte Eugen Coșeriu: o natură eminamente
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
după ce te-ai familiarizat cu intimitățile lui George Constantin sau Gheorghe Dinică, să asiști la decrepitudinea lor fiziologică, solidaritatea spontană pe care o resimți față de ei fiind chiar motivul pentru care lectura te absoarbe. Rezultatul este că, molipsindu-te de supliciul prin care trece fiecare, capeți un gust amar de spectacol deprimant: se moare pe capete în carte, iar cei care mor nu sunt ființe de rînd, ci figuri ilustre, ba, mai mult, cortegiul de decese e înfățișat cu un timbru
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
excesiv în unele momente, ci, în special, din cauza suprapunerii peste toate aceste mișcări ale interpreților și ale decorului a unor proiecții multimedia realizate de Vali Chincișan, și ele în mișcare continuă. Acest exces obosește, devenind de la un moment dat un supliciu vizual. Ca plastică coregrafică și tensiune interioară, cele mai împlinite momente sunt două confruntări între bărbați, între Valentin Stoica și Bogdan Cănilă și între Valentin Stoica și actorul - dansator Adi Nour, precum și duetul din jurul unei mese al Biancăi Fota cu
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
cronologică, de poezie, filozofie, religie și tradiție ancestrală, căutînd în fiecare din cele patru ipostaze o pîrghie de împlinire. Pe fiecare le-a atins pentru a le abandona, în timp ce, sub unghi biografic, Dab Iacob a absolvit Politehnica bucureșteană în 1985, supliciul de a îndura o atmosferă neumanistă insuflîndu-i o repulsie cronică față de domeniul ingineresc. Fastidiul față de pustiul tehnic și l-a domolit mergînd în 1984 la Noica, Păltinișul prilejuindu-i scrierea unui jurnal filosofic, după tiparul consacrat al dialogurilor speculative, dar
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
ea dăm ochii cu realitatea, nu cu ficțiunea. În plus, în majoritatea cazurilor, nu e nevoie de un public „specializat“, care să aibă o educație elementară în materie de frumusețe în arte. Dimpotrivă, prezența unei asemenea educații ar pune capăt supliciului de a urmări spectacolele cu pricina, de aceea cu cît pragul de educație e mai scăzut, cu atît audiența paradelor e mai largă. Divertismentul devine o obligație, ba chiar o stare de spirit, sfîrșind prin a fi o tortură a
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
Față de aceste încrucișări de umori creatoare, cazul lui Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci. În genere oamenii care nu au umoare de scriitor se recunosc după aceea că intuiția le precede expresia, asta însemnînd că ei nu se apucă să scrie decît după ce
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
scris!”. Crucificarea Dreptul roman al timpului cunoștea și admitea trei tipuri principale de executare a pedepsei capitale: decapitarea (decollatio), arderea (crematio) și crucificarea (crux). Uneori se mai recurgea și la devorarea de către animale (ferae). Cicero considera răstignirea pe cruce drept supliciul cel mai crud și mai îngrozitor (Împotriva lui Verres, 2, 5, 165), iar Fl. Josephus o situa dincolo de limitele suportabilității umane. Execuția se îmbina cu tortura, degradarea cu batjocura și devenea suprema umilință a unei ființe umane, iar totul genera
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
spatele lacerat al crucificatului să-i facă și mai dureros contactul cu lemnul. Alte mărturii arată că condamnatul nu purta o cruce, ci o grindă, care era fixată apoi pe orizontală pe un stâlp de lemn deja instalat la locul supliciului. Condamnatul era legat sau bătut în cuie (sau amândouă) de grindă, apoi era ridicat la stâlpul vertical, în așa fel încât să nu mai atingă solul. Erau, oare, și picioarele bătute în cuie? În 1968, la nord de Ierusalim, s-
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
s-a spus frecvent. Ioan (19,31) povestește, de asemenea, că Sinedriul cerea să nu se lase răstigniții pe cruce pe durata zilei Sabatului și nici să li se zdrobească picioarele. Alte surse ne informează că, pentru a pune capăt supliciului, se zdrobeau picioarele condamnaților care, lipsiți de acest mijloc de sprijin, se sufocau mai repede. Iisus, fiind deja mort, nu a mai fost nevoie ca soldații să-i zdrobească oasele picioarelor. În cazul de față, imediat după pronunțarea sentinței, condamnatul
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
rele, pe care încearcă să le mântuie prin caznele închisorii, sunt Flori-le de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit, din 1931, de la Cultura Națională. Un drum scurt, în vreo douăzeci și cinci de poezii, de la supliciul care rodește la plăcerea care omoară. Chinul, greutatea (poezia dintâi, Flori de mucigai, îi este dedicată lui Rosetti, editorul, benedictinul) stau prefață unor portrete de oameni care au vrut să trăiască ușor. Se întâlnesc, în această cronică a frumuseților hârșite
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
textul fiind imposibilă. Căci, despuiate de premisa țintei dumnezeiești, textele de genul celui de față sînt de o uscăciune cronică mergînd pînă la sterilitate. Vezi o defilare de noțiuni, argumentări și formulări ceremonioase care nu pot provoca cititorului decît un supliciu de răbdare chinuită, silit cum este să asiste la o procesiune de expresii pe care le respinge spontan, din lipsă de afinitate intuitivă. Iar lacuna e de găsit nu doar în textul scolastic, dar și în comentariul din postfața traducătoarei
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]