169 matches
-
asta poate că s-ar putea învoi să negocieze. Panaiot crede că ar fi speranțe de acceptare din partea Fericirii Sale. Manuc auzi un dangăt îndepărtat de clopot. Vreo slujbă de îngropăciune undeva, într-un sat, își spuse. Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta, văzu deodată capul marelui dragoman Dimitrie zburând într-o spumă de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lucidității îl separă dintr-odată de toate resentimentele și gândurile stârnite de vestea înlocuirii lui. Da, era cu mult mai bine așa. Era perfect. El aici și dușmanul dincolo. Ca pe un câmp de luptă. Doar el și acea stare suprafirească de dinaintea unei bătălii decisive, acea convingere nestrămutată că strategia aleasă îl va conduce sigur la victorie. Zâmbi cu mândrie. El, Kutuzov, era un maestru al strategiei militare. În privința asta, țarul își dovedise din plin incompetența la Austerlitz, în bătălia celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmbrăcăminte. Nu știu exact ce face el în țărișoara aia, dar la Londra ar avea viitorul asigurat prin succesul fulminant în rândul compatrioatelor noastre. Tu, draga mea prietenă, știi ce se întâmplă cu mine după fiecare spectacol. Știi ce dorință suprafirească mă înflăcărează, cu atât mai mult cu cât ora despărțirii este mai apropiată. Ah, acea iubire totală dinaintea plecării! Fără promisiuni, fără angajamente, fără eternități. Doar efemerități delicioase. De aceea îndur cu atâta stoicism obositoarele mele turnee. Ele îmi oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când mi se pare că japonezii s-ar da în vât după o credință ce ar avea drept țel toate foloasele lumii acesteia - bunăstare, biruință în bătălii, leacuri pentru boli - în vreme ce se arată întru totul nepăsători față de cele veșnice și suprafirești. Cu toate acestea, aș fi delăsător dacă nu le-aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zâmbetul acela batjocoritor dispăru de pe chipul părintelui Valente și acesta îl privi cu întristare pe Velasco. — Prin firea lor, japonezii nu au nici o înclinație către absolutul care trece dincolo de ființa omului, către existența de dincolo de natură, către ceea ce noi numim suprafiresc. Mi-am dat seama de asta... abia la capătul celor treizeci de ani de propovăduire în Japonia. A fost ușor să le predic că viața aceasta este trecătoare pentru că ei aveau deja o înclinație către vremelnicia vieții. Spre spaima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o negare pură și simplă a credinței sale în bunătatea absolută a lui Dumnezeu; a doua oară, cum să se înfrupte din hrana materială, el, o ființă pur spirituală? Căci este imposibil să refuze ospitalitatea patriarhului. Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor aporii: 1. va transmite „amintirea morții” (mneme tou thanatou) prin intermediul unui vis al lui Isaac, rolul arhanghelului Mihail reducându-se la acela de interpret al visului; 2. va trimite în sprijinul arhanghelului un duh devorator, care va consuma alimentele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gata. Făceam parte din familie. Totul ar fi decurs normal dacă părinții și-ar fi trimis copiii la școală. Aveam clasa I-a cum scria la intrare dar în clasă, nimeni. Cu chiu cu vai, după parlamentări de-a dreptul suprafirești am reușit să adun 12 copii. Era exact cifra necesară desființării postului și intrării în necunoscut a steluței mele călăuzitoare. Între noroiul din ce în ce mai înghețat și căldura tot mai frumoasă a sufletului oamenilor, în vacanța de Crăciun mia sosit vestea mutării
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică (adevăratul „reziduu al sublimului”), cîi și de monstruosul, scabrosul ori oribilul aceleiași direcții artistice. Anume umorul negru. În orice caz, valorile suprafirești ale creației lui Urmuz prin această filieră credem că trebuie descifrate. (...) Manifestare etern umană (...) umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe lemnul orizontal al crucii, fața Lui era căzută În bărbie ca durerile acestei lumi, iar picioarele și mîinile rănite simbolizau nu numai inima poporului evreu din mijlocul căruia se ridicase, ci și... Dar clopotele, sunînd, rarefiară gîndurile, În lumea suprafirească ce plutea deasupra, Încît nu le mai putui prinde sensul... Un alt preot, acum, decît bunicul, ieșea și intra În altar, căci el Își Încetase drumul acesta Încă din iarna anului 1930, puțin Înainte de Crăciun. Necunoscut celor din naos, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
țintă; ea îmi sorbea privirile, ochi în ochi, întrebîndu-mă la răstimpuri, șoptit: "Ce?" Apoi n-a mai fost în stare să vorbească, nici eu n-am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după ce le-a repetat, farmecul stăruia. Cu aceasta i-am dovedit, căci credeam și eu, că experiența noastră nu-și are rădăcini sexuale, ci e dragoste, deși manifestată în sincerități carnale. Am simțit și verificat această minune umană: contactul cu suprafirescul, prin atingere, prin ochi, prin carne. Experiența a durat două ceasuri, istovindu-ne. O puteam relua de câte ori ne fixam privirile în ochii celuilalt." Ea îmi ceru să lepăd sandalele și să-mi apropii piciorul de piciorul ei. Emoția celei dintâi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să i se bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără să simtă că se cufundă pierzîndu-se într-o albă, suprafirească incandescență... - Sunt nebuni! se auzi exclamând când dădu cu ochii de câțiva trecători zgribuliți, ascunși sub umbrele. Ce i-a apucat? Nedumerit, întoarse capul ca să-i urmărească. Atunci Marina îl cuprinse în brațe și-l sărută pe amândoi obrajii. Lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prag, sfidează pieziș, cu priviri reci. În "imaginarul gotic"6 al Dorotheei Tanning, copiii nu se supun doar, pasiv, metamorfozei. Procesul le conferă energii secrete, pe care ei, în intervalul fluid dintre copilărie și adolescență, le pot direcționa în scopuri suprafirești, malefice. Destina Meridian, ca personaj suprem al viziunii plastice și literare a artistei, își petrece vârsta de șapte ani sub semnul singurătății magice. Descendenta unei vechi familii, a cărei poveste începe în Anglia, în secolul al XVII-lea, fetița are
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o voi scrie în istorie cu o cerneală de neșters. Să împreunezi rațiunea de stat cu utopia nu este lucru ușor, dar voi încerca să-l fac să înțeleagă mesajul. Pentru mine e târziu, ar trebui să capăt o putere suprafirească, pentru a mă opune lui Richelieu. II Dacă o să fii primit de Dominicani, pe părinții tăi va trebui să-i consideri ca și morți. Ei vor intra în biserică, iar tu vei lăsa capul în jos, prefăcându-te că nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
face că părintele Costantino, de îndată ce sosise la Stilo, pusese să-l cheme, spre marea bucurie a lui Don Terentio. Giandomenico învățase la perfecție și predicile părintelui Costantino, cu citatele grecești și latine și lungile digresiuni teologice și doctrinare. Era ceva suprafiresc. Asemenea mașini repeta călugărul predicator nu s-au mai pomenit vreodată, nici măcar Pico della Mirandola nu reușea să rețină totul la o primă lectură și avea nevoie să revadă textul a doua și chiar a treia oară, ca să și-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
poetul către mijlocul vieții sale. Sensul moral închipuie groaza de păcat a spiritului creștin (che nel pensier rinnova la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri vorbește și Sfîntul Augustin în De utilitate credenti, citat și de Sf. Toma în Summa Theologiae: "Scriptura care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe o pagină interioară: „Numai un potop și-o pară”, cu precizarea că se citează dintr-un cântec popular basarabean. Este povestea asasinatului moral săvârșit de mareea roșie asupra individului, în esență a intelectualului, decis să-și apere cu eforturi suprafirești identitatea. Pentru a-și intitula romanul următor, editat în 2000, U. reia propriul model: sintagma de pe copertă, Strigă acum..., aleasă din cartea biblică Iov, se continuă în interior: „Dacă este cineva să te audă”. Cu cel de-al patrulea roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
mântuirii. Bunăvoința din partea omului, care în felul acesta răspunde la tainica chemare de sus și este mijlocul de a îmbina libertatea umană cu harul dumnezeiesc, nu face ea începutul mântuirii ci, mai ales prilejuiește ori oferă harului lucrarea aceasta suprafirească cu colaborarea libertății omenești. Această idee a constituit problema ce a stat la baza disputei privitoare la har și libertate în toate epocile, dar acuzațiile aduse de apuseni lui Cassian sunt nefondate pentru că scânteia de bunăvoință și înclinarea voinței către
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
al înțelepciunii. Duh divin este Cel care M-a creat (In. 23, 4). Pe Veseleel, zice, l-a umplut Dumnezeu cu Duh divin de înțelepciune, de pricepere și de știință (Ieș. 31, 3). Deci, acestea sunt numele Duhului, mari și suprafirești și nu cuprind nici o exagerare ... A existat, a preexistat și a coexistat cu Tatăl și cu Fiul mai înainte de veci, încât, chiar dacă vei concepe ceva (ca existând dincolo de timp, vei găsi că este posterior Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]