164 matches
-
asemenea zeiței ieșită ideală/ Din spasmele cu spume ale eternității"68. Ea e forma de manifestare posibilă a nemanifestatului, chipul în care inaparentul trece prin lumină și dă sens tuturor celor ce apar limpezite ca frumusețe a lumii. Este lumina suprafirească din poemul Taborul 69, în care - spre deosebire de Horeb lăuntric, dar complementar acestuia - revelația nu mai e căutată, ci împlinită. Înălțarea sufletului în slavă e o întoarcere acasă (" Noi, copiii Slavei, ne-nturnăm acasă"), conversiunea transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
astfel să întipărească în mintea copiilor și tinerilor cunoștințe prețioase pentru toată viața” (1935). Episcopul Th. Cisar îi scria părintelui în 1931: „admir ușurința versificației și adaptarea gândurilor ca toți să înțeleagă și să prindă cu ajutorul frumosului din natură, cele suprafirești”. Despre lucrarea „Fericirea țării, sănătatea poporului” (1931) s-a vorbit mult, ea fiind considerată o adevărată operă socială, un mare bine făcut oamenilor, indiferent de religie sau etnie. Episcopul Th. Cisar a numit-o „lucrare culturală pentru binele obștei”. Mare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pune o întrebare cel puțin incitantă, căutând a desluși opțiunea poetului însuși, a lui Eminescu, în acest caz și detaliind semnificațiile punctelor de interferență a celor două forme de temporalitate constată că "balanța dintre imanent și transcendent, dintre uman și suprafiresc înclină către sfera omenească", așa încât poemul Luceafărul apare ca unul al "reabilitării sferei contingentului omenesc în raport cu lumea fantomatică a ideilor omenești", ca în nenumărate alte poeme ale sale. O altă întrebare, în prelungirea celei dintâi, este cea referitoare la preferințele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tunel, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire!” (96). De fapt, episodul ar fi banal numai pentru cine n-ar ști s-o vadă pe tânăra femeie „învăluită parcă toată într-un nor de lumină”. E o luminozitate suprafirească, de parcă îndrăgostitul l-ar fi văzut pe însuși Dumnezeu. De aceea, nu e de mirare că raiul îi apare lui Valeriu Cristea ca loc unde se adună oamenii care în viață s-au iubit. Așadar, iubirea este cel mai prejos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dani de 4-5 ani, observând-o cum se mișcă dincolo de geamul luminat și exclamând surprins, încântat: „Uite-o pe Nașa!”. De parcă ar fi văzut-o la televizor, pe un ecran, și nu aievea, de parcă ar fi asistat la o întâmplare suprafirească. Imaginea Doinei, încadrată de rama unei ferestre luminate, devenea, pentru Dani, privitor din întuneric, o uimitoare apariție de personaj dintr-o lume ireală. * Niciodată nu l-am putut mulțumi pe Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gata. Făceam parte din familie. Totul ar fi decurs normal dacă părinții și-ar fi trimis copiii la școală. Aveam clasa I-a cum scria la intrare dar în clasă, nimeni. Cu chiu cu vai, după parlamentări de-a dreptul suprafirești am reușit să adun 12 copii. Era exact cifra necesară desființării postului și intrării în necunoscut a steluței mele călăuzitoare. Între noroiul din ce în ce mai înghețat și căldura tot mai frumoasă a sufletului oamenilor, în vacanța de Crăciun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea o cosmică arcuire curgerii spre neființă a lucrurilor. Copacii, luna sunt paznici stranii ai morții, un alb suprafiresc își pune pecetea pe Cântecul orelor („Și ziua va fi rece, iar în casă / Va bate-un ceas străin și alb pe masă”), Înaltul „tace-n mii de glasuri” (Cavoul), față în față cu grozăvia calvarului Fiului Și Dumnezeu cere
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în planul artei: C. reușește să surprindă spiritul femeii prin intermediul trupului ei, iar evocarea cărnii, grea de poezie, trece către revelația suprafirescului închis de real. Când obsesia erotică, nemaifiind comprimată în spațiul interior al jurnalului, se dislocă datorită cerințelor unui experimentalism gidian (G. Călinescu), ca în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne o
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția lui Moromete. Aceasta din urmă apare nu din autopropulsarea personajului într-un empireu al liniștii suprafirești, din survolul său pe deasupra problemelor ,mărunte" ale vieții; ci, dimpotrivă, dintr-o abordare frontală a acestora, cu grumazul pus benevol la jugul familial și obștesc. Problemele lui Moromete, mari și multe, îl înconjoară ca un roi de viespi de la începutul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
post-eventum, dar și între Eul tranzitiv al confruntării și Ea, cea din vis sau reală. Pentru Marin Mincu textul este un intermezzo fără soluție de continuitate, o semantizare indelebila a actului de a scrie, o decolare din "inerția materiei", zborul suprafiresc al poetului presupunând "o încordare teribilă a minții anuntată-n urechi cu pocnet sec că o împușcătura înfundata", urmată de o dematerializare a trupului impur, apt abia acum pentru angelizare. Sursă cognitivă a textului ne este doar zborul ascensional, ci și
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
de redactorul însuși, mai târziu și-a format un grup de colaboratori dintre tinerii apropiați și dotați în acest domeniu. În felul acesta, a început "Apostolatul Tinerimii". În mijlocul tineretului, apostolul sporea în stăruință și har. „Din această văpaie de dragoste suprafirească sau născut lucrările sale, de mare răsunet nu numai în inimile tinerilor, ci și ale celor vârstnici”. La 6 mai 1940 a fost numit episcop, iar la 20 iulie 1940, în ziua de Sfântul Ilie, a fost hirotonit episcop titular
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
știință, a intrat în seminarul catedralei - pe atunci singura școală superioară căutată. Inima lui cea bună, milostivă cu cei săraci, avea să se desăvârșească aici și mai mult și, prin virtuțile creștinești deprinse, să se facă vrednic de daruri minunate suprafirești. Odată, voind să alunge o ispită de neîncredere în Dumnezeu, cu care diavolul îl necăjea, pe când se ruga la altarul Maicii Domnului, făcu o cruce cu degetul pe scara de marmoră. Ispita dispăru, însă crucea rămase întipărită, ca și cum ar fi
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
pretutindeni"”. El a putut suplini astfel lipsa studiilor în Occident datorită unor însușiri intelectuale deosebite. „"Intuiția lui în ale plasticii, atât de fină și acută, talentul lui înnăscut, modelat, împuternicit de muncă și concentrare, un fel de devinație firească și suprafirească, au umplut această lacună care pentru un altul ar fi putut fi dezastruoasă"”. Pictorul Baltazar a început activitatea publicistică în domeniul istoriei artei în anul 1904, când a publicat în "Voința Națională" mai multe cronici despre expozițiile acelor timpuri. În
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de vederea Duhului Sfânt. Această contemplare nu a fost o vedere a simțurilor, desi omul vede și cu ochii trupești, care mai înainte se transfigurează spre a putea suporta vederea de Dumnezeu. Faptul că a fost vorba despre o revelație suprafireasca și despre apariția Sfintei Treimi reiese din frazele folosite de Sfinții Evangheliști atunci cand prezintă cele petrecute. Evanghelistul Matei spune: "îndată cerurile s-au deschis" (Matei 3, 16), iar Evanghelistul Marcu afirmă: "a văzut cerurile deschise" (rupte) [Acolo unde traducătorul român
BOBOTEAZA. Sfânta Treime s-a arătat la Botezul Domnului by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101519_a_102811]