4,234 matches
-
cadrelor didactice din instituție, s-a înființat Școala cu clasele I-VIII și Grădinița pentru hipoacuzici, iar vechiul așezământ a continuat învățământul profesional. Porți deschise În prezent, activitatea Școlii profesionale „Gheorghe Atanasiu“ este coordonată de dl Petru Lascău, pe lângă elevii surzi, în instituția de pe str. Gh. Doja nr. 16 având posibilitatea să se califice și alți elevi cu nevoi speciale (cu deficiențe de vorbire, nevăzători). Aceștia pot opta pentru următoarele meserii: lăcătuș, confecționer tâmplărie din aluminiu și pvc, tinichigiu auto, tâmplar
Agenda2004-40-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282951_a_284280]
-
care s-au căsătorit pornise deja pe drumul anevoios al formării și educării copiilor cu deficiențe. Doamna Rodica era familiarizată încă din copilărie cu persoanele cu deficiențe de auz, întrucât tatăl ei - Nicolae Belean, croitor de meserie - a avut ucenici surzi, alături de care, în 1937, a inițiat un club neoficial, pe Splaiul Tudor Vladimirescu, unde au închiriat un demisol. Ulterior, s-a constituit și o echipă de fotbal formată din această categorie de persoane, care a participat la campionatul de fotbal
Agenda2004-40-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282951_a_284280]
-
Timișoara zilnic se desfășoară cea mai importantă activitate - cea de educație auditiv-receptivă. Aceasta cuprinde testarea auzului cu audiometrul, dar și exersarea resturilor de auz în vederea unei comunicări verbale inteligibile, în acest sens fiind utilizat un soft educațional special pentru copiii surzi.
Agenda2004-40-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282951_a_284280]
-
de până atunci și în timpul domniei sale imperiul a pierdut coloniile din America de Nord. După ce în 1810 starea sănătății sale s-a înrăutățit iremediabil, din 1811 puterile regale au fost exercitate de regent, prințul de Wales. S-a stins din viață orb, surd și dement. DUMINICĂ, 30 IANUARIE IULIU HOSSU Se împlinesc 120 de ani de la nașterea episcopului greco-catolic Iuliu Hossu. A fost episcop de Gherla din 1917, a participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, iar din
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
Nu vreau să spun că protagoniștii își repudiază identitatea de evrei, ci doar solidaritatea care de regulă e o consecință a unei identități împărtășite, daca nu chiar un element esențial de manifestare a acesteia. În finalul acestui prim episod, antipatia surda dintre cei doi (de la bun început își sînt nesuferiți unul altuia) se transformă în ură. Susskind îi distruge lui Fidelman manuscrisul cu cruzime, aruncîndu-i din vîrful buzelor disprețuitorul "ți-am făcut o favoare", iar supremă dorința a pictorului este să
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
Întoarcerea în Cehoslovacia comunistă, mai ales după o evadare în lumea liberă, este, evident, începutul sfîrșitului. Din prima noapte petrecută înapoi acasă, alături de soția sa, bărbatul are revelația fizică a catastrofalei sale greșeli: o simte în stomac, ca o durere surda, unde va și rămîne pentru totdeauna. Treptat, cei doi, Tomas și Tereza, își vor pierde slujbele, casa, vor fi obligați să ducă o viață precară, undeva la țară, și vor muri în împrejurări dubioase. Perechile adevărate ale lui Tomas și
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
vedeți dumnevoastră, mituri", scrie Isabella Rossellini, fiica lui Ingrid Bergman și a lui Roberto Rossellini, într-o carte de cvasimemorii, Ceva despre mine, care se citește cu un amestec de stupoare și admirație. Stupoare pentru că, printre rînduri, descifrezi o nemulțumire surda, o afecțiune filiala chinuita, acel tip de luciditate nemiloasa cu care un copil își poate privi părinții; un copil, paradoxal, total dependent, sentimental, de fantasmele părinților. Fără să ia în piept scară din dos a vietii de mit, fiica nu
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima oară, desene
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde, pe hîrtii obosite sub o emulsie de tus și cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocentă, cu imagini fosgăitoare în care se amestecă baroc melancolia crepusculului, plictisul eternității, delirul surd al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoala și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituie chiar aici, in expoziția
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
Pavel Șușară Peisaj urban încremenit, spirit ieșit victorios din confruntarea surda cu vremurile, exponat viu al unei Renașteri perpetue, Veneția a trebuit să-și integreze cumva și contemporaneitatea dar, în același timp, să se și protejeze de neliniștile ei corozive. Nefiindu-i de ajuns confortul cotidian, universul mediatic și ceilalți factori
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
unei opere. Legitimitatea de a fora nu numai în subconștient, ci și în Care e mobilul inadaptării, ce reprezintă laitmotivul Micului manual..? E, vorbind în termeni existențialiști, absurdul. Acea conștiință a unei existențe deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în apele imaginii reflectate, zgomotele bulevardului mă afundă într-o imensă torpoare, îmi aduc aminte de vieți netrăite, de clipe pendulatorii, de prietenii care s-
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind de brațe și sîni căutînd Calea Laptelui/ și din nou bîjbîind babă oarbă și surdă jucînd "Bătrîneasca"/ Fraților Petreuș din Poienile Izei, tropotind oșenește/ între iurtele polineziene de papură sub porțile de stejar de pe Mara/ printre coloane corinthice/ căzînd în canalele cohleare, în Panama și în de Suez lîngă piramida lui Corti/ sau către Stonehenge
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
vrea și garanții, pe loc, nu trebuie să ne mire din partea celui care s-a grăbit să semneze un tratat - plin de garanții, nu-i așa? - trădător și rușinos cu Uniunea Sovietică. Dar că dl Valeriu Tabăra să facă pe surdul la asigurările date de premierul britanic parcă sună, oricum am întoarce-o, a obrăznicie. Totuși, dl Blair a venit de bunăvoie și nesilit de nimeni să ne ofere pe tavă ceea ce ne dorim de atâta amar de vreme: sentimentul că
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
o fetiță și mai mică, adorabila, începînd împreună o aventură plină de gingășie și suspans. Pentru că sentimentalismul e înlăturat cu mîna fermă, masculină parcă (poate prin contribuția excepțională a operatorului Arthur Reinhart și a compozitorului Wlodek Pawlik), întretinîndu-se mereu spaimă surda că nu cumva să degenereze acel minunat spirit matern. Propriu doar femeii, fie ea abia o puștoaica...
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
căsătorie, o fetiță, Puia. Mai tîrziu cele două femei vor păzi bine existența scriitorului, nelăsîndu-l să se abată de îndatoriri, inclusiv de deșele solicitări bănești venite de la Ludovica, frații și surorile sale. S-a instalat cam de la început o stare surda de tensiune, care uneori dădea în clocot, între scriitor și familia sa de origine. Asta deși scriitorul, cînd și cînd, săritor, dădea o mină de ajutor, răspunzînd , cu inima largă, prea deselor solicitări. Dar alte ori, nu puține, rămînea impasibil
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
să mă cunoști". Și, încheia cu formulă ultimativa: "Adio pînă la a doua venire". Să recunoaștem că această scrisoare amenințătoare e scrisă de o femeie disperată, de aceea prea mult agresivă, care îl descoperea pe fiul ei, acum mare scriitor, surd la solicitările ei atît de disperat stăruitoare. E probabil că, de astă-dată, sub tăria amenințărilor, să-i fi trimis ceva bani. Dar mama continuă să ceară și în martie 1925, cînd îi reamintea frumos: "tu care ai fost învrednicit să
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
printre noi vor fi trimiși acolo unde le e locul. Între altele, ne lipsește acel Cato care să ceară, cu orice prilej, dărâmarea Cartaginei de lașitate, indiferență, prostie, imbecilitate și vulgaritate din noi. În schimb, de bună voie, orbi și surzi, reconstruim în fiecare zi vestită cetate, cărând în spinare pietre pentru templul decăderii morale definitive). E suficient, însă, ca un provocator ordinar precum Vasile Văcaru-Apartament să lanseze diversiunea grosolană că la Stoenesti au fost uciși "de către români 80 de români
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca de la primele sale ieșiri an lume, că gestul tânărului pictor era mai liber și se manifestă mult mai firesc an registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumita voluptate a tusei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, ansa, exhibate că o preocupare specială. Toate aceste elemente au
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
unei experiențe erotice. Grandilocventa, cată există (visele aruncate peste abis, străfulgerarea timpului), nu reprezintă decat expresia solemnă a Erosului. Parada să, ne apare precum desfacerea unei cozi de păun: "Visăm și-mi aruncăm visele peste abis/ ăntr-o străfulgerare a timpului surd/ călăreții celor o mie de nopți/ anca nu cutezau la rosturile fidelității/ la orele potrivite pentru dragoste.../ insuficiente se dovediseră bunăoară/ apă focul pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
și de alta a poemului care trece/ dintr-o mana ăntr-alta!" (Ioan mă strigă). Sau sensibila-i raportare la o pisică: "Doamne ce orbitoare e viața silabisita a ăntelegere/ a cuprindere a totul an preajma unei ființe.../ Pisică noastră e surda. Pisică noastră e muta./ Mai deunăzi era chiar moartă an curte!" (Pisică noastră). Sau un acord duios ănchinat cărtitei și cainelui: "Naufragiul premiul/ Marele premiu/ ar putea fi cărtita care ma trezește/ cu săpăturile ei de o jumătate de secol
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
subtilitate. Mai toată distribuția propune, daca nu partituri, cel puțin cîteva crochiuri notabile: Gheorghe Dinică - un procuror blînd-feroce, Valeriu Popescu a un politician cabotin cu distincție, Adriana Trandafir a o pasare de noapte viu colorată, Draga Olteanu a o vecină surda și inimoasa, în prag de scleroza. Mai mult decît povestea unui "faimos paparazzo", filmul îți rămîne în memorie că povestea lui Miss... Cu exceptia opțiunii pentru final (un final excesiv de "în serie" și "deschis"), filmul are o construcție impecabila, fără nici un
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
său, tînjind după întregul ce-a fost ori ar fi putut fi. Printre stihurile dezabuzării abstractizate, vitalitatea țîșnește sloboda, aidoma unor fire de iarbă din crăpăturile asfaltului. Biruie datul temperamental al poetului. Între poem și trăire are loc o luptă surda, biruința poemului nefiind decît o victorie à la Pirus. Viața decimata revine sub chipul invincibil al "uimirii", sorginte deopotrivă a poeziei și a cugetării, închizînd cercul antagonismelor pururi active: "Toate epitetele și-au luat cîmpii din poemele mele./ Singur extatic
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează undeva: «criticul, plecat constant pe masa de lucru, înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit de la peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun-plac». Această stenahorie m-a biruit de câteva ori, determinându-mă să întrerup ținerea cronicii literare măcar pentru o vreme. Dacă am revenit, a fost deoarece altfel activitatea critică rămânea
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
un scriitor uitat? Mircea Iorgulescu nota în prezentarea numitei nuvele (selectată în antologia din 1981): „Mihai Sin scrie reținut, lapidar în austeritatea sugestivă a expresiei resimțindu-se o violentă comprimare: proza lui, obsedată de concretul existenței, este una a tensiunilor surde, controlate prin exprimarea laconică și enunțul alb de încordare. Producându-se rareori, explozia e mai mult potențială, neliniștind într-o măsură încă mai mare. Analiză minuțioasă a unei rupturi lăuntrice, a unui refuz obscur motivat, nu însă inexplicabil, În memoria
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
elegie „grea”, un fel de acoladă definitiv dramatică și patetică (de care Lovinescu 7 zice că-i luată după Dimitrie Anghel): „Eu port un lanț în suflet... Verigă cu verigă/ L-au făurit acolo credințele de ieri./ În zornăirea-i surdă nici nu mai știu ce strigă/ Din tot amarul zilnic înnăbușitei vreri” etc. (Eu port un lanț în suflet...); totuși, această caligrafie cumplită nu pare simplă concluzie de amor, ci reflecție de viață, meditație pe propria biografie; ce-i drept
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]