981 matches
-
Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu, Chișinău, 1994; Idem, Civilizația veche românească din Moldova, Chișinău, 1995; V. Spinei, op. cit., p. 300-304. 32. V. Spinei, op. cit., p. 304-305. 33. Ibidem, p. 306-308. 34. Ibidem, p. 308-309; C, Racoviță, Începutul suzeranității polone asupra Moldovei (1387-1432), în RIR, X, 1940. p. 238-245; I. Ursu, Relațiile Moldovei cu Polonia până la moartea lui Ștefan cel Mare, Piatra Neamț, 1900. 35. V. Spinei, op. cit., p. 309-314; N. Iorga, op. cit., p. 177-178; P. P. Panaitescu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu perucă occidentală și sceptru de principe ereditar, datează din perioada rusă a vieții sale. Prieteni personali din palatul sultanal l-au propulsat în 1710 pe C. la tronul Moldovei, fără să-i bănuiască planurile de independență a statului față de suzeranitatea turcească. Lipsit de vocație politică și putere de previziune, C. încheie, în aprilie 1711, un tratat secret cu Petru cel Mare, după care ia parte, în alianță cu rușii, la campania antiotomană. În lupta de la Stănilești (iulie 1711), turcii înving
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
pentru a exista de sine, nu-și puteau duce traiul decât la umbra unei puternice supremații străine. O asemenea comunitate politică se formase în cursul veacului al doisprezecelea în partea de sud a Moldovei, cu scaunul la Bârlad, ridicată sub suzeranitatea regelui Galiției și ca principat feud își manifestă existența în comunicația sa în afară. Astfel procedă Iwanko Rostisawowicz, principele Bârladului, când în anul 1134 scuti pe negustorii greci din Mesembria de-a plăti vama imediat la intrarea mărfurilor prin granițe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai multe victorii strălucite. în momentul în care gen. Roberts a fost trămis să-i combată, Anglia a intrat în tratări de pace cu ei, împinsă de opinia publică din Olanda și le-a conces deplina autonomie locală, păstrîndu-se însă suzeranitatea Angliei. Liber - cugetătorul d. Bradlaugh, refuzând a depune jurământ la intrarea în Camera Comunelor, a fost esclus. Reales de colegiul său, i s-a refuzat intrarea în Parlament și cestiunea așteaptă încă o soluțiune. În Germania vederile economice și financiare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și fără consultarea, prealabilă, a factorilor politici interni, așa cum se procedase, până atunci, a viitorilor voievozi, dintre membrii familiilor nobiliare grecești, stabilite în cartierul Fanar al Istanbulului. Măsura inaugura, așadar, o formă deosebit de restrictivă de exercitare în practica politică a suzeranității otomane, în care rolul clasei boierești autohtone în conducerea statului a fost, cu anumite excepții, admise în împrejurări deosebite, aproape anihilat. Rezultatele bătăliei de la Poltava au grăbit evoluția statutului Principatelor Române în direcția amintită. După ce s-a refugiat la Bender
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ROMÂNE ÎN RAPORTURILE FRANCO-RUSE, 1861-1866 Dumitru Ivănescu După realizarea Unirii depline, domnitorul și principalii lui sfetnici s-au străduit, și de cele mai multe ori au reușit, să stabilească României, în relațiile diplomatice, un statut care făcea abstracție, în egală măsură, de suzeranitatea față de Turcia, cât și de regimul de garanție al Marilor Puteri. Semnificative în acest sens sunt demersurile finalizate cu înființarea de agenții diplomatice la Paris și Belgrad, fără avizul Porții, încheierea de convenții comerciale de pe poziția unui stat suveran, modul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a ferit să ofere un răspuns precis, pretextând că nu deține date certe sau, după cum scria Duc de Montebello ministrului de externe Drouyn de Lhuys, la 18 decembrie 1862, că pretenția Porții de a prohibi armele în provinciile de sub suzeranitatea ei era discutabilă și că supușii creștini ai acestei Puteri nu trebuiau întărâtați 9. La 18 decembrie, Tillos îi scria șefului diplomației franceze că Al. I. Cuza, sigur de impresia favorabilă pe care a lăsat-o la Constantinopol, face tot
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dacă mă duc acum la Constantinopol, rolurile ar fi schimbate și n-ar lipsi să fiu acuzat de a nu fi îndrăznit să fac nimic cu țara și de a fi mers să mă inspir pe lângă o putere a cărei suzeranitate noi nu o suportăm decât cu nerăbdare; mi-aș pierde, la rândul meu, popularitatea; aș fi acuzat, și pe bună dreptate, de a nu fi decât un conducător turc“38. Deși nu respinge ideea unei călătorii la Constantinopol și valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, f. 221v-222. 54 Ibidem, f. 234 v. București 55. Și Drouyn de Lhuys și Gorceakov sunt de acord că ultimele evenimente din capitala României sunt simptomele unei situații defectuoase, Rusia propunând chiar aducerea unui prinț străin care să accepte suzeranitatea Porții 56. La 1 septembrie 1865, Gorceakov îi cerea lui Talleyrand să-i facă cunoscută părerea guvernului lui Napoleon al III-lea asupra tulburărilor survenite în Principatele Dunărene, odată cu opinia asupra situației generale existente în România. La dialogul care a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
an în 1683, poate și un Octoih rămas neterminat, atribuit de asemenea lui D. În ianuarie 1684, în timpul scurtei reveniri în scaunul țării a lui Ștefan Petriceicu, mitropolitului i se încredințează o misiune diplomatică în Rusia, de unde, pregătit să accepte suzeranitatea țarului, domnitorul nădăjduia să primească în schimb ajutor împotriva turcilor. D. este reținut însă la Kiev, unde, invocată fiind carantina împotriva unei epidemii de ciumă, este interogat și constrâns să aștepte răspunsul la petiția adresată țarului. Declarația pe care o
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
duce o viață retrasă, la moșia Ghergani. Concepția politică a lui G. asimilează ideile lui Ion Câmpineanu, fapt evident încă din suita de articole publicate în Correspondance de Bucarest. Turcofil convins, el se lasă cucerit de perspectiva unificării Principatelor sub suzeranitate turcească, dezavuând totodată (în broșuri redactate în franțuzește) ingerințele țarismului în Țările Române. În 1835, la Paris, servindu-se de niște note ale unchiului său I. Câmpineanu, publică, sub inițialele M de L***, o cărticică, Coup d’oeil sur l
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
cunoscut de altfel, că cele două principate vor avea câte un domnitor și câte o Adunare pentru fiecare, o Comisie Centrală la Focșani, pentru legiferări de interes comun, o Curte de Casație comună, armata sub comanda unui singur șef, menținerea suzeranității otomane, garanția comună a marilor puteri și denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Așa după cum bine s-a observat, Convenția suferea de un defect fundamental, acela că „nu stabilea nici Unirea, nici separația Principatelor” <ref id="4">4
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
și fără avizul puterilor garante, Constituția din 1866, promulgată la 1/13 iulie, reprezintă un act de autoritate prin felul În care a fost elaborată (Imperiul Otoman nefiind consultat sau informat), dar și prin prevederile Înscrise (pentru că nu amintește de suzeranitatea față de Turcia) <ref id="20">20 Constantin C. Angelescu, Izvoarele constituției române de la 1866, În Dumitru Vitcu (ed.), Constantin C. Angelescu. Scrieri alese. Drept, istorie și cultură, Iași, 2005, p. 355-364; Idem, Contribuții la istoricul Constituției române din 1866, În
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
conchide ca Întotdeauna ideea proclamării regatului a fost menționată, direct sau indirect, În declarații sau documente alături de cea a independenței, pentru că ar fi aberant să ne imaginăm un demers pentru obținerea unui astfel de titlu pentru un stat aflat sub suzeranitate. Urcarea unui Hohenzollern pe tronul țării a fost un imbold suplimentar. Observăm, Încă din 1866, existența unei preocupări pentru alegerea unui titlu oficial, „Alteță” sau „Alteță Serenisimă”, care să-l reprezinte cât mai demn pe prinț și care să consolideze
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
de lucruri pentru statul român, nu le rămânea, În vederea exprimării calității lor de garante, decât să se raporteze la acte politico-diplomatice care consfințeau o „ordine” devenită revolută. Legat, deci, de trecut, regimul de garanție colectivă avea să intre, ca și suzeranitatea otomană, Într-o tot mai evidentă contradicție cu veleitățile de independență ale românilor, veleități a căror reușită a fost „pusă În calendar” prin „venirea” lui Carol de Hohenzollern pe tronul României. Într-o țară total nouă pentru el, „străină” lui
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Carol I al României, vol. I (1866-1881), București, 2000, p. 233-234. </ref>. De altfel, agentul diplomatic al Belgiei la Viena - la curent cu această inițiativă a lui Carol I - sesiza cu perspicacitate că se urmărește, de fapt, „scoaterea Principatelor de sub suzeranitatea mai mult nominală decât reală a Porții” <ref id="11"> 11 Ediție de documente Îngrijită de Corneliu-Mihail Lungu, Tudor Bucur, Ioana Alexandra Negreanu, București, 1997, doc. nr. 15, p. 119 120. </ref>. În paralel cu demersul de mai sus, Domnitorul
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ar putea să compromită excelenta situațiune pe care România o ocupă astăzi” <ref id="27"> 27 Memoriile Regelui Carol I, vol. II, p. 399.</ref>. Încă de la Începutul anului 1876, Carol I ținuse să-i precizeze consulului rus, Zinoviev, că suzeranitatea otomană era intolerabilă, jignitoare și incompatibilă „cu angajementele morale pe care, În calitatea sa de Prinț de Hohenzollern, și le-a luat față de țara care i-a Încredințat destinele sale” <ref id="28"> 28 IRD, vol. II, partea I-a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
formulate de români, pe de o parte, iar pe de alta, abilitatea prin care oficialii au încercat și au reușit să instituie noua stare de lucruri. Episcopul Atanasie a recunoscut, prin actul de la Viena din 7 aprilie 1701, uniunea religioasă, suzeranitatea față de Roma, nu fără adoptarea unor clauze politice. Cu certitudine, unirea cu Biserica Romei s-a făptuit din interesele politice austriece, devenind un instrument în mâinile Habsburgilor. „Unirea însă e mereu nesigură” - scrie David Prodan surprinzând cât se poate de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
București, 1973, p. 81. David Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării națiunii române, ediție nouă cu adăugiri și precizări, Editura Științifică Enciclopedică, București, 1984, p. 136. Vezi I. Dumitriu-Snagov op. cit., pp. 83-89, copia legalizată de pe actul de recunoaștere a suzeranității față de Roma. David Prodan, op. cit., p. 150. Paul Cornea, „Romantismul sud-est european. Schiță de caracterizare zonală”, în Regula jocului, ed. cit., p. 199. Cornelia Papacostea-Danielopolu, Lidia Demény, Carte și tipar în societatea românească și sud-est europeană (secolele XVII-XIX), Editura Eminescu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
generale ale statelor europene 283. În preajma convocării unui congres general european, Anglia și Austro-Ungaria solicitau ca acesta să ia în discuție toate aspectele tratatului de la San Stefano, inclusiv viitorul principat autonom bulgar 284. Faptul că Bosnia și Herțegovina rămâneau sub suzeranitatea Imperiului Otoman a iritat la culme diplomația austro-ungară285. Marile puteri europene se temeau ca Rusia să nu devină, prin intermediul Bulgariei, o putere mediteraneeană. Frontierele principatului bulgar erau așa de aproape de Constantinopol, astfel încât strâmtorile se aflau sub amenințarea permanentă de a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
principiul egalității membrilor care sunt statele suverane), legată fiind doar prin interesul de a le domina pe celelalte state membre; impunând un statut inegal, în zilele noastre, Federația Rusă este de invidiat pentru performanță, reușind să stabilească un raport de suzeranitate modern cu state vasale care își zic suverane și membre ale U.E. Prietenia și interesele celor mari fac, însă, jocurile pe seama celor mai slabi. Așa s-a ajuns ca problema să fie rezolvată în stilul prieteniei tradiționale ruso-germane (mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
A SECOLULUI AL XIX-LEA Prof. gr. I Gheorghe Enache Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în condițiile desfășurării crizei regimului fanariot, Principatele Române și-au regăsit calea spre a ieși din izolarea impusă de multiseculara suzeranitate otomană și a accede spre Europa modernă, angajată în această epocă istorică în plin proces de afirmare a națiunilor. Calea sinuoasă spre modernizare și integrare în circuitul economic și politic european urmată de societatea românească, amplu prezentată în istoriografia noastră
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
a Triplei Înțelegeri. Deși favorabilă cererii ”Alianței Balcanice”, Franța nu dorea un război între statele balcanice ți Turcia, temându-se ca aceasta să nu se transforme întrunul general, implicând și intervenția sa. România, deși reușise să se elibereze complet de sub suzeranitatea otomană, datorită poziției sale geografice, a legăturilor sale cu Peninsula Balcanică, urmărea cu viu interes evenimentele din Balcani. În eforturile lor de eliberare națională de sub stăpânirea otomană, statele balcanice se orientau tot mai mult spre Tripla Înțelegere din care făcea
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
prințului. În marginea pădurii cu copacii desenați în albul zăpezii, Dimitrie Moruzi era mai preocupat de problemele sale, deși părea atent la propriul său șoim și la părerile prințului Manuc. ― ...țara Românească și Moldova rămân... trebuie să rămână în continuare sub suzeranitatea turcilor. Am promisiunea Fericirii Sale, sultanul, că după semnarea tratatului voi fi numit domn într-una din cele două... probabil în Moldova. În privința asta, fratele meu Panaiot mi-a trimis doar vești liniștitoare de la Istanbul. De fapt, marele dragoman era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât simulacre. țarul consideră că are deja principatele în buzunar și nu va renunța la pretențiile lui. Pe de altă parte, nu suflă o vorbă despre acel paragraf din tratat, pentru că sultanul nu trebuie să afle despre această cedare a suzeranității asupra țărilor Române. Nici Alexandru, nici împăratul francez nu doresc să-i arunce pe turci în brațele Angliei.” Într-un post-scriptum, omul îl conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]