557 matches
-
nu erau interesați decât de gluma proastă și de scandal”, după cum afirma Marcel Iancu într-un interviu, aveau totuși o vizibilitate cu mult mai mare. Mă refer aici nu doar la dadaiști precum Tzara, Picabia, Hugo Ball, dar și la suprarealiștii lui Breton, care prin spectacolele lor stridente încercau să-și câștige supremația. Lecția disputelor în jurul nihilismului dadaist și ulterior a „spectacolelor” suprarealiste a lăsat nu numai urme, dar mai ales o serie de lucruri de demonstrat. Și unde se puteau
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
pe care Oișteanu nu face nici un efort să-l limpezească. Dincolo de aceste rădăcini îndepărtate, sintagma are, în poezia lui Florin Iaru, câteva interesante vecinătăți: în 1979, poetul apărea într-un Caiet al debutanților 1978 cu un grupaj purtând titlul (bizar, suprarealist) O praștie de aer. Metaforă a evanescenței care se va perpetua în forme diluate și mai târziu, chiar în prima carte, în care, exceptând poemul supus discuției, cuvântul „aer” (ca atare sau în termeni derivați) are nu mai puțin de
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Gabriel Coșoveanu Petrișor Militaru, Știința modernă, muza neștiută a suprarealiștilor, Prefață de Basarab Nicolescu, București, Editura Curtea Veche, 2012, 281 pag. După ce a dat o carte despre imaginea îngerului în poezia română, Petrișor Militaru recidivează, într-un fel, abordând modalitățile mentalitare și literare care se angajează decis contra a ceea
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, în 1985, unde identificăm destui defensori ai unor viziuni integrative asupra lumii, fie că pornesc de la „scheme” logico-matematice, precum Anton Dumitriu sau Solomon Marcus, fie că au în vedere modele literare, precum Nicolae Manolescu). Frondeuri precum suprarealiștii au făcut din nedecidabil o adevărată paradigmă, și, pentru a o ranforsa, au găsit alibiuri în științele moderne. Avându-l drept călăuză nedezmințită pe Basarab Nicolescu, tânărul nostru cercetător imersează în mirajul ecumenist al transgresării/ dizolvării unor prejudecăți situabile în
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
criticați (nici cu discreție) în scris. Poate că totuși e adevărat că cuvântul scris arde mai tare decât chibritul înjurăturii. Alți critici, cine știe ce vor mai scrie? Mi-ar fi neplăcut să înceapă un război peste capul meu, între realiști și suprarealiști, nu de altceva, dar ca autor nu mai poți face prea mult. Ceea ce e scris rămâne neschimbat și din săgețile aruncate multe te pot lovi pe tine și nici nu te poți plânge. Mă bucur că vă simțiți bine la
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
o înnoire la limita limbajului, dar nu o suspendare a sensului literar (cu a sa rădăcină ontologică), precum o dovadă a unei supraviețuiri a acestuia în condițiile originalității maximale, asemănătoare cu o asprime de climă polară sau tropicală. A fi suprarealist înseamnă a vedea altminteri aceleași subiecte ale limbajului ființei, deformate, fragmentate, combinate în chip insolit, dar nu evacuate. Tragedia e doar aparentă. Poezia lui Sebastian Reichmann, acum bilingv, grație textelor sale în limba franceză, confirmă o atare situație, înfățișînd un
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
cum să-și facă de lucru, la ce ușă să bată, căci nu există niciuna” (Rev[p]oluție). Recitindu- l cu bucurie într-un amplu volum antologic, n-aș putea afirma în concluzie decît că Sebastian Reichmann, poate ultimul nostru suprarealist, e un poet
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
devenit proprietar și muzeograf-șef la „Muzeul Comunismului”. Motivul triunghiului amoros este deconstruit parodic de narator, cu ușoare urme moraliste. Răul persistă și prosperă pe seama victimelor, transformate în martiri de istoria falsificată comercial. Cătălin Mihuleac insistă pe spațiul carceral redimensionat suprarealist. Blocul disidenților este o închisoare gândită de „stiliștii spaimei”, iar tortura justifică „cea mai creativă țară din lume, unde până și turnătorii sunt niște demiurgi”. Ca suprapersonaj, blocul capătă conștiință de sine, acționând asemeni unui organism ce înghite tumorile și
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
din epoca de aur” au fost uzate și abuzate de prozatorii anilor 2000, transformîndu-se cu timpul în rețetă stereotipă. Volumul de față păstrează din realitatea anilor ’80 moravurile și recuzita, valorificîndu-le masiv în vederea unui portret al epocii realizat în registru „suprarealist”. Cam totul derutează aici. Departe de a fi un erou de primplan, „gentleman-ul bolșevic” din titlu - securistul Ion Scutelnicu, un hibrid rural-urban necioplit, crescut la orfelinat - rămîne relativ discret pînă către final, cînd preia inițiativa și se desparte de
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca „metodă estetică” lucidă (Marin Mincu), diferită de dicteul automat al suprarealiștilor. Solitarul Mircea Ivănescu este „valorizat, ceva mai târziu, ca experimentalist, în conexiune cu poezia americană, și ca precursor al generației ’80”. Spațiul poetic se amplifică ritmic. Promoția’70 intră în scenă în anii relaxării ideologice. Pe lângă antologații Dinu Flămând, Adrian
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
care se văd elefanți sunt înconjurate nu de tipicul peisaj arid din picturile lui Dali, ci de cartiere de zgârie-nori. Simple găselnițe, actualizări forțate, ar putea spune cârcotașii. Și trebuie să le găsim puțină dreptate. Cum ar fi pictat un suprarealist în zilele noastre rămâne, însă, o temă provocatoare.
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
de curiozități abuzive și de riscul manipulărilor prea... entuziaste, din partea celor excesiv atrași de rarități. Raritățile, în materie de tipărituri, se învecineau cu unicate din categoria afișe, bunăoară, sau lucrări de artă plastică (desene, guașe, uleiuri), toate provenite din atelierele suprarealiștilor, de la Tristan Tzara la Marcel Iancu și de la Voronca la Maxy, la Jean David. Între două blocuri ale bibliotecii, domina din înălțime acel "bizar" portret imaginat de Victor Brauner, în care Geo Bogza își contemplă capul decupat de trup, pe
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
un stil de viață, un curaj și un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton fără ferestre în care fuseserăm forțați să trăim. La adunările de poezie din Sala Oglinzilor, unde Jebeleanu îl făcea pe Virgil Theodorescu suprarealist conformist, fie-le țărîna ușoară, ne adunam întotdeauna în fund, în colțul din dreapta: Ileana Mălăncioiu, Virgil, Turcea, Nino, eu... Virgil spunea: ăsta e colțul poeților, pe noi nu ne schimbă nimeni și poate că avea dreptate. Nu aș putea spune
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
a ierarhiilor axiologice, criterii ale unor disocieri "burgheze", mizînd, în schimb, totul pe... existență. Paradoxal, dar devenirea lui Gellu Naum stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu volum, în poezia mai nouă a anilor '80. Nu întîmplător, el conchide: "suprarealist în esență, crezul său po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită a procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu volum, în poezia mai nouă a anilor '80. Nu întîmplător, el conchide: "suprarealist în esență, crezul său po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită a procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
po(i)etic glisează, prin conștientizarea vădită a procedeelor caracteristice mișcării dirijate de André Breton, spre un post-suprarealism și, ca atare, către o poziție "postmodernă"". Finalmente, această carte e un răspuns dat atît celor care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit, apropierea de substanță dintre poezia lui Naum și poezia optzecistă, ambele edificate pe un nou impact
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
pleșuv, ,cadavrul unui om peste cadavrul unui leu", făcîndu-l să-și scape ,prada" din cătare. Carol pleacă să se sinucidă, nu reușește, ajunge să creadă (iarăși, prea ,problematizant") că Filip n-a fost decît o păcătoasă conștiință, cum aveau, cîteodată, suprarealiștii, un copil inert prăvălit pe o ladă. Phil-hip - iubitorul de cai... Dacă, în privința primei părți a unui roman de vieți în cartotecă, aveam a amenda felul în care-și vorbesc doi inși părtași ai cine știe cărei alergări cu lampă, citind continuarea
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
inutilități cu puteri de noctambul, puterile vieții ce le-a amprentat. Și recunoști, în adăpostul lui, atmosfera simbolistă, din ulița nemților cu coadă, unde galantare de vechituri se destramă sub desuete aduceri aminte, îmbogățită cu floare de sulf din ,oculta" suprarealiștilor. Ritualuri de vînătoare, implorări de ploaie, prostul satului, și el un strîngător de alte ciurucuri. Un hoț de icoane, pescar, pe gîrlă, de sfinți trimiși în procesiune, să facă să-nceteze seceta. Planete de papagal: ,Bătrînul intrase după o țigancă
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
subiectul acelei biografii ca, exact în timp ce-și trăiește propria viață, să știe ce consecințe ar putea avea o acțiune sau alta. Și asta e valabil pentru orice subiect al oricărei biografii, fie că e vorba de vreun păcătos suprarealist care complică programatic viața, sau de vreun sfânt programatic care crede că tot ceea ce face duce la îmbunătățirea acestei lumi. Ca să nu mai vorbim de vegetarienii celebri. În orice caz, pe vremuri, vulturii biografiilor obișnuiau să se învârtă în jurul celor
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
înțelege ca și cele mai bine programate instrumente ale oamenilor de știință. Spre deosebire de Baudelaire, aparent, cel puțin, Salvador Dalí era un ascet, declarat antiboem în mijlocul unui Paris unde boema reprezenta un status quo printre artiști și ceva absolut obligatoriu pentru suprarealiști. Niciodată urmele murdare ale boemei n-au intrat în casa noastră", scrie Dalí despre primii săi ani petrecuți în sărăcie la Paris, la scurt timp după ce-a întâlnit-o pe Gala, "umblând pe picioarele împleticite și lungi ale unei
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
Biografia lui Dalí se află pretutindeni în jurul nostru. Povestea și logica expoziției urmează principiile lui Dalí, însă și acestea trebuie de-biografizate pe mai târziu, în conformitate cu alte principii tot ale lui Dalí. Suficient. Capitularea necondiționată în fața oracolului șansei Salvador Dalí și suprarealiștii credeau în șansă și o invocau prin lecturi oraculare, semne întâmplătoare și prevestitoare de rău, metode oculte și, mai ales, vise. Deschizând cartea lui Baudelaire la întâmplare, în maniera oraculară atât de iubită de suprarealiști, am întrebat și eu: mai
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
oracolului șansei Salvador Dalí și suprarealiștii credeau în șansă și o invocau prin lecturi oraculare, semne întâmplătoare și prevestitoare de rău, metode oculte și, mai ales, vise. Deschizând cartea lui Baudelaire la întâmplare, în maniera oraculară atât de iubită de suprarealiști, am întrebat și eu: mai e "scandalul de a fi geniu" o formulare valabilă? Iar Baudelaire a răspuns, în fond, asemenea Ecleziastului, că "totul e deșertăciune", că trupul și materia produc monștri. Pentru toate acestea sau în ciuda lor, Baudelaire a
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
scandal. După ce au trecut câțiva ani din secolul XX, scandalul a devenit unul dintre produsele sale artistice de bază, un produs la fel de folositor și de obișnuit ca și tacâmurile. Scandalul era, deopotrivă, furculița, lingura și cuțitul de care se foloseau suprarealiștii și toți artiștii moderni care le-au urmat, pentru a mânca lumea care reprezenta încă preocuparea și subiectul lor. Se remarcă o schimbare notabilă în arta postmodernă în ceea ce privește relația sa cu lumea, care nu mai reprezintă nici hrana suculentă pentru
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
scandaliza. Salvador Dalí n-a avut răbdare cu acest punct de vedere, fiind el însuși un postmodern plictisit avant la lettre până în 1960, după care a devenit pe de-a-ntregul postmodern în literă, iar această literă era G. Prin intermediul șansei, suprarealiștii încercau să investigheze lumea din punct de vedere științific. Academia lor de Științe se numea Le Bureau pour les Recherches Surrealistes. Salvador Dalí a încercat să impună o știință a minții prin intermediul artei sale autobiografice, folosind o metodă investigativă numită
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
suprarealistă. Orice cititor aflat într-o librărie, de exemplu, o va folosi: dacă e o carte bună, ea va răspunde corect (da, cumpără-mă). Dacă nu e, nu. Fundamentaliștii religioși se folosesc și ei de lecturi oraculare, dar diferența dintre suprarealiști și fundamentaliștii religioși e aceea că suprarealiștii deschid multe cărți, pe când creștinii fundamentaliști deschid una singură. În orice caz, pentru ei funcționează. De ce să mai complice viața ? Doar nu sunt suprarealiști. Și nici nu e nevoie să fie. Iar aici
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]