1,054 matches
-
și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile și se spălau vasele. — Ce te miri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse undeva o cheie În yală. Apoi, deodată m-am trezit În fața camerei cu care asociam atât de multe din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apropiindu-se prin dezgustul amîndurora pentru actorul principal. Cel puțin Mabel Warren spusese tare, În engleză, ca să se elibereze de Încordare, În tensiunea șușotelilor din Întunericul sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață cenușie ca Întinsul unei mări mohorâte. Se smulse repede din pat și se Îmbrăcă. Era grăbită și agitată și Încurca lucrurile. Începu să cânte În surdină, cu inima ușoară: Sunt atât de fericită, fără griji și fericită. Mișcarea trenului o făcu să se lipească de fereastră, dar nu-i aruncă dimineții cenușii decât o privire grăbită. Din când În când apăreau, una după alta, câteva lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gâfâia. — O lună În Închisoare, Îi spuse doctorul Czinner. După aceea vei fi trimis acasă. Așa cred ei, nu? Se cred al naibii de isteți. Rămase tăcut, studiind cu multă atenție poziția clădirilor. Se Împiedică de o șină și blestemă furios În surdină. — Și eu? Întrebă Coral. Ce se va Întâmpla cu mine? — Vei fi trimisă acasă mâine. Dar nu se poate! Am un contract. O să-l pierd! Și pe prietenul meu. Se temuse de această călătorie din cauză că nu Înțelegea ce-i spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să uitați de mine, zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de prezența Fanei și a fratelui ei căruia îi purta o afecțiune ce amenința să ia proporții. În tot cazul, Carmina nu mai avea timp de pierdut cu nimicurile liniștitoare debitate de-a lungul sorbirii cafelelor în timp ce magnetofonul murmura în surdină acordurile vreunui șlagăr la modă. Se săturase de vorbele pline de aluzii amare despre vânzătoarele cu degetele încărcate de ghiuluri, privind acrite din dosul tejghelelor goale. Ce rost avea să mai pună atâta accent pe niște fleacuri lipsite de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țeavă de eșapament corodata a Peugeotului, ca la urechile lui Adrian ajunse huruitul de motor Diesel al taxiului care o aducea pe Fanny Tarrant. Scoase din combină CD-ul cu muzica de Händel, pe care-l ascultase până atunci în surdina, și pregăti casetofonul pentru înregistrare, montând un microfon miniatural, portabil, pe poliță cu cărți. Soneria târai exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Lateral, în fiecare parte, câteva rânduri de scaune. În centrul scenei, un scaun de bar, meschin, rotund, foarte înalt, unde va sta cel interogat). Judecătorul poartă căști în urechi și dă din cap ritmic. Din când în când, intonează în surdină aceeași și aceeași melodie: I don't buy my love, Don't buy it... Don't need to... Pe alocuri își mai dezgolește câte-o ureche să audă mai bine ce se petrece în curte. Conglomeratul Philip stă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e mai bine așa, se gîndește. Trebuie să-ți fac o mărturisire care mă chinuie de mult timp, i-a zis într-un tîrziu, în timp ce se juca cu lingurița în ceașca cu compot de caise. Pe fundal se auzea în surdină un fragment de vals clasic venit din două difuzoare Unitra suspendate în tavan. Cunosc pe de rost banda, i-a spus, după titlu ai fi tentat să te gîndești la asemănări cu evenimentele care vor avea loc în curînd. Ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lor, apropiindu-se din cealaltă parte a ringului de dans. — Sincronizarea e partea cea mai importantă a oricărei acțiuni, se distrează Roja, urmărind și el atent unduirile șoldurilor și umerilor Delfinei, care se mișcă în ritmurile muzicii lăsate deocamdată în surdină. — Asta zic și eu ținută, nu se poate abține Părințelul să constate. — Vă cred și eu, zice Roja, și-au cusut fiecare niște țoale cum n-a văzut Parisul, să nu-mi mai vorbiți de azi înainte dacă în noaptea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar era întors la minimum. Nu se auzeau alte zgomote în afara celor care veneau de la bucătărie, unde se pregăteau meniurile și se spălau vasele. — Ce te miri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o lirică a emoției pure“. Autoarea este lipsită de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Risipit în ochii mării, / Fă din el, / Castelul adevărului / În care să respire / Doar iubirea. // Adună-mi pașii. Rătăciți pe nisip, / Cu fiecare urmă / Scrisă de trecerea / Zilelor grăbite / S-ajungă la tine“ etc. etc. Ce curaj? Ce știință a surdinelor? Ce intelectualizare a emoției? Nu e vorba decât de versificări banale, care rămân fără ecou în conștiința cititorului. Norocul de -a avea interlocutori amabili... Sunt la modă interviurile. Foarte bine. Orice formă de comunicare merită încurajată. Numai că multe dintre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în viața și destinul lor!“ Aceste fraze, scrise în limba de lemn a apelurilor adresate de autorități populației, sunt transcrise nu de pe un panou așezat într-o intersecție, ci dintr-un poem al lui Vasile Fetescu. Volumul său Trompeta cu surdină (PIM, Iași, 2008) este plin de asemenea texte prozaice, lipsite cu desăvârșire de lirism, prezentate drept poeme. Autorul își închipuie în mod naiv că simpla rupere a frazelor și așezarea lor sub formă de versuri transformă proza (administrativo gazetărească) în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tușește, / Să stea acasă, unde... îi priește.“, că aceeași (sau altă) iubită face echitație, neglijând treburile casnice („Mai lasă-ți nădragii o vreme-n grădină / Și stai lângă mine, te rog, doar atât. / Ori cântă-mi ceva mai mult în surdină, / Sau spală-mi, frumoaso, ciorapii, că put!“), că îl doare o măsea, iar dentistul i-a spus să aștepte să facă întâi un abces, că nu e răsplătit pentru munca lui de-o viață, că senatorii dorm în Parlament etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cei care au deja o opțiune electorală. Știa că dialogul se transformă în dispută și obosește inutil. Bine, votează pe cine vrei. Este dreptul meu, nu? Cei doi vecini se despart fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
crescut? Și balet, și dans modern și tenis și... cîte și mai cîte. Erau copii buni, silitori, serioși și ne iubeau foarte mult. Cei doi stau pe trotuarul îngust și trecătorii nu îndrăznesc să-i salute. Baba Catinca plînge în surdină și moș Ilarion își tot mușcă mustața albă ca neaua. Ai dreptate și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-o spunem unul la altul, nu la străini. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
reține numai simțurile cu 243 ZÎnele lui Zarathustra mare putere de cunoaștere, văzul și auzul, pentru că ele pot asigura lectura pătrunzătoare a universului. Iar acest corp de aleasă subtilitate, cu funcțiile sale nobile În expansiune, cu cele plebeene lăsate În surdină, e alcătuit, ne spune doctorul Constantin Dulcan, „din lumină de Înaltă frecvență“. Cu ochii fizici, nu vom ajunge niciodată pînă la această radiație superioară, așa cum cu urechea de fiecare zi nu răzbatem mai jos de 16 și mai sus de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ieșit pe peron și am făcut semn celor de la divizie. Au sosit repede. Undiță le-a spus cum stau lucrurile. Oamenii au trecut imediat la acțiune... Rusul privea la noi ca la unii veniți din altă lume... Scâncea ceva În surdină... „Malcite!” - s-a stropșit Undiță la el. A tresărit... Când cei de la divizie și-au terminat treaba În ambele magazii, rusul zăcea deja lungit pe jos. Cu mare grabă, am sărit În tranșeu. Petrică s-a oprit din nou. Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o. În drum spre primul salon, profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret să se apropie. Cu mersul lui grăbit acesta a sosit. Profesorul i-a spus câteva vorbe În surdină... ― Am Înțeles, domnule profesor - a șoptit bătrânul. Cercetarea bolnavilor decurgea normal. Profesorul asculta cu răbdare detaliile privind starea pacienților, prezentate de medicii șefi de saloane. Spunea ce mai trebuie făcut Într-un anumit caz sau răspundea la Întrebările medicilor. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă s-ar încumeta să smintească fie și cu ceva neînsemnat rânduiala proletară, își șopteau în surdină oamenii cuprinși de spaimă... Întreaga comedie s-ar fi derulat în aceeași notă încă mult și bine, dacă tovarășul nu s-ar fi încumetat să traducă denumirea abreviată de URSS pre limba noastră, după cum s-a exprimat. Numai că, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ofereau doar apă, paie, rogoz și bătaie, garnisește cu sudălmi de mamă, cruci, biserici și Dumnezei și apostrofări ca Di haram puturos!, Hai, gloabă, că nu mai ai mult de trândăvit! Câteva voci ceva mai autorizate s-au ridicat, în surdină, împotriva președintelui: Bilașcu aista, șefu', n-ar trebui să clevetească pentru că nici el și nici neamurile lui n-au avut cai prin bătătură de când se știu ei, și nici alte animale, în afară de capre, n‑au avut! Că doar nu caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]