261 matches
-
să amintim că, atunci când regele Vladislav al II-lea îi cerea lui Baiazid al II-lea să îi restituie lui Ștefan Chilia și Cetatea Albă, sultanul a răspuns că cetățile au aparținut Basarabilor și îi revin de drept lui, ca suzeran al domnului Țării Românești ! Ținând seama de rezultatul ultimelor cercetări trebuie să acceptăm ideea că, acordarea titlului de țar (împărat) lui Ștefan cel Mare nu este o eroare involuntară a autorului Letopisețului scris în timpul domniei marelui voievod. Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acum primește un loc în pustiu ca să întemeieze un sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zonă. Tratatul ruso-turc din iunie 1833, semnat la Unkiar-Skelessi, și articolul său secret oferă Rusiei posibilitatea transformării Mării Negre în „lac rusesc”; știrbește puterea turcească în posesiunile ei; subminează influența Turciei în Principatele Române în favoarea Rusiei. 1848 dovedește „protectorului” rus și „suzeranului” otoman că în Principate se afirma în forță ideea națională, în jurul căreia se adună mase tot mai mari de oameni. Rolul „mesianic”, „civilizator” al Rusiei se prăbușește o dată cu arderea Regulamentului Organic. Cearta necurmată dintre cele două imperii se topește în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece pe dinaintea mea un turc get-beget, în șalvari 118 largi, c-un fes roș pe cap și o cutie de văcsuit cizmele subsuoară. O idee!... Dacă aș chema pe fostul nostru suzeran să-mi văcsuiască cizmele, adecă ce-ar fi? Va fi o distracție pentru mine și un semn al timpurilor totodată. Bre, aga! Ia vin' încoace, îi zisei eu, făcându-i semn, nu cu mâna, ci cu piciorul. Mărturisesc că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au fost supuse de către Poartă cele două provincii. Alegerea domnitorilor greci a marcat o modificare esențială a statutului politic al Principatelor. Noii conducători nu erau reprezentanți ai populației Moldovei și Valahiei, ci agenți ai guvernului otoman trimiși să apere interesele suzeranului lor, iar rangul lor era cel de pașă cu două tuiuri. Din punctul de vedere al otomanilor, datoria acestora era asigurarea controlului regiunii împotriva intrigilor și a intervenției străine și livrarea unor sume uriașe de bani către Poartă pentru necesitățile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
celui omorât și-l poartă În spinare pe lumea cealaltă” <endnote id="(137, p. 179)"/>. Dar această regulă justițiară nu se aplica În cazul În care cel omorât era necreștin. În 1595, de exemplu, Sigismund Báhory - principe al Transilvaniei și suzeran al domnilor Moldovei și Țării Românești -, după ce i-a masacrat pe evreii negustori supuși otomani, a proclamat „că evreii nu pot rămâne În Ardeal, Moldova și Muntenia și că oricine are dreptul să-i omoare, oriunde Îi găsește” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cataloniei); tendința de dezintegrare statală (dezintegrarea imperiilor în Evul Mediu și a monarhiilor importante, la diferite momente în timp; astăzi: fragmentarea statelor plecând de la revendicarea dreptului la autodeterminare de pildă, Cehoslovacia, Iugoslavia); practicarea violenței private internaționale (în Evul Mediu, fiecare suzeran avea vasalii săi, aceștia, la rândul lor, dispunând de grupuri de supuși înarmați și loiali, existau flotele piraților, flotele puternic înarmate ale companiilor navale engleze; astăzi, lumea se confruntă cu bande mafiote acționând pe plan internațional, mișcări de gherilă, grupări
ŞCOALA ENGLEZĂ A RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean, Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1511]
-
Întîmplător sau nu - dar, la Dumas, adică în literatură, nimic nu e în-tîmplător (și spunînd asta îmi dau sea-ma că și truismele pot, uneori, șoca) - acest rival are și o confesiune diferită decît cel trădat și îi e și suzeran. Astfel, ceasul distrus este prologul, neștiut de nimeni nici în ficțiune (căci cititorii lipsiți de prejudecăți ai lui Dumas se numără pe degetele unei mîini), al nopții Sfîntului Bartolomeu - o hecatombă. Literatura e plină de ceasuri. Mai e, de pildă
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
bizantin, care-i delegase să conducă în Apus. Regele franc, Clovis, a primit rangul de consul de la Anastasie, iar regelui ostrogot, Teodoric, i-a fost recunoscută domnia. Iustinian consideră că goții au pus stăpânire cu forță pe Italia. Se consideră suzeranul firesc al tututor conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman, și avea misiunea, ca împărat creștin, de a răspândi creștinismul, singura credință adevărată, printre necredincioși, printre păgâni și eretici. În Africa, era văzut de autohtoni ca un protector ce îi va
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ș.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit „"Padina" "Șerpătești"” de lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene. Delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie a negociat aderarea la această alianță
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
plasat în centrul sistemului de râuri rusești și înconjurat de codri și de mlaștini de nepătruns, Principatul (Cnezatul) Moscovei a fost la început unul dintre vasalii Cnezatului Vladimirului, dar în scurtă vreme situația s-a schimbat, Moscova absorbindu-și fostul suzeran. Un factor extrem de important în ascensiunea Moscovei a fost colaborarea cnezilor săi cu stăpânii mongoli, care le-a acordat titlul de Mari Prinți ai Rusiei și i-au împuternicit să colecteze tributurile datorate mongolilor de restul cnezatelor rusești. Prestigiul principatului
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
iar în al domniei sale în anul întâi, se arată că moșiile Livada, Orașu Nou, Vama, Prilog și Ovaș care au fost odinioară ale lui Benedict numit Ur., mort fără moștenitor, care au fost date pentru totdeauna, de către acel rege Ștefan, suzeranului Nicolae fiul lui Maurițiu pentru serviciile sale credincioase”. În 1452, când cetatea Satului-Mare era a familiei Huniazilor, Negreștiul este pomenit ca aparținător al acestei familii. Pe la 1490 este citat ca fiind încadrat în domeniul Medieșului Aurit. În următoarele secole până în
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
Vlatkăi, Bulgariei și al altor principate; Suveran și Mare Duce de Nijny Novgorod, Cernigov, Riazan, Rostov, Yaroslavl, Beluzero, Udoria, Obdoria, Kondia, și Stăpân al Ținuturilor de Nord; Suveran al Iveriei și al Țărilor kartalian și georgian; și Suveran ereditar și Suzeran al Kabardiniei și al Prinților circassieni și ai munților." Succesorii lui Petru au modificat titlurile incluzându-l și pe cel de Mare Duce al Finlandei (1809) și Țar al Poloniei (1815)
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
campanii otomane, una în primăvara anului, a doua în august, respinse de voievod cu ajutorul maghiar. Luptele se reiau în toamnă, în părțile Severinului, unde, la 28 octombrie, se constată și prezența regelui Sigismund al Ungariei care dă un hrisov, în calitate de suzeran, mănăstirilor Vodița și Tismana, întărindu-le posesiunile. Cu prilejul acestor noi lupte, ungurii ocupă cetatea Severinului. Luptele au continuat în 1420, când a avut loc o expediție turcească de amploare, fiind atacate atât Țara Românească cât și Banatul, Transilvania, și
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat armatele și a mărșăluit spre Nicopole. Aliatul otomanilor, despotul Stefan Lazarević al Serbiei, s-a alăturat pe drum suzeranului său și, pe 24 septembrie, cei aproximativ 104 000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața Nicopolelui. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate să fi fost mai mici, dar în mod sigur erau aproximativ egale. Baiazid I avea
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
încoronat la 19 august 1274 la Westminster Abbey. Bărbat semeț, viguros, bine făcut, cu coapse lungi și puternice de călăreț, plăcerile sale favorite erau vânătoarea și turnirul. Se fălește că respectă cu toată rigoarea codul perfectului vasal față de regele Franței, suzeranul său pentru Gasconia. Îi prestează omagiul datorat și ascultă, supus, hotărârile suzeranului său. Deviza lui este: "Keep troth... Pactum serva... Respectă-ți cuvântul dat". I se întâmplă, desigur, ca după ce și-a dat cuvântul să-și schimbe părerea; și atunci
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
făcut, cu coapse lungi și puternice de călăreț, plăcerile sale favorite erau vânătoarea și turnirul. Se fălește că respectă cu toată rigoarea codul perfectului vasal față de regele Franței, suzeranul său pentru Gasconia. Îi prestează omagiul datorat și ascultă, supus, hotărârile suzeranului său. Deviza lui este: "Keep troth... Pactum serva... Respectă-ți cuvântul dat". I se întâmplă, desigur, ca după ce și-a dat cuvântul să-și schimbe părerea; și atunci se dovedește neîntercut de abil în forțarea textelor pentru ca să împace făgăduințele cu
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
ale trecerii mării, muri pe drum și marii seniori scoțieni începură de îndată să-și dispute coroana. Eduard, ales ca arbitru, atribui regatul lui John Balliol, care fu încoronat la Scone, dar îi ceru noului rege să-l recunoască drept suzeran. Scoțienii crezuseră că o asemenea suzeranitate va rămâne pur formală. Când Eduard anunță că un împricinat a cărui cerere a fost respinsă de o curte scoțiană va putea în viitor face apel la tribunalele engleze, John Balliol intră în alianță
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
Prahova, de la locul unde Ialomița se varsă în Dunăre și până la vărsarea Siretului, ignorând astfel grosolan autoritatea domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
încercările prin care trecuse în perioada 1538-1540, și dovedind multă abilitate diplomatică, a căutat să nu mai fie confruntat ce doi inamici în același timp, inaugurând o nouă politică externă: a păstrat pe față relații prietenești cu sultanul, protectorul și suzeranul său, în timp ce în secret căuta să sprijine orice acțiune antiotomană ce părea să aibă sorți de izbândă (cum a fost cea a principilor germani, sub conducerea markgrafului Ioachim al II-lea de Brandenburg, pentru eliberarea Budei, din toamna anului 1542
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
Prahova, Ialomița și Buzău, este expresia stăpânirii ungare "de facto" a acestui teritoriu, prin urmare au stabilit granița răsăriteană pe Prahova și Ialomița. P. P. Panaitescu respinge această ipoteză și arată că privilegiul acela era doar un drept teoretic al suzeranului, care trebuia însă întărit și de domnitorul muntean. Ideea este susținută și de Constantin C. Giurescu, el considerând că brașovenii au cerut de fapt doar o garanție suplimentară din partea suzeranului ungar. Totuși, el consideră însă că abia în urma campaniei împotriva
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
arată că privilegiul acela era doar un drept teoretic al suzeranului, care trebuia însă întărit și de domnitorul muntean. Ideea este susținută și de Constantin C. Giurescu, el considerând că brașovenii au cerut de fapt doar o garanție suplimentară din partea suzeranului ungar. Totuși, el consideră însă că abia în urma campaniei împotriva tătarilor din anii 1343 - 1345, Basarab intră în stăpânirea șesului Brăilei și al Ialomiței, precum și a teritoriului de la nordul gurilor Dunării, care-i va prelua numele. În 1321 geograful arab
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în special din comerțul cu străinii, căci local tranzacțiile - chiar și cele de anvergură - se făceau prin troc (schimb în natură).. Aceste monezi (florini, dinari, perperi) ajungeau mai mult în visteria domnească, iar o vreme fuseseră necesari plății tributului către suzeranul ungar. Negustorii ardeleni aveau la dispoziție trei drumuri comerciale: Brașov - Bran - Rucăr - Câmpulung (unde plăteau tricesima) - Giurgiu, Brașov - Pasul Buzău - Brăila și Sibiu - Turnu Roșu - Calafat. Aceștia vor fi avut și ei privilegiile lor, ca mai târziu, căci actul lui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Cazacu revine și propune identificarea lui Basarab cu personajul aflat mai la stânga, îmbrăcat în tunică verde și având pe cap o căciulă țuguiată care pare a semăna cu ”șapka Monomaha” - însemn al puterii care îi va fi fost oferit de suzeranii săi mongoli. Nu s-a păstrat nici un act emis sau vreo monedă bătută de Basarab, iar stema sa nu este menționată în altă parte. Aceasta nu înseamnă, potrivit heraldiștilor români că voievodul muntean, și chiar înaintașii săi, nu ar fi
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea orașului pe 10 iulie 1109, când problema succesiunii la conducerea comitatului se acutizează fiind necesar arbitrajul suzeranului, regele Ierusalimului, Baudouin I care hotărăște partajarea echiatabilă a teritoriului între cei doi pretendenți. Această divizare nu durează decât un an, căci în 1110 Guillaume Jourdain moare, Bertrand râmânând singur stăpânitor al comitatului, conform înțelegerii. Influența genoveză în comitat este
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]