295 matches
-
atingă la coarda sensibilă - ce-o mai fi și asta. Ajung acasă pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul lui Jim și am trecut la coniacul de pus în prăjituri, dar nu sunt foarte beată, în mod sigur din cauza surescitării. Mă țin pe linia de plutire și mă simt vitează, destul de vitează ca să fac ceva ce trebuia făcut cam de multișor. Formez numărul lui Patrick. E ora șapte seara în New York, exact ora la care-l găsesc acasă. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sugestionați de autoritatea lui încît, chiar de-ar fi avut gânduri rebele, vor continua a fi cuminți și a păstra ordinea. Când a plecat din Pitești a spus căpitanului Corbuleanu, care socotea imprudentă călătoria prin sate în asemenea zile de surescitare, că el stă sau cade cu deviza lui, iar deviza, citită undeva de curând și adoptată, era: pumn de oțel în mănuși de catifea. Cu atât mai mult ținea să-și puie în evidență calitățile de gospodar județean eminent, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a părut normal să ignor ordinul unui ofițer de la altă unitate, după o jumătate de oră am Întins-o spre cazarmă să-mi pescuiesc ordinul de plecare În permisie și apoi pe-aci ți-e drumul, Într-o stare de surescitare comică. Așa că, acum, după ce Portocală se satură de noi, Îl văd că apare. Ne găsește aliniați, făcînd raportul de Încheiere a instrucției, și se postează direct În fața mea. Neexecutarea ordinului unui superior se pedepsește cu arest, Îmi spune el. O
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din ele, Marilena sau, naiba să le ia, Melisa, sau cum le-o fi zicând! și dansa pe masă în casa pedagogului! A văzut-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vor lucra cu victime ale evenimentelor traumatice. Specialiștii incapabili să gestioneze emoțiile negative mobilizate de expunerea repetată la durerea umană vor dezvolta simptome de distres puternic, evitarea situațiilor, locurilor și persoanelor care le amintesc evenimentele traumatice, gânduri intruzive și ruminații, surescitare și dificultăți de concentrare. Relația acestor profesioniști cu victimele pe care ar trebui să le asiste va fi inevitabil afectată. Tocmai de aceea problema stresului traumatic secundar prezintă interes nu doar pentru specialiștii din domeniile vulnerabile, ci și pentru profesorii
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în spiritualitate sau semnificație, în expectanțe, în nevoile de bază precum și în schemele cognitive despre siguranță, stimă, încredere, dependență, control și intimitate. Pearlman (1995) vorbește, de asemenea, despre riscul dezvoltării unei simptomatologii specifice stresului posttraumatic incluzând evitare, imagerie intruzivă și surescitare. Traumatizarea vicariantă are consecințe psihologice profunde și deosebit de detresante care pot dura luni sau chiar ani după încetarea activității cu persoane ce au suferit direct traume. McCann și Pearlman analizează simptomele cele mai pregnante ale acestei patologii și menționează printre
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
complexă, intensă și dificilă în terapia traumei; • alianța terapeutică este instabilă și foarte vulnerabilă cu astfel de clienți (Dalenberg, 2008). Starea emoțională labilă a clienților ce au trecut prin momente critice, sensibilitatea lor exacerbată, pot frustra ușor terapeutul. Starea de surescitare face parte dintre criteriile de diagnostic pentru stresul posttraumatic și se manifestă și în afara ședințelor de terapie. Specialistul trebuie să își controleze propriile reacții, încercând să ofere clientului un model de echilibru emoțional. Astfel alianța terapeutică este protejată și victima
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mine? De ce mă urmăriți?" Glasul ei a pornit hârâitor și pe parcurs a trecut în țipăt. Atunci m-am întors și am luat-o . la fugă. Nu m-am oprit până acasă. Am trântit ușa după mine. Eram într-o surescitare teribilă. Nervii mei cedau. Spre seară cineva mi-a vârât pe sub ușă un bilet nesemnat. Probabil era de la un vechi prieten care nu vroia să riște mai mult, dar nici nu-l răbdase inima să nu mă avertizeze. Îmi spunea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acest om e tatăl copiilor tăi, a continuat ea, când ai trăit cu el alături, te-ai culcat cu el, te-a iubit, poate, și l-ai iubit. Dar, pe de altă parte, și această femeie ar avea justificările ei. Surescitarea în care trăia, spaimele ei, teroarea că, dacă nu va face nimic, copiii ei vor muri. S-a trezit în ea instinctul de leoaică ai cărei pui erau în primejdie. Și-a apărat copiii chiar împotriva bărbatului ei și, poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cui i-ar fi venit să creadă? ― Da, draga mea, plecăm! Ți-ai exprimat dorința să vezi Bosforul și eu m-am executat pe loc. Nimic mai simplu și natural... Ea plânse atunci de ciudă. Era într-o stare de surescitare cum nu văzusem încă: amețită, nedumerită, lacomă să știe totul dintr-o dată, încrezătoare că pleacă și totodată îndoindu-se. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele, cum găsisem bancnota de cinci sute, cum câștigasem la ruletă, cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bea bere, ne hotărâm să cheltuim câte doi dolari pentru o halbă. Dar, firește, noi avem problemele noastre, obsesiile noastre, așa că destul de repede discuția ne demonstrează că am rămas "bucureșteni". 14 noiembrie Aseară, de teamă că voi adormi greu din cauza surescitării, am înghițit un somnifer. Rezultatul? Am adormit cu ochelarii pe nas, citind. Și am uitat să trag perdelele la ferestre. M-am trezit, cu o lumină tulbure în ochi, pe la șase. La micul dejun e o atmosferă de mic Turn
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Harlem. Multe case au pereții afumați și geamurile sparte. Am auzit că mulți negri dau foc locuințelor când vor să se mute, dar nu pricep de ce fac asta. Trebuie să mă interesez. În stradă, se simte în aer, parcă, o surescitare. Poate, din pricina faptului că toată lumea vorbește tare și chiar veselia e agresivă. Viața americană are probleme pe care eu (recunosc) im sunt în stare să le rezolv. Mă străduiesc să-mi lămuresc entuziasmul lui Toequeville în America și mă lovesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
el. Chiar și buburuzele se târau fără frică pe fața lui, cuibărindu-se în sprâncenele lui. Ce vrei să te faci când o să fii mare? făcuse ea greșeala să-l întrebe, la un moment dat. Fața lui se aprinsese de surescitare: Aș fi un îngrijitor de pui foarte bun. Dar când venea vorba despre oameni, nimeni nu prea știa ce să creadă despre băiat. În copilărie, făcuse unele greșeli: dăduse foc hambarului cu porumb, aprinzând chibrituri învelite în staniol. Fusese prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
profesionale. Multă vreme, mai multă decât merita, știuse exact ce avea să scrie după. Acum, totul părea să fi fost deja scris. Când ajunse acasă, Sylvie nu se întorsese încă de la Wayfinders. Se așeză în fața e-mailurilor cu amestecul acela de surescitare și groază care apărea când își deschidea căsuța poștală după o pauză prea mare. El, ultima persoană de la nord de Yucatán care intrase on-line, era acum sufocat de comunicarea instantanee. Tresări când văzu numărul de mesaje. Își petrecu restul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a-l recunoaște. Simți nevoia de a-l mai privi o dată, dar prudența îi blocă gestul. Încercând să se trezească după scurta amețeală produsă de emoții, se îndreptă către una dintre mese purtând imaginea lui .mintală. Se așeză și toată surescitarea îi dispăru. Se simți îngrozitor amintindu-și fața lui răvășită din momentul acela al dezastrului. Un Cayle Clark istovit, nefericit, cu ochii scoși din orbite... ăsta era chipul pe care-l ținea minte. Se întrebă așa, într-o doară, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sfert de oră. Când auzi soneria, Șerbănică Miga strânse la repezeală prăjiturile de pe masă și le duse în bucătărie. Se precipită apoi spre ușă strigînd: ― Vin! Vin! Îl primi încîntat pe maior. De două zile trăia într-o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu-se un personaj extrem de important care traversase eroic ineditul unei aventuri extraordinare, pline de capcane și pericole. La 6 dimineața, se dusese după lapte. Fusese cât pe aci să relateze povestea casieriței grase, amărâte că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii". M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. "E mai tare decât mi-am imaginat", m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu țineam să-l aud întrebîndu-mă cu vocea lui calmă, politicoasă: "Nu te simți bine, Daniel? Dacă n-o să suporți, nu ne silește nimeni să mai venim". Am strâns mâinile pe vâsle
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altul, urmăriseră toată scena. După ce-au auzit împușcăturile, s-au întors la fel de tăcuți să bea ce mai rămăsese pe fundul ceștilor de cafea. M-am trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: ― În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare în sânge care te amețește, un început de nebunie aspră, confuză și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-uri cearceaf ud. Am fugit după ea și am apucat-o de mână. "Unde fugi?" Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu s-a opus când am tras-o de mână în camera mea. N-a protestat nici când am răsucit cheia în broască, nici când am strîns-o în brațe. A lăsat cearceaful ud să cadă de pe ea și a rămas
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui, dacă se mai afla cumva pe-acolo, dar mă temeam să pornesc noaptea prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. "Putoarea, am scrâșnit, nu se poate stăpâni. Sare pe pereți dacă nu se ușurează. Trebuia să-i strig pe coridor: Vino înapoi, să te satur eu, las
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe dracul în ea. Am lăsat vâslele să atârne în apă. Nu mă grăbeam. O iubeam, oricum, altfel, cu totul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să... pot să..." Nu știam cum să-i ameninț mai rău. Deodată mi-a venit o idee și am sărit din pat. Vroiam să stric pietrele funerare pe care le cioplisem. Nu mi-am găsit dalta, dar în starea de surescitare în care mă aflam nu mai puteam rămâne în cameră. Am ieșit pe țărm. Ceața dispăruse, iar marea ardea orbitoare în lumină. Cred că intenția mea a fost doar să-mi descarc nervii când am luat de jos o piatră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]