180 matches
-
14 spre 15 decembrie 1467. Chiar și regele a fost rănit și o parte a oastei a pierit în luptă. Victoria lui Ștefan i-a permis acestuia să tranșeze relațiile cu boierii infideli, care au fost uciși după bătălie. Puterea suzerană, Polonia, nu a intervenit direct în conflict, ci doar pe plan diplomatic, cerând explicații regelui maghiar care a dus o campanie împotriva unui vasal al său. S-a apelat la Scaunul Papal împotriva regelui maghiar. În anul următor Ștefan a
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Cartea se deschide cu un Argument, menit să fixeze într-o succintă judecată, bizuită pe temeiuri esențiale, semnificația termenilor Teatrului cel Mare și Teatrului Național. Logica lor interioară în individualitatea istoriei începuturilor, punctată cu privirea grea a balanțelor: puterea turcească "suzerană", "protectoare" cea rusească, și mizeria morală a unora de pe la noi, care întindeau un fel de nadă pentru promovarea ideii că Teatrul Național fundamentează trăiri estetice și rămășaguri cu nesupunere elementară la gospodărirea străină în țara noastră. Structura secțiunilor cărții imprimă
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
Cezar Ouatu a ocupat locul 13, acuzând votul pe criterii geopolitice. Da, Cezar, e vina lui Mihai Viteazu și a dementului ăla de Cuza, că n-au avut ambiții mai mari... acum România era un imperiu colonial și toate țările suzerane te-ar fi votat numai pe tine. Este, într- adevăr, absolut revoltător! E datoria oricărui român să-și apere patria și să voteze cu români la concursuri internaționale ridicole de cântat. Dacă n-ai votat cu... Ouatu ar trebui să
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
Bosniei. Aceasta, după opinia sa, era o politică mare. Cestiunea dunăreană a considerat-o de un ce prea subordinat decât să se ocupe cu amănuntele ei. A încheia o convenție comercială cu România fără să întrebe pe Poarta, atunci încă suzerană, i s-a părut o măiestrie diplomatică, dar nu s-a gândit să puie un zăvor rezistenței României contra apărărei intereselor austriace pe Dunăre. Articolul mai recent al "Romînului" reamintește iarăși foarte viu păcatele de omisiune ale politicei externe a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
română a alergat la principiul Unirii și a Principelui strein, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc de consolidare și prosperitate. Astăzi, când această dorință este îndeplinită prin abnegarea, persistența și prudința românilor, precum și prin solicitudinea Curții Suzerane și a înaltelor Puteri garante - astăzi, în sfârșit, când prin Constituțiune bazele legilor noastre sunt fixate și statornicite, trebuie să ne dăm mâna cu toții, și, strâns uniți, să menținem, să dezvoltăm și să întărim aceea ce am dobândit. Urmând cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
purtare e simplă. Avem un lucru sânt [sfânt] de păzit, neutralitatea noastră, garantată de puterile cele mari ale Europei. Această neutralitate ne impune datorii ce trebuie să îndeplinim cu lealitate și sinceritate. Legămintele seculare ce unește [sic!] România cu Curtea Suzerană și cari au fost pentru români totdeauna un scut puternic în timpurile cele mai grele, trebuiesc respectate și manținute. Dovezile necontestabile ale simțimentelor noastre în această privire vor fi, nu mă îndoiesc, primite de înalta Poartă ca o garanță pentru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
făcea cunoscut că "holera a răpus la Iași 3 000 de oameni, cu toate că jumătate din populație o luase la fugă"262. Ravagiile epidemiei în Moldova, de care sufereau și soldații ruși, ca și neînțelegerile ivite între Curtea protectoare și cea suzerană, în contextul unei situații internaționale foarte complicate, au împiedicat trupele țariste să intervină în cursul lunilor iulie și august în Țara Românească, spre a răsturna guvernul revoluționar, mai ales că și acolo bântuia holera. La sfârșitul verii anului 1848, molima
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
lor menită a înăbuși revoluția. Aceasta s-a realizat numai în a doua jumătate a lunii septembrie, când, datorită conjuncturii internaționale propice și a stingerii flagelului în ambele principate, trupele ruse au silit la intervenția armată și Poarta otomană - puterea suzerană - să pună capăt regimului de la București și să instaureze în Țara Românească - până la Convenția de la Balta Liman (1849) - căimăcămia retrogradă a marelui boier rusofil Constantin Cantacuzino. Ca și marea epidemie de holeră din 1831, cel de-al doilea val al
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Știrbei, al Țării Românești, și Grigore al IV-lea Al. Ghica, al Moldovei, s-au retras de la conducerea Principatelor, la 17/29 și, respectiv, 18/30 octombrie, iar pentru a-și păstra neutralitatea în cadrul conflictului care opunea puterea protectoare celei suzerane, au părăsit Țările Române, exilîndu-se la Viena. Rușii au instaurat în Țara Românească și Moldova un regim de ocupație militară, punîndu-le sub administrația unui Divan condus de generalul baron Alexandru Ivanovici Budberg, numit "comisar extraordinar și plenipotent pentru amândouă Principatele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
orientale“, cronica bucureșteană înregistrează fapte și opinii care încep să precizeze un nou curs politicii externe românești. Problema ieșirii din expectativă, a trecerii la acțiune în scopul dobândirii neatârnării depline față de Poartă, prin pregătirea pentru un viitor război cu puterea suzerană, și a unei alianțe cu Rusia, au stat în centrul atenției opiniei publice cât și a unor confidențiale contacte diplomatice. Răsfoind presa și arhivele diplomatice, să urmărim calendarul bucureștean al anului 1877... 17 februarie: analizând situația internațională, ziarul Românul pledează
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o circulară otomană semnată Aali Pașa - către Sublima Poartă, adresa ambasadorului de acolo „copia unui raport al prințului Cuza” care explica starea administrativă a Principatelor, reformele pe care intenționa să le îndeplinească și la ce se aștepta de la Sublima Poartă, ca putere suzerană, în măsură să atragă „băgarea de seamă a marilor puteri garante asupra situației. Circulara în cauză a fost reprodusă în ziaru l „U nirea” și apoi în „Tribuna română” de la Iași, la 21 iulie 1861 (Uricarul, vol.IX, p.488-492
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
talwegul Dunării și revenirea teritoriului fostelor raiale Moldovei și, respectiv, Țării Românești; recunoașterea autonomiei administrative și a vechilor privilegii consfințite prin tratate; domni numiți pe viață, precum și deplina liberate a comerțului, odată cu desființarea monopolului economic deținut până atunci de puterea suzerană. De altfel, clauzele tratatului coincideau, în mare măsură, cu interesele marilor puteri europene, care erau atrase tot mai mult de resursele economice ale celor două țări românești, dar și de poziția lor strategică la Dunărea de Jos. În acest context
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
ar fi angajat să întreprindă lucrările de navigabilizare i se promitea un privilegiu exclusiv de navigație pe 99 ani. Dacă membrii companiei nu ar fi găsit suficiente garanții în prevederile Regulamentului Organic, atunci privilegiul trebuia să fie ratificat de curțile suzerană și protectoare. Un inginer francez urma să vie în Moldova și să întocmească lucrările pregătitoare. În ziua când primul vapor ar fi ajuns la Galați, Iosef Sachetti primea drept recompensă o pensie anuală de 300 ducați reversibilă asupra soției sale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că trupele de ocupație austriece erau scutite de plata taxei „depeșilor” telegrafice și a corespondenței. După semnarea convenției telegrafice, a urmat adeziunea Moldovei la „tratatele” uniunii telegrafice austro-germane din anii 1851, 1853, 1855 și 1856, fără aprobarea prealabilă a Curții suzerane. Întrucât Principatele Române se aflau sub suzeranitatea turcească, în principiu nu aveau dreptul să încheie convenții internaționale. Așadar s-a nesocotit acest principiu sub ocupația austriacă. Nu știm care a fost atitudinea Turciei față de această situație. Este exclus ca ea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în telegrafia moldovenească, au aplicat prevederile tratatelor, înterpretându-le după propriile lor interese. În 1856, s-a produs însă o schimbare a situației. Dacă în 1854 Austria a negociat direct cu Moldova, încheind convenții cu caracter internațional, fără a consulta puterea suzerană, ea n-a mai procedat la fel în 1856. La 21 ianuarie 1856, reprezentanții Turciei și ai Austriei au semnat o convenție telegrafică. Această convenție, printre alte prevederi, considera Principatele Române ca parte integrantă a Imperiului Otoman și stabilea că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țării, care, printr-o circulară din 19 ianuarie 1859, a introdus atâtea discriminări, încât această instituție devenise în luptele politice, o armă în mâna celor care guvernau, după cum se va vedea mai jos. La toate acestea, trebuiesc adăugate abuzurile Curții suzerane. Iată doar două exemple: Favzi Pașa, comisarul Porții în Comisia Europeană a Dunării, dorea să fie găzduit chiar în casele în care era instalat biroul telegrafic din Galați, unul din cele mai aglomerate birouri din Moldova. Ca răspuns la insistențele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aserviții pentru confecționarea și întreținerea propriei străluciri, în vreme ce domnitorii fanarioți o fac cu mai mult zel, nu numai pentru că supușii sunt un popor străin lor ca etnie, ci și pentru că le-o cere condiția precară a demnității și poruncile puterii suzerane cu vistieria mereu goală. Diferă foarte puțin mijloacele. Mentalitatea este, în esență, aceeași, deși imanentă unei „geografii a mentalităților”, adică varietății. În pofida disponibilităților modernizatoare, oamenii de stat, căci despre ei este vorba, rămân puternic marcați de concepte și habitudini feudale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
urme, ca să nu mai vorbim de opoziția antifanariotă care se confunda, până la un punct, cu o partidă națională. Or, politica unui stat este un atribut al celor ce dețin puterea (fie ea și contestată sau exercitată cu mandat al Curții suzerane). În cazul Principatelor, domnitorii fanarioți erau însă verigi slabe într-un angrenaj uriaș, care funcționa de regulă în virtutea unor mobiluri vechi, tradiționale; o desprindere nu era nici dorită, nici posibilă pentru cei dintâi, decât cu puține excepții, care s-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte, erau creștini cu turban; tătarii nu cunoșteau apărarea în retranșamente, ci doar războiul de brigandaj. În această competiție militară pentru Principate, balanța a înclinat, totuși cu întârziere, de partea rușilor. Cum era și de așteptat, „defecțiunea” românilor față de Puterea suzerană a provocat furia acesteia din urmă. Represiunile au fost crunte, luând forme fără precedent. Lui Grigore Callimachi, domnitorul Moldovei, și dragomanului Nicolae Draco li s-au tăiat capetele pentru trădare: o pretinsă deturnare a fondurilor destinate aprovizionării armatei otomane și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu însă și prin cea a dreptului internațional în exercițiu teoretic atunci și practicat ca atare. Sub Cuza Vodă am încheiat acorduri internaționale cu fond administrativ, nici vorbă de „egalitate” cu Puterile, nu ne puteam lipsi nici de abilitările Curții suzerane decât prin „efracție”, deși suzeranitatea dobândise mai mult un caracter formal, dar de nimeni contestat, nici măcar de români (o suzeranitate limitată de înseși puterile garante). Iată însă că profesorul Constantin C. Angelescu propune o altă formulă pentru sistemul constituțional de după
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intuit (fără să ignore consiliile binefăcătoare de peste granițe „ale puternicilor amici”) conduita politică pe care astăzi, de-abia astăzi, dispunem de argumente pentru a o numi nu doar oportună, ci optimă. Într-adevăr, Puterea protectoare, abolită în „atribuțiile” ei, cea suzerană, în defensivă neputincioasă, agresivă doar pentru circulare diplomatice, Puterile garante, incapabile de o asociație durabilă care nicicând n-a fost credibilă, încât românilor li se oferea un câmp de manevră pe care nu l-au neglijat, dimpotrivă. În acea conjunctură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numai Moldova și Valahia, ci și Serbia pot fi socotite direct dependente de Rusia. Într-adevăr, reglementarea situației Principatelor Române și Serbiei prin tratatul de la Adrianopol și actele separate, cu toate urmările lor, au diminuat considerabil avansul Turciei. În raport cu puterea suzerană, autonomia celor trei Principate a devenit reală, numai că ea a fost într-un fel confiscată în profitul Rusiei, a cărei preponderență politică este manifestă. Pacea de la Adrianopol - nota Engels - „i-a adus Rusiei gurile Dunării, o porțiune de teritoriu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
barieră naturală împotriva încercărilor de amenințare a Imperiului Otoman. Cu acest prilej, ministrul de externe al Austriei, Boul Schauenstein, a susținut că această idee a unirii Moldovei cu Țara Românească nu putea fi dezbătută decât cu acordul Imperiului Otoman, puterea suzerană. Cu acest prilej, Russel, reprezentantul Angliei a precizat că inițiativa unor asemenea propuneri trebuia să fie atribuită Porții. De partea sa s-a aflat și Boul astfel că discuția a fost amânată până ce guvernul otoman își făcea cunoscută poziția. Chestiunea
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
A doua problemă se referea la drapel. Reprezentantul Austriei amenința că se retrage de la Conferință dacă se accepta un drapel comun pentru principate. Atât Austria cât și Anglia susțineau plasarea pe drapelul comun al unei semiluni ca simbol al puterii suzerane. La rândul său, Hubner, reprezentantul Austriei, i-a spus lui Walewski că acceptarea drapelului comun pentru Principate va determina Austria să se retragă de la conferință. Mai mult, Francisc Iosif i-a scris lui Napoleon al III-lea; el făcea apel
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
talwegul Dunării și revenirea teritoriului fostelor raiale Moldovei și, respectiv, Țării Românești; recunoașterea autonomiei administrative și a vechilor privilegii consfințite prin tratate; domni numiți pe viață, precum și deplina liberate a comerțului, odată cu desființarea monopolului economic deținut până atunci de puterea suzerană. De altfel, clauzele tratatului coincideau, în mare măsură, cu interesele marilor puteri europene, care erau atrase tot mai mult de resursele economice ale celor două țări românești, dar și de poziția lor strategică la Dunărea de Jos. În acest context
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]