339 matches
-
Încercăm față de noi Înșine ne conduce către același reper: viața. Fiecare persoană Își dorește ca propria viață să fie conform unui ideal, să Împlinească anumite aspirații, să atingă o anumită realizare. Toate acestea nu sunt altceva decât pulsiunile spiritual-morale ale supraeului individual. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că existența unei persoane este reflectată În natura supraeului său moral și spiritual, după cum, În egală măsură, persoanele cu un supraeu slab sau construit după un model negativ sunt dominate ca existență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să fie conform unui ideal, să Împlinească anumite aspirații, să atingă o anumită realizare. Toate acestea nu sunt altceva decât pulsiunile spiritual-morale ale supraeului individual. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că existența unei persoane este reflectată În natura supraeului său moral și spiritual, după cum, În egală măsură, persoanele cu un supraeu slab sau construit după un model negativ sunt dominate ca existență de pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
anumită realizare. Toate acestea nu sunt altceva decât pulsiunile spiritual-morale ale supraeului individual. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că existența unei persoane este reflectată În natura supraeului său moral și spiritual, după cum, În egală măsură, persoanele cu un supraeu slab sau construit după un model negativ sunt dominate ca existență de pulsiunile primare ale inconștientului. Fiecare viață este expresia valorilor sufletești și morale pe care le posedă persoana respectivă. Din punctul de vedere al psihologiei morale, viața unei persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
expresia normalității, În cazul persoanei deschise sau pe cea a patologiei, În cazul persoanei-limită. Ele sunt, În primul rând, aspecte psihomorale. Înțelesul acestor tipuri de persoane și a modelelor lor de existență trebuie căutat, ca semnificație, În natura și dinamica supraeului moral specific fiecăreia dintre ele. Cele două tipuri de persoane și modelele de existență corespunzătoare au, În primul rând, rolul de a ne orienta În Înțelegerea semnificației psihomorale a biografiilor. În mod firesc, Între aceste două modele pot exista tipuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Am preferat Însă să descriem tipurile fundamentale, pentru a le utiliza ca repere În evaluarea psihomorală a modelelor psihobiografice. Acest fapt este deosebit de important, Întrucât orice model psihobiografic este expresia naturii personalității unui individ, mai precis este marca pe care supraeul său moral o aplică personalității acestuia. Tipurile de modele psihobiografice Încercările de clasificare tipologică a modelelor de existență sunt numeroase, iar literatura de specialitate abundă În astfel de sistematizări. Vom face o trecere succintă În revistă a acestora. O clasificare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane neliniștite, frământate interior, dornică de a se autodepăși, cel care caută negând, care luptă Împotriva limitelor, tipul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Am prezentat tipurile psihomorale umane și modelele psihobiografice care le corespund acestora. Vom analiza În continuare semnificația morală a acestor tipuri. Se impune o precizare. Judecarea tipurilor morale umane sau biografice trebuie raportată la relațiile existente Între eul personal și supraeul moral, pe de o parte, iar pe de altă parte, la inconștientul pulsional primar. Fiecare tip de persoană și modelul psihobiografic care-i corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
corespunde este determinat de influențele sau de tendințele exercitate sau manifestate de eul persoanei respective. În sensul acesta se pot delimita patru tendințe principale: aă tipul idealist este caracteristic modelului de personalitate și al tipului psihobiografic, În raport direct cu supraeul moral. El exprimă aspirațiile morale ale persoanei și este specific unui model de viață morală, fiind un tip teoretic care urmează valorile morale; bă tipul pragmatic este opus tipului menționat mai sus. El se află sub influența directă pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În natură, conduitele și relațiile interumane erau dominate de satisfacerea trebuințelor primare, fundamentale, de pulsiunile inconștientului. Cetatea va conferi Însă omului o nouă dimensiune sufletească și morală, care-l va conduce de acum Înainte În toate acțiunile sale, concentrate În supraeul moral. Acesta va reprezenta instanța de cenzură, care va exercita un control asupra persoanei, prevenind În felul acesta abaterile sale de normele morale. Supraeul determină ca omul să devină ființă responsabilă de actele, intențiile și idealurile sale, atât față de sine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sufletească și morală, care-l va conduce de acum Înainte În toate acțiunile sale, concentrate În supraeul moral. Acesta va reprezenta instanța de cenzură, care va exercita un control asupra persoanei, prevenind În felul acesta abaterile sale de normele morale. Supraeul determină ca omul să devină ființă responsabilă de actele, intențiile și idealurile sale, atât față de sine, cât și față de semenii săi, dar și față de instituțiile și legile cetății. Am arătat mai sus care sunt relațiile interumane. Relațiile interpersonale sunt Însă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu sunt altceva decât rezultatul sublimării instinctelor, al pulsiunilor inconștientului de către acțiunea factorilor culturali represiv-modelatori. În sensul acesta, B. Malinowski spune că, Întotdeauna, „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Aceste principii sunt expresia concentrată a rolului de cenzură morală pe care supraeul Îl exercită asupra eului colectiv al masei de cetățeni. Relațiile interumane constituie acea atmosferă umană care leagă membrii cetății sau care, dimpotrivă, Îi poate diviza, separa În grupe adverse, În funcție de Împrejurări, de interese, de sentimente și, În final, În funcție de pasiuni
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situare ierarhică. Ierarhiile sunt sisteme simbolice de dispunere și afirmare a indivizilor În Cetate. Ele sunt organizate formal și funcționează În conformitate cu un sistem de valori culturale și morale acceptate de cetatea respectivă. Aceste ierarhii sociale sunt corespondentul simbolic al pulsiunilor supraeului moral: prestigiu, autoritate, putere, voința de a conduce, de a se afirma, de a fi primul, de a fi ascultat etc. Ierarhiile mai au rolul de a stabili formal, În planul uman, o anumită „distribuție socială” a valorilor morale sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
identității sufletești, morale, spirituale, religioase, culturale și sociale a omului cetățean. Din punct de vedere psihologic, exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura sa, o Înstrăinare, pe care persoana o resimte În mod dureros
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
continuitatea. Orice inovație, orice schimbare, orice factor care apare se suprapune ordinii deja existente. Tradiția Înseamnă stabilitate. Progresul Înseamnă schimbare. O schimbare care solicită omul sufletește, dar și moral, pentru că vizează valorile. Psihologia omului În cetate este dominată de rolul supraeului moral, individual sau colectiv. Ea depinde de mentalitate și de modele, care sunt organizate În norme și Într-un sistem de valori interiorizate și acceptate de toți membrii cetății. Orice schimbare este resimțită ca o răsturnare a ordinii firești. O
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caracterului cetățenilor se manifestă În sfera psihologiei morale prin minciună și trădare. Aceste două vicii morale, care alterează ființa umană, pot constitui cauzele morale ale prăbușirii cetății. În perspectiva unei analize psihomorale, minciuna și trădarea sunt expresia unor tulburări al supraeului, ale unui supraeu slab, care nu-și mai poate exercita rolul. În plus, aceste manifestări sunt expresia unei „negații”. Minciuna și trădarea, În plan sufletesc, moral și cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
manifestă În sfera psihologiei morale prin minciună și trădare. Aceste două vicii morale, care alterează ființa umană, pot constitui cauzele morale ale prăbușirii cetății. În perspectiva unei analize psihomorale, minciuna și trădarea sunt expresia unor tulburări al supraeului, ale unui supraeu slab, care nu-și mai poate exercita rolul. În plus, aceste manifestări sunt expresia unei „negații”. Minciuna și trădarea, În plan sufletesc, moral și cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului de propria sa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cultural, reprezintă o „negare” a modelelor arhetipale ale cetății, o desprindere a omului de propria sa cetate, o negare a „părinților”. Minciuna și trădarea sunt expresia unui „rău interior” care macină cetatea, a unei crize care arată o slăbire a supraeului moral. Minciuna și trădarea sunt mai dăunătoare decât atacurile externe asupra cetății, Întrucât ele vin din interiorul acesteia, ca expresie a unei anormalități de fond, structurale. Toate momentele de criză socială sunt marcate În plan sufletesc și moral de minciună
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Învinge timpul, de a opri scurgerea acestuia, de a transforma durata determinată În eternitate. Știe Însă că acest lucru este imposibil. Din acest motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra destinului său și proiectează speranțele sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vine să răspundă la această Întrebare. Nu putem reduce forța sufletească exclusiv la pulsiunile inconștientului și să o explicăm numai prin dinamica acestora. Ar fi prea simplu și incomplet. Trebuie să mai existe „ceva” dincolo de energiile pulsiunilor. Acestea sunt pulsiunile supraeului, date de forța valorilor morale din om. Sunt pulsiunile spirituale. Ele reprezintă o altă latură a forței sufletești, de care suntem obligați să ținem seama. Acțiunile, intențiile, conduitele umane nu sunt reductibile exclusiv la pulsiunile primare. Ele presupun și participarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
forței sufletești, de care suntem obligați să ținem seama. Acțiunile, intențiile, conduitele umane nu sunt reductibile exclusiv la pulsiunile primare. Ele presupun și participarea pulsiunilor spirituale ale individului. Forța sufletească are o dublă origine. Atât În inconștient, cât și În supraeu. Din ele provin aceste energii sufletești care „se descarcă” În sfera eului conștient, ca o formă de afirmare de sine. Analizată astfel, forța sufletească are o dublă origine: sufletească - pulsională − și spirituală - morală. Ele nu pot fi separate și nici
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spirit. Ele sunt inseparabile și au caracter de complementaritate. Acceptând acest aspect, psihologia morală aduce o importantă contribuție care completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre, se impune să definim natura forței sufletești. Natura forței sufletești Forța sufletească este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
completează psihanaliza. Actele umane, conduitele nu sunt reductibile la dinamica pulsiunilor inconștientului, ci ele depind și de factorii pulsiunilor spirituale ale supraeului. Este un lucru foarte important, care „scoate” persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre, se impune să definim natura forței sufletești. Natura forței sufletești Forța sufletească este o stare de virtualitate a persoanei, care o mobilizează, făcând ca aceasta să treacă de la starea de inerție la act
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
obstacolelor care Îți „Închid” Înaintarea În viață, susține Freud. Care sunt elementele care, din punct de vedere psihologic și moral, caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caracterizează puterea? aă Afirmarea de sine este prima caracteristică a puterii. Ea corespunde aspirațiilor, ambițiilor sufletești, spirituale și morale ale supraeului individului respectiv. Prin putere, cel care se pune În valoare este eul personal, iar acesta Își trage „substanța” din supraeul său moral. Afirmarea de sine se poate manifesta În următoarele direcții: În planul cunoașterii; În planul existenței personale, ca individ, În raport cu ceilalți; ca autonomie și realizare de sine a persoanei; În planul conștiinței sale morale, ca regăsire de sine, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]