985 matches
-
așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui Cazimir și ale Elisabetei
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
Cristofor Báthory, iar apoi de Sigismund Báthory, fiul lui Cristofor. Autoritatea centrală a principelui a fost consolidată, iar drepturile Dietei au fost restrânse. În anul 1584 atât Aron Vodă, domnul Moldovei, cât și Mihai Viteazul, domnul Țării Românești, au recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory, ceea ce a însemnat prima unire politică a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești. La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia, realizând unirea politică a Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești sub cârmuirea sa. Cheile orașului
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
restabilească în Transilvania legea românească (adică religia ortodoxă) și să îl repună în funcție pe mitropolitul Sava Brancovici, persecutat și întemnițat de către calviniști pentru că nu voise să renunțe la ortodoxie. După ce în 1683 ajunsese la porțile Vienei, Imperiul Otoman, sub suzeranitatea căruia se găsea Țara Românească, a suferit un puternic recul: rând pe rând au fost pierdute de către turci în dauna imperialilor Ungaria și Transilvania, însă situația Țării Românești nu permitea înlăturarea vasalității turcești. Iorga descria situația țării astfel:„” Negocierile lui
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Mazepa, legăturile cu Rusia au fost afectate. Au trebuit reluate prin noul hatman al Ucrainei, Scoropadski, rămas credincios țarului. Victoria de la Poltava a rușilor împotriva suedezilor și lipsa de reacție a turcilor au fost noi impulsuri pentru țările aflate sub suzeranitatea otomană. Brâncoveanu a încheiat în 1709 o înțelegere secretă cu țarul, care prevedea că domnul muntean avea să strângă o oaste balcanică de 30.000 de oameni și avea să alimenteze armata rusă în timpul războiului acesteia cu turcii; înțelegerea intra
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
în Siria, apoi a cuprins și insula Cipru. După 3 ani de lupte între partida imperială și grupul anarhic, conflictul s-a stins, victoria fiind de partea răsculaților. Din punct de vedere juridic, regatul Ierusalimului rămânea mai departe să recunoască suzeranitatea împăraților germani și a aparținut imperiului până în 1268, adică și sub cei doi succesori ai lui Fredric al II-lea, Conrad al IV-lea (1250-1254) și Conradin (1254-1268), adică până la stingerea dinastiei Hohenstaufenilor. Practic, însă, Siria ocupată de cruciați a
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Stefano și a redus teritoriul statului bulgar. A fost creat astfel Principatul autonom al Bulgariei, care se întindea între Dunăre și lanțul muntos Stara Planina, capitala medievală Veliko Tărnovo devenind capitala noului stat și incluzând și Sofia. se află sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman, dar era condus de un principe ales de o adunare a reprezentanților bulgari, alegerea fiindu-i aprobată de marile puteri. Reprezentanții marilor puteri au insistat ca principele să nu poată fi un rus, dar până în cele
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
un regat al Poloniei după război. Dezertarea Rusiei din coaliția aliată a dat frâu liber la chemarea lui Woodrow Wilson, președintele american, pentru a trasnforma războiul într-o cruciadă pentru restăpânirea democrației și eliberarea polonezilor și a altor popoare din suzeranitatea Puterilor Centrale. Józef Piłsudski a devenit un erou popular atunci când Berlinul l-a închis pentru insubordonare. Aliații au spart rezistența Puterilor Centrale în toamna anului 1918, iar monarhia habsburgică s-a dezintegrat și guvernul imperial german s-a prăbușit. În
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
bun pentru sora sa Elena, rămasă văduvă. Vasile a descoperit și că Sigismund îl plătea pe hanul să atace Marele Cnezat al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui Maximilian I, sfânt împărat roman cu Vasile al III-lea. În decembrie 1512, moscoviții au invadat Marele Ducat al Lituaniei cu scopul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de recunoaștere pentru Garcia în Navara. În 1136, Alfonso a fost forțat să plătească omagiu pentru Zaragoza regelui Ramiro și să-l recunoască ca rege în Zaragoza. În 1137, Zaragoza a fost predată lui Raymond Berengar, deși Alfosno a păstrat suzeranitatea peste regiune. Garcia a murit pe 21 noiembrie 1150 în Lorca, în apropiere de Estella și a fost înmormântat în catedrala Santa María la Real în Pamplona. El a fost succedat de fiul său cel mare.
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
cărui nucleu era format din trupe turcești, Andronic și Cantacuzino vor traversa Thessalia și obțineau supunerea despotatului Albaniei (1337). Epirul și Acarnania erau și ele încorporate imperiului, după 130 de ani de secesiune. (Anna calculase greșit: ea scontase că recunoscând suzeranitatea bizantină, va continua să domnească peste țară, în numele fiului său, dar împăratul nu voia să audă de menținerea puterii vechii dinastii a despoților, care era legată de tradițiile autonomiei politice a Epirului. Administrația țării era încredințată protostratorului Synadenos în calitate de guvernator
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Belarusului în secolul al XVI-lea. Originea denumirii este încă subiect de cercetare. Unii cercetători, precum М. Dovnar-Zapolski, М. Liubavski sau А. Potebnaia, teritoriile „albe” erau acele regiuni care, într-o anumită perioadă istorică, nu s-au aflat nici sub suzeranitatea Marelui Ducat al Lituaniei, nici sub a hanilor tătaro-mongoli. În acest caz, „alb” ar fi echivalent cu „libere”, „independent”. Alți cercetători consideră că numele „Ruteniei Albe” își are originea în culoarea părului sau a hainelor purtate de locuitorii regiunii (V.
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
finalul narațiunii iconografice al acatistului Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Lungă să domnie a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria și Polonia. Astfel, recunoscând suzeranitatea lui Vladislav ÎI Iagello - a încheiat tratate de pace cu acestă în 1402, 1404, 1407, 1411 și 1415 fagaduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman -, Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în fața oricărei încercări a Ungariei de
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
la 15 martie 1412, reprezenta un mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărțire a unui teritoriu românesc în sfere de influență. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru și-a onorat întotdeauna obligațiile rezultate din acceptarea suzeranității regelui polon și datorită contradicțiilor polono-maghiare. În calitate de vasal al lui Vladislav ÎI Iagello, i-a acordat acestuia sprijin militar în două bătălii purtate împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni: la Grünwald, în 1410, si la Marienburg, în același an. De asemenea, în timpul
Alexandru cel Bun () [Corola-website/Science/299080_a_300409]
-
În copilărie și tinerețe, Alexandru a vizitat frecvent Sankt Petersburg și și-a însoțit unchiul, Țarul, care era foarte atașat de el, în campania din Bulgaria din 1877. Când, în conformitate cu Tratatul de la Berlin (1878), Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Țarul l-a recomandat pe nepotul său drept candidat pentru noul tron iar Marea Adunare Națională l-a ales în unanimitate pe Prințul Alexandru drept Prinț al Bulgariei (29 aprilie 1879). Înainte de a ajunge în Bulgaria, Prințul Alexandru
Alexandru, Prinț al Bulgariei () [Corola-website/Science/322753_a_324082]
-
fost, în general, din aceeași familie, theodosieni. Hunii au dominat un teritoriu vast cu o confederație de popoare variate etnic. Unele popoare au fost asimilate de huni, întrucat multe și-au păstrat propriile lor identități și conducători, dar au recunoscut suzeranitatea regelui hunilor. Până la Attila. În timpul domniei unchiului său Rua, hunii au devenit o mare putere, încât Patriarhul Constantinopolului, Nestorie, a deplâns situația cu aceste cuvinte: "Ei au devenit atât stăpâni și sclavi ai Romei". La momentul nașterii lui Attila, în
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
regele suedez Carol Gustav, care aveau ca scop disoluția teritorială a statului polono-lituanian. Janusz Radziwiłł a semnat „Tratatul de la Kėdainiai”, care îi asigurau pricipelui domnia în două ducate desprinse din teritoriul Marelui Ducat al Lituaniei. Aceste ducate erau trecute sub suzeranitatea Suedeză prin așa numita Uniune de la Kėdainiai. Regele polono-lituanian Ioan Cazimir al II-lea nu se bucura de simpatia nobilimii (șleahta) datorită simpatiilor sale față de Austria absolutistă și a disprețului său deschis față de „sarmatismul” nobilimii. În 1643, Ioan Cazimir devenise
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
și a început asediul asupra orașului Capua, un alt oraș important depe cuprinsul principatului beneventin. Arechis a părăsit Benevento și s-a retras către noua sa reședință, portul Salerno. Aflat sub presiunea francilor, Arechis s-a supus (fie și aparent) suzeranității acestora. După cum biograful lui Carol, Eginhard, notează în a sa "Vita Caroli Magni": La prima vedere, Carol cel Mare pare să își fi impus autoritatea asupra Benevento. Arechis plătise tributul, iar unul dintre fiii săi era ținut ostatec pentru a
Arechis al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324792_a_326121]
-
Cum ungurii nu au reușit să își impună punctul de vedere antiotoman, numeroși maghiari au devenit antihabsburgi. Ungurii au fost nemulțumiți de comportamentul soldaților imperiali staționați în Ungaria, dar și de recunoașterea suveranității turcești asupra Transilvaniei. (Principatul Transilvaniei a acceptat suzeranitatea Imperiului Otoman, dar în perioada secolelor XVI-XVII a acceptat o dublă vasalitate, otomană și habsburgică). Protestanții, pe de altă parte, care au fost persecutați în Ungaria Regală, au văzut un periocol mai mare în Contrareformă decât în stăpânirea otomană. Reforma
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Spânzuraților” din cartierul Turda Nouă amintește locul unde au fost spânzurați 9 dintre participanții la Răscoala de la Bobâlna, originari din zona Turda. În anul 1542 a avut loc la Turda Dieta care a pus bazele noii organizări a Ardealului sub suzeranitate turcă (“Principatul Transilvania”, condus de principi). Convenția Națională a Principatului Transilvaniei, convocată la Turda în anul 1544, anunță unirea Transilvaniei cu Partium. Diete ținute la Turda au decretat libertatea confesională a 3 culte protestante: reformat-luterană (în anul 1557), reformat-calvină (1564
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
-lea a plecat din Turda cu armata la “Războiul de 30 de ani”. În jurul anului 1660, în timpul ocupării orașului Oradea de către turci, un număr mare de familii au fugit de acolo, stabilindu-se la Turda. În 1688 a luat sfârșit suzeranitatea turcă asupra Ardealului (în urma înfrângerii Turciei de către Austria). Între anii 1688-1867 Ardealul a aparținut imperiului austriac. Organul de administrare al Ardealului (Dieta) s-a mutat de la Turda la Alba Iulia, orașul Turda pierzând funcția politico-administrativă anterioară. Revolta antiaustriacă a curuților
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenția de la Akkerman (în 1826) și tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei și Țării Românești, plasându-se prin capitulație sub suzeranitatea Înaltei Porți, și Rusia garantând prosperitatea lor, își vor păstra toate privilegiile și imunitățile...”" După care, același Karl Marx nu uită să menționeze ceva mai jos că aceste provincii "„s-au veștejit la umbra protecției ruse...”". După 1837, în manuscrisul
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
Otoman (în 1476 Țara Românească și în 1538 Moldova). Totuși, Principatele Române și-au păstrat autonomia în toate aspectele privind politica internă și cu unele limitări în ceea ce privește politica externă, cu excepția perioadelor în care domnitorii s-au ridicat la luptă împotriva suzeranității otomane și au stabilit alianțe externe care contravineau intereselor turcești. Unul dintre cei mai importanți voievozi ai perioadei de lupte antiotomane a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte scurtă perioadă de timp să unească cele doua principate
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Deși aceste evenimente au dus la desființarea domniilor fanariote chair de către Poartă, acest fapt a avut o importanță mica, de vreme ce în 1828 izbucnea un nou război ruso-turc, care a dus la ocuparea Principatelor de Rusia, Principate care rămâneau formal sub suzeranitatea otomană.Perioada ocupației militare ruse s-a întins din 1829 până la momentul izbucnirii Războiului Crimeii. În cele două principate a fost înființată o administrație militară paralelă, care impunea și primul document comun de guvernare: "Regulamentele Organice". Deși cele două Regulamente
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
contracareze societățile secrete chinezești și să prevină posibilitatea ca forțe musulmane să fie folosite în crearea unui stat independent. Yang le-a dat conducătorilor locali autonomie largă, nu i-a dat provinciei de sarcini economice grele, astfel reușind să mențină suzeranitatea chineză și controlul personal. Yang a fost asasinat în 1928, iar după câțiva ani de vid politic a fost instalat Sheng Shih-ts'ai în 1933, și el menținând o politică de relații strânse cu Uniunea Sovietică, relații prietenești începute de
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]