157 matches
-
povestiri de dragoste), la scrisorile pe hîrtie roz etc., după care erau ahtiate femeile. Ca mai toate previziunile lui Bacovia (în fapt, niște deziderate), și „poema roză a iubirii viitoare” e, chiar dacă nu se vede prea bine, însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
șef de provincie-frontieră ca Brandenburg, iubitor în exclusivitate al fastului militar. Și, într-adevăr, în acest cadru auster, între aceste ziduri ale palatului care seamănă cu o închisoare, alături de moștenitorul lui Frederic al II-lea, a cărui față prelungă și surâs îmi provoacă halucinații, baletul eroic la care asist nu este lipsit de o anume frumusețe. Am senzația unei călătorii în trecut, trecând prin moarte. Acum regimentul pleacă, după ce a salutat și restituit steagul. Se retrage cu un pas orgolios, automat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Himen cu sâsâit. Tudor Vlădescu, Os de vultur dac. Ana Boiangiu, Iguana Anobi. Avea ceva alunecos precum posesoarea. Răzvan Dumitru, Văz turma din Ur. Ioana Băețica, O taie ca naiba - și așa era că mereu pleca la burse. Radu Cosașu, Surâs cadou. Mihai Nicuț, Ham în cutii. Ăsta nu mânca decât conserve. Șerban Toader, Abator nedres. Era o chestie formidabilă de tip Ghematria și Temura. Să te joci cu cuvintele. Dar, în momentul în care ai fi plătit pentru așa ceva, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bunicul când nu mâncau crapi, ci chitici plini de oase cu mămăligă. Iar grasa de tanti Sofița râdea și confirma ceea ce spune bătrânul: „Lasă viața așa, mă, Marinele, cu crapi să se îmbuibe ăia!“. Fiindcă toți o aprobau cu un surâs complice, Marinel a crescut cu credința că se ascundea un rău în tot ce era gustos și că bomboanele, curentul electric și crapii aveau să facă la un moment dat diferența. Ei se salvau prin calicie, iar pe toți „ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ocupat. Nu mi-ați răspuns ce faceți dacă nu obțineți cele două tone. Mă duc din nou la Brîndușa. Să zicem că le obțineți mîine. Deseară, filamentele trebuie să ajungă la destinație, îmi spune doamna blondă, ucigîndu-mă cu permanentul ei surîs ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoa-ce, lasă-mă și nu-mi da pace". Trebuie, neapărat, să ajungeți și dumneavoastră? o întreb, aruncîndu-mi în luptă fărîma de farmec ce cred că o pot stîrni cu un început de surîs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va fi!..." Pe tejghea, în fața mea, apare o pîine stîlcită, cu coaja arsă și crăpată. Vînzătoarea, coafată în permanență, elegantă în halatul ei alb din relon, cu veșnicul surîs ironic pe buze, întinde mîna să ia bancnota de cinci lei, dar înainte ca ea să fi atins banii, eu lovesc pîinea cu palma, trimițînd-o ca pe o săgeată printre rafturi, tocmai în magazie, peste niște borcane de iaurt, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în descrieri, magia ca și impresionistă a luminii - tind să fie ori să apară ca o inițiere în necunoscut. De veghe, luciditatea propune în aceeași, continuă, pendulare soluția „deriziunii”. Melancolia, efect al reveriei, se împrăștie printr-un, nu rareori malițios, surâs. Cu senzualitatea lui calificată pentru tot ce-i catifelat, diafan, mlădios, autorul nu pierde din ochi, prețăluind-o când cu tandrețe virilă, când cu subțire ironie, femeia. Dar portretistica acestor proze tincturate de livresc (Proust nu-i doar o reminiscență
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]