224 matches
-
am primit un telefon din Norvegia. Mi-au pus niște întrebări și mi-au spus că voi apărea la știrile norvegiene. După interviuri am mers la o cafenea cu prietenii mei și mi-am oferit o y prăjitură. Eram cu toții surescitați și plini de adrenalină. Eram obosită, așa că am mers acasă. Odată ajunsă, am intrat pe Facebook - și ZBANG! Era ca și cum ar fi aterizat o bombă pe Facebook-ul meu. Peste o sută de e-mailuri, sugestii pentru noi prieteni, postări pe
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
această regulă! Imaginea mea va avea de suferit, eu voi fi supusă oprobriului public, iar tu vei fi bărbatul pe care nu l-am meritat!!“ Romanul, scris la persoana întâi, este istoria luptelor duse de o femeie, mereu indignată și surescitată, cu șefii ei de la serviciu, cu colegii care îi susțin pe șefi, cu soțul ei, cu femeile care vor să i-l ia și, în cele din urmă, cu lumea întreagă. Autoarea confecționează astfel dialogurile încât eroina romanului (care este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și umplânduși sânurile și chiloții cu sute și mii de lei noi, până când, În fine, sfinția sa doamna directoare, ajunse, acolo unde voia, cu atâta ardoare: În spatele propriului bărbat. Îi puse poalele În cap și i le jucă În draci. Acesta, surescitat, se ridică, se Întoarse cu fața la dansatoare, nu o recunoscu, Îi Îndesă miile de lei Între sutien și țâțe, și, când aceasta făcu, un pas, cumva, Într-o parte, iar privirile lui căzură pe gleznele ei, văzu, cu uimire și nespusă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Toată partea dinspre pădure arăta cârpită din petice gălbui și cenușii. Așa o vedeam de pe peron unde stăteam vlăguiți de căldură așteptând să vină seara și ducîndu-ne mereu la fântână după apă. Tânjeam după o ploaie care să calmeze aerul surescitat, dar n-aveam noroc. Când se înnegura puțin, norii se dovedeau sterili. Se risipeau repede și cerul redevenea sticlos. Apoi, zile întregi, singura umbră care-l traversa era a ciorilor ce vin în răstimpuri ca un nor de scrum până
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scâncete s-au schimbat în chicote ascuțite. Parcă râdea de mine paiața, făcând plecăciuni. Probabil că la mijloc au fost nu numai zgomotele arțarului. Doar le mai auzisem de atâtea ori până atunci. Aproape mă obișnuisem cu ele. Eram însă surescitat. Poate că tensiunea furtunii stârnise materiile inflamabile din mine. Nici nu știu când am ajuns în magazie, am luat un topor pe care-l găsisem mai demult aruncat printre alte lucruri și am ieșit în ploaie. Pe măsură ce-l tăiam, arțarul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai vine și de Carnaval?! Locuitorii Stațiunii nu au o părere prea bună unii despre alții. Izolarea le aduce, în principiu, liniște; forfota aproape neîntreruptă le-o strică. Sunt agitați, chiar dacă par calmi și siguri pe ei; totdeauna un ins surescitat va fi și suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oală în alta. L-a primit pe medic cu o înfățișare veselă: ― Va să zică e holeră, domnule doctor ? ― De unde ai scos-o ? ― Din ziar, și s-a spus și la radio. ― Nu, nu este holeră. ― În orice caz, zise bătrânul foarte surescitat, merg cam departe șefii ăștia mari! ― Să nu crezi nimic, spune doctorul. Îl examinase pe bătrân și acum ședea în mijlocul acestei sufragerii mizere. Da, îi era frică. Știa că în acest cartier chiar, vreo zece bolnavi îl vor aștepta, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Despre care povestise anticarul! Mici păpuși blonde, cu ochi albaștri, viguroase, vaccinate, care nu aveau cum să fie crescute decît Într-un spirit potrivit tutorilor. Supraoameni În devenire, existau deja stabilimente; și Thomas putea să scrie o poveste, o Începuse. Surescitat, Încerca să găsească un posibil sens al codului pe care tot Îl sucea și Îl Învîrtea, de o dezlegare nici vorbă nu putea fi; nimic nu ducea mai departe de cifrele prinse Între două litere. H1874.3.6.888.M.
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a treia nevastă. Nu l-am prea mai văzut de când aveam trei ani. Dar e OK. Mama are destulă energie cât pentru doi părinți. În timp ce gonim pe Strand, arunc o privire la ceas. Șapte și patruzeci și două. Sunt din ce în ce mai surescitată. Oare de când n-am mai văzut-o pe mama ? Cred că de la... Crăciun. De șase luni. Ne oprim în fața restaurantului și plătesc taximetristul, adăugând și un bacșiș generos. — O seară frumoasă, scumpo ! spune. Și la mulți ani ! — Mersi ! Intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cravată. O să am o întâlnire de afaceri în salon. Te rog să faci niște cafea și să ne-o aduci. — Da, domnule. Fac o reverență. Pentru câte persoane ? — Patru cu totul. Și niște biscuiți. Gustări. Ce vrei tu. — Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil că nu e vicarul din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Vestimentație 2: la piscină (înnorat) Vestimentație 3: la piscină (când fundul arată uriaș dimineața) Vestimentație 4: la piscină (altcineva are același costum de baie) Vestimentație 5: Telefonul din hol sună, dar abia îmi ridic privirea. O aud pe Suze vorbind surescitată, apoi, o clipă mai târziu, apare în ușă, trandafirie la față și încântată. Ghici! zice. Ghici! Ce‑i? — Box Beautiful mi‑a vândut toate ramele! Tocmai au sunat să‑mi mai comande și altele! — Vai, Suze! E extraordinar! țip eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi amintesc ce am lăsat aici. Dar indiferent ce‑ar fi, nu‑mi amintesc. Nici nu cred că‑i așa de important. Când ajung acasă o găsesc pe Suze în hol, vorbind la telefon. E roșie la față și surescitată, vocea îi tremură și mă apucă spaima că s‑a întâmplat ceva cumplit. Ridic din sprâncene spre ea cu teamă, iar ea dă din cap drept răspuns de mai multe ori, în timp ce zice „Da“, „Înțeleg“ și „Când anume?“ Mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toate sunt numai oferte de serviciu! e primul meu gând. Poate că sunt cei de la Hollywood! Dumnezeule, da! Apăs cu mare nerăbdare butonul, pentru a auzi primul mesaj. Dar nu e o ofertă de serviciu - e Suze, și pare cam surescitată. — Bex, sună‑mă, te rog. Imediat ce primești mesajul meu. E foarte urgent. Pa. Vocea mă întreabă dacă vreau să‑mi ascult și celelalte mesaje și, o clipă, ezit. Dar Suze părea foarte disperată și îmi amintesc cu un ușor sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
are timp să-l analizeze pentru că pierde trenul. Lionel n-o lasă să iasă. A apucat să se uite de jur-împrejur și să vadă pustiul din casă. E clar: nu așa se primește un musafir. Mai ales pe Doamna Moarte. Surescitat, o roagă pe Liliane: Nu pot s-o primesc așa, e de neam prost. Îndeplinește-mi o ultimă dorință, orice condamnat are dreptul la o ultimă dorință. — Tu ești condamnat să te duci la culcare. Adu-mi o vază de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spune tata Încântat. Ești o minune de fată ! — Se spune că e o excursie destul de OK, spune Kerry cu un zâmbet condescendent. Cazare de cinci stele... bucătarul șef are trei stele Michelin... — Nu-mi vine să cred, zice mama. Răsfoiește surescitată broșura. Uite ce piscină ! Și ce grădini ! Felicitarea mea florală zace, uitată, pe hârtia de ambalaj. Și, brusc, simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Știa. Știa. — Kerry, știai foarte bine ce am de gând, izbucnesc, incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă :„O ștergem și noi puțin la Starbucks?...“ I-am spus de codul de care ne folosim ca să băgăm chiul la slujbă. Mă uit cât pot de intens la chipul surescitat al lui Katie, străduindu-mă să fac cumva să-i transmit mesajul. Taci. Nu-mi spune că vrei să te uiți pe niște cifre cu mine. Dar ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încântată și mai surescitată și mai Îngrozită. Toate la un loc. Mă așez și rămân câteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept până când Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bune, Jemima, am și eu haine, să știi. — Bine. OK. Atunci distracție plăcută. Lissy și cu mine așteptăm până când nu Îi mai auzim țăcănitul pașilor pe coridor și până când ușa de la intrare e trântită fără drept de apel. — Așa ! zic surescitată, dar Lissy ridică o mână. — Stai. Rămânem amândouă nemișcate preț de câteva clipe, după care auzim ușa de la intrare deschizându-se, cu grija de a nu face zgomot. — Vrea să ne prindă asupra faptului, șoptește Lissy. Bună ! zice, ridicând vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și observând că leșinatul Își revine, l-a Îmbrățișat cu căldură și În timp ce acesta deschidea ochii Încet Încet, Ștefan Girovescu i-a sărutat mâna dreaptă și a rostit cu lacrimi mari În ochi și cu vocea unui om care, puternic surescitat, dorea să mulțumească deopotrivă Domnului din ceruri și omului de pe pământ: Vă mulțumesc În genunchi pentru marea minune făcută pentru mine, m-ați Înviat din morți, vă mulțumesc, vă mulțumesc! Doamne care știu că mă iubești și că m-ai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
costă pendula din vitrină.How much? Mesteșugarul își continuă lucrul un timp,apoi îi răspunse peste umăr. -Nu e de vânzare.E a unui client.A lăsat-o la reparat.Vine mâine s-o ridice. Dl.Pogon salută și plecă surescitat. Reveni a doua zi. Ceasornicarul nu se arată încântat de vizită. -N-a venit s-o ridice.Vino mâine. Dl.Pogon veni în fiecare zi la ceasornicărie. Primi același răspuns.” Poate mâine”. După o săptămână,văzând atâta insistență, meșterul îi spuse
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
al zilei. Mama și tata au venit să mă ia. în timp ce mașina ieșea pe poartă, mi-am scos, în mod simbolic, pălăria de pe cap și am făcut o reverență gândindu-mă la ziua în care ajunsesem acolo. Fusesem așa de surescitată și plină de speranță, pusă pe vânat celebrități. Mi se părea că trecuse o veșnicie. Parcă toate astea făcuseră parte din viața unei alte persoane. Ceea ce, într-un fel, era adevărat. în afara scurtei incursiuni la dentist, nu mai văzusem lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era în apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia nefericita situație când Seniorul Nobunaga va fi în toane mai bune. Dengo vorbea mai mult sau mai puțin surescitat: — Aveți impresia că Seniorul Mitsuhide e un bufon care trebuie să intre în grațiile stăpânului său? Așa se cade să gândiți despre Seniorul Akechi Mitsuhide? Nu credeți că a fost înjosit, insultat și împins în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în drum spre Templul Myokaku, a doua armată își luă drept dușmani o parte din propriii oameni, care ocoliseră pe altă stradă îngustă. Deși comandantul îi prevenise strict să nu deschidă focul fără ordin, când ajunseră la colțul intersecției, soldații surescitați începură, dintr-o dată, să tragă prin ceață. Când simțiră mirosul fumului de pulbere, spiritele li se inflamară și mai mult, împotriva propriei voințe. Chiar și soldații care mai participaseră la bătălii puteau trece printr-o asemenea situație, înainte de a reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii. După ce toți generalii se retraseră, se aplecă pe taburetul său de campanie, vorbindu-i surescitat nepotului. Genba, cu un râs mulțumit de sine, îi arătă tăcut răspunsul lui Shogen, ca și cum ar fi știut câtă plăcere avea să-i facă lui Katsuie. Shibata Katsuie se bucură enorm. Complotul pe care-l tichise și-i ceruse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intențiile. Rapoartele ulterioare confirmare zvonurile despre acordul separat de pace al lui Nobuo, dar toată ziua nu sosi nici o veste de la Nobuo personal. În curând, vasalii clanului Tokugawa începură să afle adevărul. De fiecare dată când se întâlneau, glasurile lor surescitate se ridicau strident în timp ce-și confirmau unii altora lucrul pe care abia le venea să-l creadă. Adunându-se la Kiyosu, îl acuzau pe Nobuo de lipsă de integritate și se întrebau, cu voce tare, cum mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]