292 matches
-
a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat faptă pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le în pământ și să le uzi!” Era canonul pentru îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apă din Iordan cu un măgăruș de la distanță de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adapă și fiind foarte amărât din aceasta pricina, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apă pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu trei crengi deosebite, nici una nu se asemănă cu celelalte două. Erau diferite. Mare minune. (Icoana 3) Acel copac s-a făcut mare și puternic. Era drept
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
kostĭ, rom. os (lat. os). Prefixul a inrodus sensul ablativ „relativ la, din, de la”, schimbând totodată aspectul fonetic al cuvântului, astfel clop a devenit șchiop; alb. shqepul „șchiop”, shqepoj „a șchiopăta”; în rusă au apărut forme paralele: klöpa „doagă” și ščepka „surcea, așchie”. 3. Emanație culturală unică a romanității orientale, grecizate și turcite la vremea aceea, Dimitrie Cantemir poseda practic fenomenul lingvistic în variantele greacă, latină, slavă, turcă, arabă etc. pe fondul unei gândiri aristocratice și teologice care l-a împiedicat să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
treilea component în continuarea primelor două: lit. Žameluks, Žiameluks, Žemeluks, în care ultimul component amintește de rom. a luci: lat. lux „lumină”, irl. lόche „fulger”, vgr. leykos „luminos, strălucitor”, vprus. luckis „bucată de lemn pentru foc”, sl. luč „rază, așchie, surcea”; lit. laũkas „animal cu pată albă în frunte; câmp, arătură, chelie”; vind. rōkás, avest. răočah „lumină” etc. În condițiile în care za ajunsese să însemne „în, din, dedesubt”, -mol „pământ, mormânt”, iar -luks „lumină”, Zamolxis însemna „din (de sub) pământ lumină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ordinul Mareșalului Ion Antonescu care considera cărbunele extras ca un loc strategic de pregătire a unui al doilea front de război. Se știe, din totdeauna. Unii meseriași, mai ales c ei de la tâmplărie, la plecarea acasă, mai luau diferite deșeuri - surcele, bucăți de lemn, iar cei de la lăcătușărie, mai executau în timpul liber vreun făraș, o cheie la ușa de acasă, strungarii la fel, sudorii - mai împreunau unele piese aduse de-acasă, ca să economisească un ban, și pentru toate acestea, - zise fușăraie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nuielușele. Ce-au mai discutat nu știm. Sara, neștiind ce-i cu nuielușele, le-a pus pe foc. În timp ce ardeau a venit Avraam și a văzut că ard. Le-a scos repede din foc dar erau arse, rămăseseră doar niște surcele. În acest timp, Îngerii care au ajuns la Lot În Sodoma iau spus: „Ia-ți femeia ta și copiii tăi și pleacă departe, unde Îți va arăta Domnul! Că Domnul vrea să piardă cetățile Sodoma și Gomora, că prea multe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a dat seama că a păcătuit. A plâns și a regretat fapta pe care o făcuse. Atunci s-a dus Lot la Avraam și i-a destăinuit acestuia cele petrecute. Avraam l-a povățuit și i-a dat cele trei surcele spunându-i: Mergi acasă, sădește-le În pământ și să le uzi!” Era canonul pentru Îndreptarea lui. Așa a făcut. Căra apa din Iordan cu un măgăruș de la distanța de 30 km. Nu era deloc ușor dar făcea ascultare. Însă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și atunci i s-a descoperit lui Lot că este diavolul. Văzând pe cine adăpa și fiind foarte amărât din această pricină, Lot s-a rugat la Milostivul Dumnezeu să-l ajute. Și când a turnat apa pe cele trei surcele au crescut deodată. S-au făcut cât un copac. Era un copac anume, cu trei crengi deosebite, nici una nu se asemăna cu celelalte două. Erau diferite. Mare minune. (Icoana 3) Acel copac s-a făcut mare și puternic. Era drept
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o bilă de metal furată dintr-un Alcatraz de carton? Amice, exagerezi, dă-mi voie să spun asta, când ar trebui să fii mătăluță încântat, dacă nu îți este cu supărare, numai atunci când vezi un documentar de trei lulele, trei surcele, la televizor? Aici, în toate realitățile prin care ajungi - pictorul făcu un gest larg cu mâna, încercând să cuprindă în el toate acele realități -, ești în contact direct cu istoria, uneori te nimerești chiar în mijlocul acțiunii, se trage, se moare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu l-a Întrebat nimeni nimic. S-a dus dupé școalé și s-a așezat jos, pe o cérémidé. A scos din ghiozdan scîndura și un cuțit. S-a pus sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se prelinse pe morișcé și Șasa o ciopli sé rémîné albé la loc. A hotérît sé nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de rotari miroseau a lemn proaspăt prelucrat și toți, fără deosebire, bărbați și femei, se remarcau printr-un nas exagerat de mare. Durando, capul familiei și singurul însurat, avea o nevastă care aproape îl întrecea în privința trompei. Peste tot erau surcele și rumeguș, chiar și pe masă sau în culcușuri, intrându-le în piele și în rufe, în păr, în bărbi, drept care împrăștiau în jur acel miros la orice mișcare. Durando era și singurul care vorbea cu noi, și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă cinci ani. Vreme în care am făcut o înțelegere importantă cu un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-e frică! Mă reașez pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un servitor. — Cine-i orășeanul ăsta cu mutră de maimuță? Întrebă el. Nu l-am mai văzut pe-aici. — E În sarcina Stăpânului Mitsuhide. Mataichi Îl păzește ca să nu fugă. Atunci, bătrânul Îl remarcă pe Mataichi, așezat pe lada cu surcele. — Bravo! Îi spuse el, fără a avea habar de ce se Întâmpla. E arestat pentru purtare suspectă? — Nu. Nu știu de ce. Numai că așa a dat poruncă Stăpânul Mitsuhide. Mataichi căuta să scape cu cât mai puține vorbe. Părând să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Se auzea un foc trosnind În vânt, iar fumul său umplea văzduhul. Hideyoshi rămase nemișcat. Își frecă ochii, care-l usturau. Dar o pală de vânt dinspre munte, Însă, risipi dintr-o dată fumul; iar când privi, văzu un copil punând surcele sub plită, Într-o bucătărie sărăcăcioasă. Cine sunteți? Întrebă, bănuitor, băiatul. — Ești servitor? se interesă Hideyoshi. — Eu? Da. — Iar eu sunt vasal al clanului Oda. Numele meu este Kinoshita Hideyoshi. Ai putea transmite un mesaj? — Cui? — Stăpânului tău. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
umbra copacilor, care se Înălțau la cincizeci de metri mai În față. Deodată, În Întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați În picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul Înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, Înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate În umbra desișului de bambus era mărginit de Întuneric. La vreo douăzeci de metri mai În spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, Îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
însușește perfect variațiile și plasticitatea limbajului arghezian, iar textul evoluează de la miniatural și sugestie („Printre cimbru și susai,/ Fir plăpând de păpădie/ Nalță, greu, în vârf de pai,/ Un bănuț de floare vie”) la violență și cruditate verbală („În două surcele de vreasc să se facă/ Picerele tale, făptură buimacă./ Plesni-ți-ar timpanul,/ Să n-auzi când trece traivanul./ Să uiți la cetanii tipicul/ Și psalmii în zi de Crăciun./ Să n-ai după masă tutun./ Să-ți pută buricul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
pe care o disprețuiește, cu o enumerație care aduce aminte de Vergiliu: "Că eu te-oi lua De soția mea Când se va vedea Ursul cu cercei Umblând după miei, Lupul cu cimpoi Umblând după oi, Vulpea cu mărgele Culegând surcele, Ș-un iepure schiop Într-un vârf de plop". Dimpotrivă, cea care suspină după Nițu îl cheamă cu toată ființa, iar celui care i-ar spune "Nițu vine" i-ar da un galben din salba de la gât, firele corsajului, fota
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
maț; mătase; merge; mic, fragil; mir; mînă; moale; model; nai; nas; nedumerire; neîncredere; nemîncat; nerezistent; nu încăpea acul; palton; pătură; penis; piciorul; portofelul; puternic; rade; ramură; rupt; schelet; scobitoare; sensibil; sexy; sfîrc; sfoară; siluetă; siluetă; slim; sticlete; suav; suferință; suplă; surcele; șireturi; știe; taină; tare; tînăr; toc; transparent; tremurător; trestie; trist; tulpină; tușul; vara; vară; vîrf; vîrstă (1); 701/182/68/114/0 succes: noroc (79); reușită (61); baftă (38); fericire (35); muncă (35); bucurie (34); carieră (26); împlinire (22); victorie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
câteva „adjoncțiuni”, constând, cum se exprimă Pierre Fontanier, în „raportarea mai multor membri sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat decât o dată”: „Și nopțile se fugăresc, apleacă sălciile în amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspântie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strâns în funduri / Pentru tristețea care își sună clopotele în cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surâsului
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
citadin restrîns. Cablul se desfășoară lent de pe un fel de mosor gigantic de un diametru de vreo trei metri, cablul fiind încă înghețat. Aprind veseli focuri mici ca la ei, la țară, să-l dezghețe. Lăzi de fructe sparte, făcute surcele pe care unul le aduce gospodărește în brațe călcînd rar pe mijlocul bulevardului cu circulația oprită. Țărani cu neamuri la oraș veniți prima dată în București și care apasă pe butonul liftului venit și nu deschid, iar dacă se întîmplă
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
din ce în ce mai diamantin, pe cei nealeși să participe la ospăț și să le oferi doar iluzia acestuia? Iar tu, superiorul, istețul, cel solid "mobilat interior" să capeți, cum de altfel se cuvine, și "mobila exterioară", celorlalți rămânându-le, mulțumitor, așchiile și surcelele. Mobila apare aici cumva nefericit, dar aruncă un pod spre gândurile altcuiva: "N-am înțeles niciodată cam în ce-ar consta Ťmobilarea asta interioarăť- această adevărată bursă a sensibilității, unul foarte Ťmobilatť, altul mai puțin Ťmobilatť. În orice caz, individul
Despre muzică? by Maxim Belciug () [Corola-journal/Journalistic/11820_a_13145]
-
bostănărie, pur și simplu păzea bostanii colosali, galbeni, concentrînd în ei soarele acela de neuitat al amiezilor, îi păzea fără întrerupere, zi și noapte, ca pe o comoară! Adică dormea, toropit de samahoncă, o țuică vînătă, fabricată la alambic, din surcele, sforăia lîngă dovlecii aceia ca-n basme, încît te așteptai să iasă din ei balauri duioși, cu solzii neglijent-ruginiți, roiuri de zîne date-n zambila mă-sii, vrăjitori și vrăjitoare matlasate apetisant, călărind știuleii de porumb ai însuși Domnului Ion
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
prin brațele tuturor flăcăilor în uniforme de piele. Încă și mai coregrafică este lupta cu salturi și rostogoliri grațioase, bastonada ca un reușit număr de dans pe Broadway. Iarăși, corpurile plutesc prin aer acrobatic, scaunele se sfărâmă suav ca niște surcele, muzica antrenantă, dar obligatoriu clasică conferă armonie spectacolului. Până și molestarea scriitorului pe muzica și în tonul coregrafiei lui Gene Kelly are ceva de scenă. La un moment dat, Alex îi aplică un baston peste coapse amicului său care intervine
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a golit de deținuți și de paznici și de alți deținuți s-a umplut. Tropare Azi surcelele pe care le aprinzi nu mai sunt ude, nici înghețate, Îți sufleci mânecile și surâzi de atâta noroc, Dumnezeu ți-a dăruit un braț de lemne uscate. Nu sare așchia lor departe de trunchi precum cuvintele din rugăciune și căldura
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]