255 matches
-
mari tipuri de procese, de componente ale actului învățării: procese-nucleu și procese-însoțitoare. În acest model al învățării se disting patru procese nucleu succesive (codarea, restructurarea, elaborarea și specializarea), interrelate, respectiv susținute de patru „procese însoțitoare“, activizante, motivogene: reglarea atenției, motivarea supraordonată, trăirea succeselor la învățătură și adaptarea la noile sarcini / probleme didactice (H. Rüppel, 1982). 6. Utilizarea competiției, a întrecerilor ca situații didactice motivogene. Aceste modalități se sprijină pe trebuința autoafirmării fiecărui elev și a grupului. Cercetările psihopedagogice (L. Negreț, 1983
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
factori nonintelectuali, care intervin în creație. În al doilea rând nu este atât de important fiecare factor în parte, ci modul de relaționare al lor; organizarea optimă a acestora se datorează atitudinilor. Deci creativitatea este altceva decât inteligența, o realitate supraordonată ei. Inteligența nu se situează în afara creativității, ci este un instrument al procesului creativ. După o anliză a evoluției cercetărilor privitoare la raportul inteligență creativitate, urmărind conținutul și procesualitatea intimă a celor două concepte A. Stoica Constantin (1983, p. 92
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea), care au împins până la paroxism idealul Binelui ca ultimă realizare a unui individ împlinit într-o societate perfectă; a accepta trăirea conflictuală a unui echilibru social susținut nu pe "Unul" supraordonat, ci pe înțelegerea ființei umane ca reunire de umor, umilitate, dar și de humus de umbre și lumini, de bine și demoniac. Înclinația autorului spre paradox ca mod de gândire înrudit cu acela al marilor moraliști francezi din secolul al
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care vor constitui veșmântul spiritual de mai târziu. Și aici conștiința de sine păstrează cheia prezentului pentru o permanentă deschidere către finalitățile proiectului și execută o dublă mișcare de reîntoarcere spre două tipuri diferite de resursă psihologică (cea a motivației supraordonate a scopurilor și cea, mult mai directă, a mobilizării spontane). Mai mult, supravegherea competentă e primul exemplu cenzorial care modelează conștiința de sine a elevului. Acesta găsește în pilda pedagogului și mesajul justei modalități de repliere pe sine, cea care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se caracterizează în primul rând prin faptul de a-și asuma responsabilitatea actului, de a fi autoarea unor acțiuni care o angajează"28. Este vorba aici de o superioritate prin participație spirituală, de un activism prin contagiune de la un principiu supraordonat care dictează în etape de progresivă asimilare ce instituie mai întâi o manieră de a fi, pentru ca apoi să dea sens și determinare relațională faptei. Am putea relua o paralelă care s-a întrebuințat, cea între evoluția societății și evoluția
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pentru a face loc influenței culturale a unor eterne structuri inconștiente colective, Lucian Blaga afirma că "socotim spiritul ca o zonă mai largă decât conștiința"37, filosofia personalistă a reflexivității trebuie să vizeze, alături de teritoriul abordabil al unor determinări conceptuale supraordonate, și regiunile învăluite de mister ale unei lungi tradiții de sedimentare spirituală de tip arhetipal. Într-adevăr, și într-o direcție și în alta conștiința este adesea excedată de dificultatea sarcinii, însă, adevărata măreție a curajului auto-constructiv și inovator nu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
demnitatea originară și restituindu-i de fiecare dată, la finalul buclei actante, deschiderea unei noi posibilități de integrare (oportunitatea unei alte articulări aplicative). Astfel se asigură evoluției vitale o guvernare legiferată și se organizează parcursul destinal dezordonat în funcție de o armonie supraordonată care mediază de fapt o întâlnire a conștiinței cu ea însăși (în două ipostaze distincte ale sale). Din punctul de vedere al conștiinței de sine, fapta etică apare ca o întipărire a nuanței interioare pe configurația unei obiectivități dinamice, adică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
factorul spiritual asumă strategii diriguitoare și investiri cu semnificație în lipsa cărora activitatea ar deveni nearticulată, nestructurată, incomprehensibilă. Pe de o parte, actul vine, prin multiple tendințe ale automatismului (angajat în demersul practic) către armonie și stabilitate, în întâmpinarea mesajului modelator supraordonat. Pe de altă parte, o viziune destinală superioară înnobilează cu fiecare intervenție conștientă mecanismele actante, găsind soluție de integrare a detaliului operațional într-o schemă tipică cu valoare de principiu regulativ. Această viziune vine din înțelegere, și nu din explicație
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-i misiunea integrativă care asigură mesajului artistic caracaterul de universalitate. În a doua situație, conștiința de sine a contemplatorului empatizează cu opera după o știință subtilă a combinației dintre propriile intuiții și fața manifestă, auto-revelată, a acesteia. Aici sistemul noțional supraordonat intervine în circumscrierea hermeneutică în urma unei opțiuni, în măsura în care receptorul artei trebuie să identifice conceptele potrivite lucrării care i se înfățișează, și stă oarecum, în această idee, la dispoziția contemplatorului ca un cadru discursiv de la care trebuie să pornească orice tratare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și execuția sunt accentuate mai cu seamă intelectual"75, indicând sectorul predilect al intervenției conștiinței, deși nici elementul inspirației nu este complet lipsit de spontană reflectare. Latura drumului creator care ține de intelect primește cel mai direct contribuția sistemului semantic supraordonat și își rostuiește desfășurarea activă în funcție de el ca în funcție de o tablă a categoriilor cu semnificație estetică. Aceste categorii subsumează realul artistic în maniera unei sinteze supraîncărcate și se aștern în manieră simetric diseminantă peste orice destin creator pentru a-l
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pentru sine, la sublimitatea unui drum efectuat în lumina unui scop pur spiritual, vertical, necontaminat. Întors spre interioritate, omul se redescoperă mai autentic și își deschide singur calea către propria esență, către transparență de sine, către identitate cu un model supraordonat și atestator. Configurația spirituală interioară este unul dintre rezultatele acestui drum, iar printre efectele psihologice ale stabilității ei regăsim și unicitatea coezivă a personalității (echivalent al "puterii Eului"). Scopul configurațional ghidează apoi preocuparea obligatorie a conștiinței cu un efort auto-rezumativ
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conectabile. Dedublarea conștiinței specifică reflexivității este fundamentul formal al acestei proiectivități și o poate încuraja în măsura în care conștiința funcționează cu scheme împrumutate din zestrea teoretică. Sfera lăuntrică poate primi contribuția inteligenței reflexive tocmai pentru că este în potențialitate pliabilă pe o rețea supraordonată de legături raționale. A fi legitim-proiectiv înseamnă a încrusta conținuturi ale materialului cognitiv indiferent în realitatea nesistematizată a propriilor trăiri, adică un pas fundamental fără de care nu pare de conceput nici în interioritate faptul miraculos al înțelegerii. Fără această însămânțare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
-i discret "mâna" reflexivă, prin înțeleaptă asistare și prin subtilă sugestie. Omul moral are un centru de raportare care îl ghidează, iar propria conștiință de sine trebuie să se acorde cu acest centru pentru a fi corp al unei intenții supraordonate și atotștiutoare. Sentimentul siguranței metafizic-existențiale pornește din conștiința de sine și se sfârșește într-un comerț pedagogic cu transcendența. Există nenumărate semnificații subiective care izvorăsc din reflexia asupra propriului sine și care depășesc pragul individualității, conectându-se la o viață
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Este relevantă maniera în care venerația pentru familie a crescut, respectiv a scăzut în timp. Deși unele dintre concluziile autoarei poloneze sunt mai degrabă forțate raportat la elementele ce au stat la baza lor, sublinierea implicită a diferenței dintre poziția supraordonată a familiei în imaginarul social și ceea ce reiese din analize vine în sprijinul abordării noastre. Familia nu avea o importanță prea mare în tradiția greacă. Polybius arată că în timpul său oamenii se abțineau masiv de la căsătorie, iar dacă totuși se
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
comunitatea este nu doar compatibilă cu libertatea individuală, ci este chiar o condiție necesară acesteia. Derivată direct din definiția libertății, relația dintre libertate și comunitate este considerată de acești autori ca axiomatică. Prezumția este aici că libertatea este un scop supraordonat. Există însă gânditori pentru care faptul că mica comunitate nu este un spațiu în care înflorește libertatea individuală nu este ceva grav în sine. În analiza raportului dintre comunitate și libertate, Taylor consideră trei noțiuni ale libertății: 1) libertatea negativă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
s-au format prin influența statelor primare vecine. În privința formării statelor primare, teoria marxistă explică apariția grupurilor purtătoare de inegalitate printr-un anumit avans tehnologic în agricultură care face să apară un surplus de mâncare, producând o stratificare economică. Clasa supraordonată își creează apoi accesul la mijloacele de producție pentru a menține stratificarea. Pentru Marx, creșterea inegalității economice stă la baza formării statului, și este implicit un factor ce conduce la slăbirea comunității. Comunitatea reclamă o anumită egalitate economică, iar menținerea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
boieri și urmașii lor, se observă tendința spre un individualism pronunțat. La baza ierarhiei sociale se observă tendința spre un colectivism ce vizează instinctiv păstrarea tradițiilor. Identificat și la celelalte popoare, acest antagonism capătă la noi forme aparte. La nivel supraordonat, duce la apariția ciocoilor și politicianiștilor, imitații ridicole, decădere morală, în loc de apariția industriașilor ș.a. La bază se observă un conservatorism înrădăcinat în misticism. "Românul din clasele de jos (...) crede, mai curând, că ceea ce face lumea toată este singura lege de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico-deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă, până acum, drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoria supraordonată. Drumul gândirii de la posibil către real este deschis, realul fiind una dintre variante, dar nu singura (în viziunea lui Piaget, în acest salt cognitiv își are rădăcinile idealismul adolescenței). Modelul piagetian a primit, în timp, numeroase confirmări, dar și infirmări
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
rândurile de bănci. Competiția provoacă tensiune și poate bloca evoluția pozitivă a elevilor, chiar și atunci când are loc între grupuri în interiorul cărora există cooperare, nu numai când este interpersonală. Potrivit lui Sherif, relațiile se ameliorează numai dacă se instituie un scop supraordonat. Acesta este un scop spre care tind ambele grupuri, dar pe care nu-l pot atinge decât conlucrând. Așadar, cooperarea nu numai că intensifică și consolidează procesele de acceptare a celorlalți, dar poate contribui la diminuarea respingerilor cauzate de competiție
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
către principiu, deoarece nu poate să se înalțe dincolo de postulate; el utilizează drept imagini chiar obiectele imitate de către altele inferioare lor, folosindu-se de aceste imagini drept entități ce se impun opiniei cu claritate și tărie, pentru cunoașterea celorlalte realități/supraordonate"485. Avem de-a face cu un simulacru, ceea ce vedem este, de fapt, o imitație a unei lumi care, în absența unui efort de cunoaștere susținut și a unei minți exersate, ne rămâne necunoscută. În fond, Platon avertizează asupra incapacității
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
2.2.4.Caracteristici cognitive In această perioadă Încep să se consolideze gândirea logică, formală. Crește abilitatea de analiză mentală, de testare deductivă a ipotezelor. Dacă, până acum, drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoria supraordonată. Drumul gândirii de la posibil către real este deschis, realul fiind una dintre variante, dar nu singura (În viziunea lui Piaget, În acest salt cognitiv și are rădăcinile idealismul adolescenței. Unii elevi sunt mai rapizi În această achiziție decât alții. Dar
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
cu trăsătura semantică internă [+Animat]. Față de a percepe, celelalte verbele care desemnează percepția sunt considerate hiponime, pe baza relației definite de Lyons (1977: 291) ca o relație semantică paradigmatică dintre un lexem mai specific, subordonat, și un lexem mai general, supraordonat, al cărui sens îl include pe cel al termenului subordonat. Lexicul percepției 8 cuprinde și substantive ca văz, auz, miros etc., adjectivele care denotă proprietăți ale entităților (formă, gust, culoare etc.)9, verbe ca a vedea, a auzi, a mirosi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a arătaintranz. În același mod se determină că, în interiorul câmpului percepției auditive, verbul a auzi este prototipic, iar a asculta, a audia, a suna etc. sunt membri non-centrali. Ierarhic, organizarea celor cinci câmpuri ale percepției este următoarea: percepția vizuală termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a vedea termeni subordonați (non-centrali): a privi, a se uita percepția auditivă termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a auzi termen subordonat (non-central): a asculta percepția tactilă termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
asculta, a audia, a suna etc. sunt membri non-centrali. Ierarhic, organizarea celor cinci câmpuri ale percepției este următoarea: percepția vizuală termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a vedea termeni subordonați (non-centrali): a privi, a se uita percepția auditivă termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a auzi termen subordonat (non-central): a asculta percepția tactilă termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a atinge termeni subordonați (non-centrali): a mângâia, a palpa, a pipăi 16 percepția gustativă termen supraordonat: a percepe termen
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
este următoarea: percepția vizuală termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a vedea termeni subordonați (non-centrali): a privi, a se uita percepția auditivă termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a auzi termen subordonat (non-central): a asculta percepția tactilă termen supraordonat (hiperonim): a percepe termen central: a atinge termeni subordonați (non-centrali): a mângâia, a palpa, a pipăi 16 percepția gustativă termen supraordonat: a percepe termen central: a gusta termen subordonat (non-central): a degusta percepția olfactivă termen supraordonat: a percepe termen central
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]