KorAP: Find »[drukola/base=supresor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...18 >

441 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

că gena tumorii Wilms este o genă supresoare a creșterii tumorale. Din regiunea 11p13 a fost izolată gena wt1 care este transcrisă în rinichiul embrionar, dar nu și în tumorile Wilms, ceea ce este în acord cu statutul său de genă supresoare de tumori de natură recesivă. În gena wt1 izolată din tumorile Wilms au fost identificate deleții interne și mutații punctiforme. Experiențele de transfer genic în care gena normală wt1 a fost transferată într-o linie celulară derivată din tumoră Wilms

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
proteine activatoare ale transcrierii unui număr mare de gene inductibile, ce codifică pentru factori de creștere. Totuși, s-a constatat că WT1 acționează mai curând ca un represor al transcrierii, ceea ce sugerează că acțiunea sa ca produs al unei gene supresoare de tumori este rezultatul represiei transcrierii genelor implicate în proliferarea celulară. Țintele represiei exercitate de WT1 includ și gena care codifică pentru factorul de creștere II, asemănător insulinei (IGF-II). Acesta este supraexprimat în tumorile Wilms, ca urmare a alterării structural-funcționale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
creștere II, asemănător insulinei (IGF-II). Acesta este supraexprimat în tumorile Wilms, ca urmare a alterării structural-funcționale a genei codificatoare. Se consideră că în evoluția tumorii Wilms, proteina WT1 are rolul unui factor autocrin de creștere. Gena wt1 este o genă supresoare a creșterii tumorale și pierderea funcției sale conduce la dezvoltarea tumorii Wilms. Unele tumori Wilms sunt însă asociate cu deleții în 11p15 (nu în 11p13), ceea ce sugerează implicarea a două gene supresoare de tumori, localizate în această regiune. Neurofibromatoza sau

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
autocrin de creștere. Gena wt1 este o genă supresoare a creșterii tumorale și pierderea funcției sale conduce la dezvoltarea tumorii Wilms. Unele tumori Wilms sunt însă asociate cu deleții în 11p15 (nu în 11p13), ceea ce sugerează implicarea a două gene supresoare de tumori, localizate în această regiune. Neurofibromatoza sau boala von Reckling Hausen este una dintre cele mai comune tare ereditare umane, cu o incidență mare (1 la 3000). Este cea mai comună tumoră solidă, care apare în copilăria timpurie. Vârsta

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
declanșatoare se cartează 17q11 și a fost izolată prin clonarea moleculară a acestei regiuni de ADN uman, fiind desemnată nf1. Gena a fost ulterior identificată ca situs al mutațiilor în linia germinală la bolnavii cu neurofibromatoză și este o genă supresoare a creșterii tumorale. În unele tumori sporadice de carcinom de colon și astrocitom s-au descris mutații somatice ale genei nf1. Neurofibromatoza tip 2 are o incidență de 1 la 40 000 și este cauzată de inactivarea unei alte gene

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a creșterii tumorale. În unele tumori sporadice de carcinom de colon și astrocitom s-au descris mutații somatice ale genei nf1. Neurofibromatoza tip 2 are o incidență de 1 la 40 000 și este cauzată de inactivarea unei alte gene supresoare a creșterii tumorale, desemnată nf2, localizată 22q12. Gena vhl a fost localizată prin analiză de likage în cromozomul 3p25. Această genă a fost și clonată. Ea este considerată gena declanșatoare a sindromului neoplaziei cu caracter familial von Hippel-Lindau, după o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulei în etapele ciclului celular, ea a trezit un interes considerabil, alterarea funcției sale stând la baza melanoamelor ereditare, carcinoamelor de sân, de plămâni, de rinichi și de ovar. Analiza genetică a permis identificarea altor loci genici cu posibile funcții supresoare ale creșterii tumorale, care însă nu au fost încă izolați sub forma unor clone moleculare. Aceștia au localizări cromozomale diverse: 1p36, în neuroblastom, 3p21, în carcinomul pulmonar, 9q31, în sindromul Gorlin, 11p15, în tumora Wilms, 11q13, în neoplazia 1 (multiplu

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
unor clone moleculare. Aceștia au localizări cromozomale diverse: 1p36, în neuroblastom, 3p21, în carcinomul pulmonar, 9q31, în sindromul Gorlin, 11p15, în tumora Wilms, 11q13, în neoplazia 1 (multiplu endocrină) și 17q21, în carcinomul de sân. Lista genelor cu posibile funcții supresoare ale creșterii tumorale va continua să crească, iar izolarea și caracterizarea lor, grație introducerii tehnicilor moleculare, bazate pe tehnologia ADN recombinant, este o chestiune de timp. Recent a fost descoperită o genă capabilă să inhibe procesul de apoptoză, atunci când suferă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
este o cale normală de evoluție a celulelor care nu-și pot repara leziunile din ADN și blocarea ei deturnează celula de la moartea apoptotică, dirijând-o spre „nemurire”, adică imortalizare ce se poate asocia sau nu cu malignizarea. Alte gene supresoare ale creșterii tumorale au fost desemnate p15 și p16. Gena p15 este localizată în cromozomul uman 9. Mutațiile sale sunt identificate în diferite tumori umane în care se remarcă restructurări ale acestui cromozom. Gena p16 codifică pentru proteina P16 care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
defosforilare și inactivată prin fosforilare și este implicată în dinamica cromozomilor în trecerea de la Metafază la Anafază . Ambivalența în expresia genică apare nu numai în cazul genei p53, ci și în cazul altor gene care pot funcționa deopotrivă ca gene supresoare ale creșterii tumorale, dar și ca protooncogene, cu potențial de a fi convertite în oncogene celulare dacă suferă alterări structurale și funcționale. Protooncogenele c-erb A, max, fos B, pkc, c-abl, ret și c-H-ras manifestă o asemenea ambivalență a expresiei lor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulare, exemplul tipic fiind cel al produsului protooncogenei c-abl. Când protooncogenele, cu valoare de gene ambivalente suferă modificări, ele devin variante modificate transduse de retrovirusuri și acționează ca inductori eficienți ai oncogenezei. Natura dominantă a protooncogenelor și recesivă a genelor supresoare ale creșterii tumorale nu reprezintă proprietăți intriseci ale acestor gene. În acest caz, noțiunile de dominanță și recesivitate nu au sensul clasic mendelian, ci mai curând, reflectă relația dintre fenotipurile corespunzătoare genotipurilor realizate prin asocierea alelelor acestor gene, constituind o

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
realizate prin asocierea alelelor acestor gene, constituind o anumită constituție genetică a celulei. Protooncogenele sunt elemente ale genomului celular normal, pe când oncogenele sunt derivații lor prin mutație sau modificare funcțională și se găsesc numai în genomul celulelor transformate malign. Genele supresoare de tumori precum wt1 și p53 acționează prin proteinele codificate, pe o cale similară protooncogenelor erbA și rel, ca represori constitutivi ai transcrierii și nu ca activatori direcți ai genelor țintă, mai probabil represând decât activând transcrierea unor gene țintă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ca un reglator al transcrierii, deși funcționează mai curând prin inhibarea activatorului de transcriere E2F, decât prin legarea directă la secvența țintă din ADN. Reglarea transcrierii genice apare astfel ca un mecanism central prin care, atât protooncogenele cât și genele supresoare ale creșterii tumorale controlează proliferarea celulară. Declanșarea procesului de transformare malignă este determinată de alterarea structural funcțională a mai multor gene, care conferă specificitate funcțională fiecărei tumori. Inducția stării de transformare malignă este rezultatul interacțiunii complexe dintre protooncogene și genele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ale creșterii tumorale controlează proliferarea celulară. Declanșarea procesului de transformare malignă este determinată de alterarea structural funcțională a mai multor gene, care conferă specificitate funcțională fiecărei tumori. Inducția stării de transformare malignă este rezultatul interacțiunii complexe dintre protooncogene și genele supresoare ale creșterii tumorale. Concepția actuală este că, virtual, fiecare tip de neoplazie umană este moștenită dominant (Knudson, 1989), iar neoplaziile ereditare (familiale) constituie doar o mică fracție din evantaiul mare al neoplaziilor. Majoritatea neoplaziilor ereditare determină moartea individului înainte de vârsta

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
180200, în nomenclatorul internațional al bolilor umane; acronimul MIM derivând de la Mendelian Inheritance in Man), a dobândit statutul unui fenomen paradigmatic al bazei genetice a neoplaziilor. Tumora s-a dovedit a fi prototipul malign care a permis înțelegerea rolului genelor supresoare de tumori, în neoplaziile umane. Este o tumoră rară, dar agresivă a retinei la copii care apare cu o frecvență de 1 la 14 000 nou-născuți, exprimându-se în jurul vârstei de trei ani. Depistat de timpuriu, retinoblastomul poate fi tratat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
țintă retinală a pacientului (Knudson, 1971). Gena normală a cărei mutație condiționează manifestarea retinoblastomului s-a dovedit a fi o genă implicată în reglarea proliferării celulare normale și s-a notat cu Rb1 sau rb1+ fiind încadrată în familia genelor supresoare de tumori (GST). În forma sa mutantă rb1 și în condiții specifice, încadrate în modelul Knudson, ea determină apariția retinoblastomului. Pe baza analizei statistice a frecvenței comparative și a vârstei la care apar formele ereditară și sporadică de retinoblastom, Alfred

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pe când în celulele tumorale acesta era homozigot. Astfel, s-a confirmat în mod strălucit realitatea celei de a doua „lovituri”, din modelul Knudson, reprezentată în cazul retinoblastomului de pierderea și a celei de a doua copii funcționale a genei Rb1- supresoare de tumori. Combinând analizele citogenetice cu studiile asupra markerilor din diferitele regiuni ale cromozomului 13q, autorii au descifrat și mecanismele de apariție a celei de a doua lovituri (fig. 21.2). Figura 21.2. Deleția unei regiuni interstițiale (q14.1-q14

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pacientul a fost heterozigot pentru un anumit marker, celulele țesutului tumoral pierd heterozigoția (LOH), devenind homozigote sau hemizigote. Deleția homozigotă de markeri (pierderea ambelor alele) este rară, chiar și în celulele tumorale. FENOMENUL LOH ESTE SEMNUL CRUCIAL AL EXISTENȚEI GENELOR SUPRESOARE DE TUMORI. Prin screening-ul probelor perechi de ADN din sânge și tumori, de la unul și același pacient, cu markeri distribuiți în întreg genomul uman, se poate descoperi localizarea genelor supresoare de tumori. Unele dintre evenimentele LOH sunt specifice anumitor tumori

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
celulele tumorale. FENOMENUL LOH ESTE SEMNUL CRUCIAL AL EXISTENȚEI GENELOR SUPRESOARE DE TUMORI. Prin screening-ul probelor perechi de ADN din sânge și tumori, de la unul și același pacient, cu markeri distribuiți în întreg genomul uman, se poate descoperi localizarea genelor supresoare de tumori. Unele dintre evenimentele LOH sunt specifice anumitor tumori, așa cum este LOH la 5q21, lângă gena APC din neoplazia de colon, pe când altele sunt comune mai multor tipuri diferite de tumori, așa cum este cazul LOH din 17p, lângă gena

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
probe perechi din tumori și din sânge și studiile de hibridizare genomică comparativă și de citogenetică moleculară, pentru definirea delețiilor specifice tumorilor sunt abordări complementare care, aplicate în ultimii ani, au permis decelarea unui număr surprinzător de mare de gene supresoare de tumori (GST), dar foarte multe asemenea gene se estimează că sunt încă neidentificate. Figura 21.4. Schimbări genetice în tumori. Fenomenul LOH evidențiat prin Southern blotting. A. Proba din țesutul normal (N) este heterozigotă pentru markerul D8S522 (săgețile) pe când

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
alelă rb mutantă, în cromozomul omolog, iar în celulele tumorale din retinoblastom, ambele alele rb1 sunt mutante, prezentând deleții extinse, prin care se elimină, de fapt, funcția acestei gene. S-a dedus că gena rb1 trebuie să fie o genă supresoare de tumori (GST) care, în stare normală, funcționează eficient pentru reglarea creșterii și diviziunii celulelor retinale. Chiar și numai o copie a acestei gene este suficientă pentru controlul proliferării normale a celulelor retinale. Pierderea însă a ambelor copii normale ale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a acestei gene este suficientă pentru controlul proliferării normale a celulelor retinale. Pierderea însă a ambelor copii normale ale genei Rb1 anulează acest control, lăsând cale liberă proliferării anarhice și a dezvoltării tumorale. Din punct de vedere genetic, mutațiile genelor supresoare de tumori se comportă diferit de mutațiile din protooncogene. Astfel, pe când mutațiile activatoare ale protooncogenelor sunt dominante față de tipul normal, sălbatic, în sensul că emit semnale proliferative indiferent de prezența produsului genei normale, mutațiile genelor supresoare de tumori sunt recesive

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
vedere genetic, mutațiile genelor supresoare de tumori se comportă diferit de mutațiile din protooncogene. Astfel, pe când mutațiile activatoare ale protooncogenelor sunt dominante față de tipul normal, sălbatic, în sensul că emit semnale proliferative indiferent de prezența produsului genei normale, mutațiile genelor supresoare de tumori sunt recesive. Așa se explică de ce mutația care afectează o singură copie a unei GST nu se exprimă în fenotip, cât timp mai este sintetizată o cantitate adecvată de proteină normală, sub direcția alelei normale. Dar, mutația ambelor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
GST nu se exprimă în fenotip, cât timp mai este sintetizată o cantitate adecvată de proteină normală, sub direcția alelei normale. Dar, mutația ambelor alele normale Rb1 conduce la realizarea condiției homozigote și manifestarea transformării maligne. Din această cauză, genele supresoare de tumori au fost numite și oncogene recesive. Clonarea genei de susceptibilitate la retinoblastom a fost dificilă, deoarece, spre deosebire de oncogena inductoare a neoplaziei de vezică urinară, de exemplu, a cărei prezență a fost ușor detectată prin proprietățile tumorigene pe care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorigenic al genei, prin procesul de complementație genică. Introducerea genei Rb1 într-un vector de expresie și transferul acestuia în celulele tumorale, a determinat reversia proprietăților de creștere la fenotipul normal, dovedindu-se astfel direct rolul genei rb de genă supresoare de tumori. Localizarea nucleară a proteinei RB s-a dovedit cu anticorpii monoclonali specifici, de unde s-a dedus implicarea sa în reglarea expresiei genice celulare. Proteina RB este fosforilată ciclic, pe măsura desfășurării procesului de creștere celulară, devenind puternic fosforilată

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]