495 matches
-
sarcina ingrată de a decreta moartea zeilor: într-adevăr, la asta se va gîndi Nietzsche (1844-1900), care în confirmarea decesului zeilor, se va simți la un moment dat în măsură să proclame noua divinitatea unică: Omul sau, mai bine spus, Supraomul, sau poate, mai precis încă, Nietzsche însuși. Nu degeaba, în ultimii ani ai vieții sale, cu mintea întunecată, declara că este Dionis sau Crucifixul: ceea ce mai rămăsese din Iisus, în speculația romantică, se amestecase complet cu mitul dionisiac al eternului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
într-un capitol ulterior, dedicat Pesimismului [316] Bhagavad-gītă, XVIII, 54: Brahmabhūtah prasannătmă na çocati na kănksati...: ad litteram "devenit Brahman, cu sufletul împăcat, nici durerea, nici dorința nu cunoaște". [317] Bhagavad-gītă, XVIII, 49-56. Aici se află rădăcinile conceptului de "Supraom", asupra căruia se va reveni. [318] Cf. DEMETRIO MARIN, Varia Grammaticalia, extr. "Annali Fac. di Magistero Univ. Bari", II, 1961, Bari, Cressati, p. 33-35. [319] Cf. G. NECCO, Nietzsche poeta, Soc. Editr. Siciliana, 1950, p. 124-5; se văd aici cîteva
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
siguri că nu greșim afirmînd că noțiunea de Übermensch, de nietzscheană memorie, nu ar fi existat fără descoperirea și, trebuie să precizăm, fără falsificarea unui filon al gîndirii indiene, insuficient asimilat. Și nu trebuie să se uite că noțiunea de "supraom" a dus la nașterea și creșterea unor sisteme politice, de recentă dispariție, în care omul era exaltat cum mai este și acum în sistemul materialismului istoric în afara și împotriva Dumnezeirii. Pe de altă parte, trebuie ținut socoteală că un Schopenhauer
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Imperator, Deșert, pustiu căci D(umne)zeu e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă valoare trecerii omului (sofianicului blagian, de mai apoi): pe fiecare treaptă prin care "pulberea trece" se întâmplă un eveniment (istoric, individual), un "complex al lui Ghilgameș", un cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și-n cenușă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și pretenția de infailibilitate erau proprii caracterului țarului, caracter grav alterat de adulația și prosternarea cu care a fost înconjurat. E. V. Tarlé a consemnat numeroase probe ale acestei alunecări în grotesc: primul ministru al Bavariei, von Pfordten, îl socotea supraom și sfânt; i se trimiteau scrisori de genul acesteia: „fraților, trebuie să îndeplinim voința sfântă, a Dumnezeului nostru de pe pământ, Nicolae, și să transmitem copii la recrutare”; la începutul anului 1854 circula în părțile baltice o poezie în limba germană
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
față de condiția obișnuită a omului. Trei ipostaze umane corespund acestei situări: omul nobil (aristocratul din lucrările de maturitate: Dincolo de bine și de rău, Genealogia moralei); omul superior (cu tipurile pe care le îngăduie, potrivit poemului filosofic Așa grăit-a Zathustra); supraomul (cu "semnele" și însușirile sale din Voința de putere). Vocația personalist energetică nu se suprapune peste nici unul dintre aceste trei forme, dar sensurile ei ar fi puse mai bine în evidență dacă am așeza-o alături de acestea; desigur, pentru a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
chipul tipului uman amintit acum, "noul filosof", va fi adus în față și pus să-și arate însăși ființa. De asemenea, Nietzsche folosește uneori termenul "legiuitor" cu o semantică de sinteză, care înglobează sensurile "omului nobil", ale "omului superior", ale "supraomului". În locurile din opera sa care cuprind referiri la filosofia nietzscheană, C. Rădulescu-Motru are în vedere, dintre formele de excelență ale umanului, cu deosebire supraomul; exceptând, cumva, micromonografia Nietzsche din 1896, unde el încearcă o prezentare globală a filosofiei lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legiuitor" cu o semantică de sinteză, care înglobează sensurile "omului nobil", ale "omului superior", ale "supraomului". În locurile din opera sa care cuprind referiri la filosofia nietzscheană, C. Rădulescu-Motru are în vedere, dintre formele de excelență ale umanului, cu deosebire supraomul; exceptând, cumva, micromonografia Nietzsche din 1896, unde el încearcă o prezentare globală a filosofiei lui Nietzsche. Este de luat în seamă acest lucru, pentru că el dezvăluie o atitudine a autorului personalismului energetic față de posibilele sursele filosofice ale operei sale; și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Nietzsche, semnal de care voi ține seama, într-o oarecare măsură, în cele ce urmează. Ar mai fi de observat că în Elemente de metafizică, Partea a treia, capitolul III: Vocația, într-un context în care Rădulescu-Motru are în vedere supraomul lui Nietzsche, este evidențiată și ideea evoluției, aplicată de filosoful german socotește cel român tuturor "viețuitoarelor", dar absentă atunci când el gândește supraomul, acesta nereprezentând, în ultimă instanță, decât "o frumoasă imagine poetică"241. Așa încât, putem spune că ideea de evoluție
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Elemente de metafizică, Partea a treia, capitolul III: Vocația, într-un context în care Rădulescu-Motru are în vedere supraomul lui Nietzsche, este evidențiată și ideea evoluției, aplicată de filosoful german socotește cel român tuturor "viețuitoarelor", dar absentă atunci când el gândește supraomul, acesta nereprezentând, în ultimă instanță, decât "o frumoasă imagine poetică"241. Așa încât, putem spune că ideea de evoluție, atât de importantă în filosofia lui Rădulescu-Motru, își găsește o sursă de inspirație și în filosofia nietzscheană. De asemenea, trebuie precizat din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofie a culturii. Prin această judecată întâmpin o apreciere pe care am găsit-o la unii interpreți ai filosofiei lui C. Rădulescu-Motru, anume că noțiunea vocației ar fi construită, dacă nu în analogie, atunci cel puțin sub influența conceptului de supraom al lui Nietzsche și în general a concepției despre om a acestuia. "Analiza filosofică a modului în care Motru și-a reprezentat determinările omului de vocație relevă influența considerabilă exercitată asupra sa de teoria lui Nietzsche despre om"242. Fără
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acestuia. "Analiza filosofică a modului în care Motru și-a reprezentat determinările omului de vocație relevă influența considerabilă exercitată asupra sa de teoria lui Nietzsche despre om"242. Fără a nega această relație "specială" dintre cele două concepte vocație și supraom dar, de asemenea, fără a o supralicita, să observăm sistemele de referință în care ele își au locul pentru a dezvălui apoi și posibila lor analogie. Conceptul nietzschean al supraomului își dezvăluie întreaga semantică într-un context de filosofie a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nega această relație "specială" dintre cele două concepte vocație și supraom dar, de asemenea, fără a o supralicita, să observăm sistemele de referință în care ele își au locul pentru a dezvălui apoi și posibila lor analogie. Conceptul nietzschean al supraomului își dezvăluie întreaga semantică într-un context de filosofie a culturii. Iată ce spune în acest sens Mircea Florian: "Obiectul filosofiei lui Nietzsche nu este atât realitatea absolută, cât cultura omului; filosofia lui Nietzsche este o filosofie a culturii, o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o semantică circumscrisă ontologiei umanului, așa cum am arătat și justificat în părțile anterioare ale acestei lucrări. Alt sistem de referință, alte înțelesuri, altă logică interogativă și, de ce nu, altă geneză pentru vocație decât cea care activează legătura directă cu conceptul supraomului al lui Nietzsche. Și pentru Nietzsche omul este "scop" și ordonator, prin finalitate, al naturii. Dar consecințele acestei idei croită după alte convenții teoretice decât cele proprii personalismului energetic creează o reprezentare asupra omului diferită de cea a lui C.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
după Nistzsche, al ordinii convenționale, mai degrabă non-naturale, deși, până la urmă, "prea naturale", biologice) -, ci, pe de o parte, "omul superior", acela care prețuiește viața tocmai pentru că s-a retras din mediul social care o corupe, iar pe de alta, "supraomul", care reafirmă viața în condiții pe care Nietzsche le subordonează "voinței de putere" și care implică o potențare a actului de reevaluare a valorilor. Prin urmare, filosoful german așază limite în spațiul umanului, corespunzătoare unor niveluri de umanitate; zonele superioare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
corespund în cea mai mare măsură vieții ca atare, adică voinței de putere constând într-un raport "viu" cu valorile, un raport de inventare a lor sau de reafirmare, însă după actul viguros al negării lor totale. Interpretarea "biologistă" a supraomului (prezentă, uneori cu un accent nejustificat, la unii exegeți ai filosofiei lui Nietzsche) nesocotește faptul că prețuirea vieții nu este act al vieții înțeleasă biologic. Prețuirea vieții este un act valorizator și are rost numai într-o cultură: e drept
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la unii exegeți ai filosofiei lui Nietzsche) nesocotește faptul că prețuirea vieții nu este act al vieții înțeleasă biologic. Prețuirea vieții este un act valorizator și are rost numai într-o cultură: e drept, tocmai pentru a "transmuta" valorile acesteia. Supraomul, în genere, orice ipostază a excelenței umane, revalorizează viața, iar actul său ia două direcții: a) valorizarea negativă a vieții pervertită sub presiunea valorilor sociale (faptul de a spune: Nu!); b) valorizarea pozitivă a vieții pure, constând în actul pur
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mulțumește decât cu perspectiva unei misiuni universale"245. Prin urmare, numai în plan cultural omul este în posibilitatea de a-și împlini programul existențial, acela posibil prin "lucrarea" negativă a "omului superior" și prin lucrarea pozitivă (afirmativă, mai bine-zis) a supraomului (deși acesta pare a nu mai fi propriu-zis om, cum Nietzsche însuși lasă să se înțeleagă, uneori). Ceea ce vizează Nietzsche prin conceptul de om superior pare a fi, pe de o parte, însăși condiția omului vindecat de "boala lanțurilor", ajuns
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fiind pervertită -, nici cu "spiritualitatea" înțeleasă ca perspicacitate comportamentală și tehnică de supunere totală față de exigențele unei (unor) valori, ca debilitate și îmbolnăvire a voinței; aceasta din urmă fiind singura "facultate" prin care omul ar putea deveni om deplin; adică supraom. Cum precizam mai sus, chipul omului nobil apare mai cu seamă în lucrările de maturitate; de asemenea, în ultima lucrare încheiată: Antichristul. Surprinzător, tipul filosofului (izbutită imagine a "omului nobil") este foarte apropiat de imaginea omului de vocație construită de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Acest moment cere reevaluarea, iar sub determinare istorică el reprezintă vremea "omului superior", a "noului filosof". Nietzsche mizează pe o spontaneitate istorică, insuficientă însă în a preveni catastrofa: neantul valorilor. Astfel, "legiuitorul" (cel care propune evaluări noi, imagine schematică a supraomului) are o apariție fulgurantă, nepregătită de cauze speciale și fără a împlini o misiune sau o finalitate ordinare. Totuși, rolul său este mântuitor; el aduce salvarea lumii înstăpânite; el ne va mântui de idealul de până acum și de tot
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
căci re-evaluarea presupune o revenire, așa încât, devenirea are o formă circulară. Și la unul și la celălalt există câte un agent: cel al înnoirii liniare este vocația; cel al veșnicei reîntoarceri este nobilul, omul superior ("filosoful"); sau ar putea fi supraomul. Prin conceptul vocației, personalismul energetic confirmă determinismul prin finalitate, care, după cum am văzut, este construit în analogie cu structura formală a finalității kantiene. Legiuitorul (termen generic, aici, pentru filosof, nobil, om superior, chiar supraom), reevaluatorul tuturor valorilor, cel care trăiește
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
superior ("filosoful"); sau ar putea fi supraomul. Prin conceptul vocației, personalismul energetic confirmă determinismul prin finalitate, care, după cum am văzut, este construit în analogie cu structura formală a finalității kantiene. Legiuitorul (termen generic, aici, pentru filosof, nobil, om superior, chiar supraom), reevaluatorul tuturor valorilor, cel care trăiește veșnica reîntoarcere, deschide două orizonturi: al trecutului, în seria căruia el este punct final; al reevaluării, în care el este autorul actului originar, fiind el însuși de condiția originarului. Odată așezat în limitele propriei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lucrări, legiuitorul reface ordinea trecutului; omul însuși capătă îndreptățire existențială prin actul său. Cele patru idei fundamentale ale filosofiei lui Nietzsche, potrivit unor interpreți ai acesteia (E. Fink, de exemplu) moartea lui Dumnezeu, voința de putere, veșnica reîntoarcere a Aceluiași, supraomul semnifică împreună tocmai acest moment al îndreptățirii existențiale a omului creator. Deicidul își are rostul în acest patrulater semantic. În schema formală a finalității kantiene și în cea a determinismului prin finalitate personalist-energetică, Dumnezeu lipsește pur și simplu: nu datorită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-a Zathustra despre "omul superior", este, cred, firească o referire scurtă la modelul lui teoretic. Fără acesta, discuția despre "omul" lui Nietzsche ar fi incompletă. Omul este în același timp tranziție nu este "scop final" al existenței, decât, poate, ca supraom, și numai într-o ordine care o contrazice complet pe cea umană înstăpânită în "lume" și pierdere de sine de vreme ce voința de putere, "legea" în a cărei supunere el ar fi trebuit să se afle fără încetare, nu dă semne
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este el". Punând alături, în unitatea ființei lui, caracterul reactiv ("ca expresie sublimată sau divinizată a forțelor reactive") și caracterul activ ("omul activ ca produs esențialmente eșuat, al unei activități căreia îi lipsește esențialmente scopul"255), omul superior pregătește apariția supraomului; numai el își poate asuma această sarcină. Rolul său este, prin urmare, acela de conștiință critică, însă legată încă de condiția unui fel de "conștiință nefericită" (în sens hegelian, ca o conștiință ce-și ratează continuu împlinirea); ea are totuși
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]