185 matches
-
nemaizicând nici pâs, spuse: Deci, dacă tu ai purtat În pântece copilul Claudiei și n-a murit, atunci Alfie trebuie să fie... —Copilul Claudiei. Da, așa e. —Și atunci de ce mai e la tine? — Păi, asta-i partea cu-adevărat tâmpită. Alfie s-a născut prin cezariană la urgență. Era o gâză minusculă născută cu două luni mai devreme zăcând Într-un incubator, și Claudia s-a decis că nu-l mai vrea. —Ce? Nu și-a vrut propriul copil? Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu cred că ești rea. Ruby le auzi pe cele două gemene plângând În fundal. —Ești o mamă singură și ai doi copii ai tăi proprii de care să ai grijă. Cred că ai luat decizia potrivită. — Am fost o tâmpită pentru că m-am Încurcat În chestia cu surogatul, dar chiar am crezut că Claudia nu mai putea să aibă copii și că o ajutam. Habar n-aveam ce se Întâmpla de fapt. Și, spunând asta, te asigur că În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a mai botezat cu podoaba asta de nume”? Apoi, adresându-se unei studente cu ochii negri și umeziți, zise cu severitate: „Domnișoară, te uiți ca o tâmpită, în loc să flambezi instrumentele...” ...Ferdinand Sinidis mă rugă apoi să-i promit că nu voi scrie niciodată, și nici măcar la figurat, despre întâmplarea din patul nupțial, în care doi oameni cu sex deosebit și cu desăvârșire străini unul de celălalt, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mine, că-mi vine să urlu, ori de cîte ori reușesc să mă conving că ești un tip drăguț și de treabă, faci tu ceva care mă determină să-mi zic „Madre mia, cum am putut să fiu atît de tîmpită?“ Iar acum Îmi refuzi și asta? Un lucru atît de mărunt? Ed ridică raportul și i-l arătă. — Zeci de oameni au lucrat la cazul ăsta. Animalele alea vor fi moarte pînă la Crăciun. Todos, Inez. Absolutamente. Nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
numărul 1804, Los Angeles. Numărul de telefon: NOrmandie 32758. Ăsta nu arde, ci frige! Caracterisiticile fizice ale grăsancei de Dot Rothstein. Oxford era pe direcția nord-sud, nu est-vest. Pe Dot au sunat-o de la Abe’s Noshery la numărul DU-32758 - tîmpita de lesbiană a schimbat doar prefixul la numărul ei adevărat. Și și-a cumpărat niște vopsea mov. Bud scoase un urlet de triumf, izbi cu pumnii În aer și apoi trînti un șut În cutii. Două cazuri rezolvate Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Nite Owl. Am fost la Circulație și am verificat Înmatriculările auto din aprilie 1953 - de data asta persoanele albe. Dot Rothstein a cumpărat un Merc model ’48 gri pe 10 aprilie. Sub un nume fals, sub o adresă falsă, dar tîmpita a pus cifrele reale de la numărul ei de telefon. Vincennes părea zdruncinat rău de tot. Ca să nu urle În gura mare DUDLEY, Ed simți nevoia să povestească: — Cu puțin Înainte de Nite Owl lucram seara tîrziu la secția Hollywood. Spade Cooley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ochii Îndreptându-se spre mine. Când eram pe punctul de a le adresa un salut oarecare, mi-am amintit cum mă făcusem total de băcănie la prima mea Întâlnire cu ea, azi-dimineață, când mă bâlbâisem și mă Împleticisem ca o tâmpită, așa că mi-am ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele aduse de la curățătorie, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns, fă numai ce spune! Dar nu mă puteam stăpâni. Mi se părea bizar peste măsură că nimeni nu mă salutase și nu se Întrebase cine sunt și că nimeni nu luase notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îl anunță cu mândrie pe Johnny că a adus un pepene mi-a venit În minte, dar am ignorat-o cu desăvârșire și m-am străduit să Îi dau Înainte, În pofida umilinței: Zău că mi-ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un Împuțit de cărucior plin de chestii În treizeci de secunde, mă Înțelegi? E imposibil, fir‑ar al dracului! Patru dintre cele cinci asistente ale mele nu sunt aici și singura pe care o am e o nenorocită și o tâmpită. Andrea, ce mama dracului să fac? Era cuprinsă de isterie, dar nu prea aveam ce să‑i fac. — OK, grozav, i‑am zis eu cu un zâmbet angelic, cu ochii la Miranda, care avea un dar special de a auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spun Mirandei că vii imediat. Am Închis telefonul exact Înainte ca ea să izbucnească În plâns. Nu am fost surprinsă când am văzut‑o pe Stef, care a venit două minute și jumătate mai târziu Împreună cu singura ei nenorocită și tâmpită de asistentă, cu o asistentă de la departamentul de modă și cu James, Împrumutat și el de la cosmetice, având cu toții o Înfățișare Îngrozită, cu brațele Încărcate de coșuri pline cu diverse obiecte. Au rămas speriați lângă biroul meu până când Miranda le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și să‑i spui că doresc să‑mi pună la dispoziție personal competent pe durata șederii mele și că dacă treaba asta se va dovedi prea dificilă pentru el, sunt sigură că directorul va fi În măsură să mă ajute. Tâmpita asta pe care mi‑a trimis‑o e retardată mintal. Privirea mi s‑a Îndreptat spre fata cea tristă care se ascundea În hol, cu o Înfățișare la fel de Înspăimântată ca un hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi ținusem tot timpul răsuflarea. — Bine. E bine. Sigur, nimic de excepție, dar e bine. Hai să mergem. A luat o poșetă Chanel, asortată perfect cu costumul, și și‑a pus lănțișorul pe umăr. — Poftim? — Am zis hai să mergem. Tâmpita asta de ceremonie Începe peste cincisprezece minute și, dacă avem puțin noroc, poate ajungem În douăzeci. Urăsc de moarte chestiile astea. Era limpede că folosise persoana Întâi plural: se aștepta să mă duc cu ea. Am aruncat o privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să lucreze Îndeajuns de rapid ca să Înțeleagă motivul care se ascundea În spatele ei. Mi s‑a părut straniu să fiu obiectul vreunei Întrebări de‑ale ei, alta decât una care să se refere explicit la motivul pentru care eram o tâmpită așa de nenorocită fiindcă nu făcusem aport, nu găsisem sau nu trimisesem ceva prin fax suficient de rapid. Nu mă Întrebase niciodată ceva referitor la persoana mea până acum. În afară de cazul În care Își amintea de interviu, când mă angajase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit, sper că n-am întrerupt vreo activitate sexy în camera aceea foarte sexy. M-am aplecat să strâng puțin. Partea din față a rochiei s-a agățat și am auzit un zgomot de sfâșietură. Unul din volanele alea tâmpite mi se prinsese de colțul tăvii. Partea din față a rochiei era sfâșiată, iar bietul volan atârna prins de un fir de ață. (Asta-i problema cu rochiile de șifon - invariabil, se rup de la prima purtare. Iată de ce majoritatea fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
midi, mi-a făcut-o mama după un tipar din Burda. — Am și eu o rochie galbenă din triplu voal, spun eu încrun tată, ducându-mi mâna la fruntea care mă doare îngrozitor (cred că nu numai din cauza loviturii ăleia tâmpite, mai trebuie să mi vină și ciclul). Mi-a făcut-o croitoreasa după un model din Neckermann. Da’ n-am purtat-o până acum și-o să mă simt ca naiba în ea! Păi vino mai devreme la mine și ne
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu Georgiana, își spuse, agasată, dându se jos din pat, fără să mai zăbovească de data asta cu ochii închiși, cercetându-și gândurile pentru noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca de piatră. Oftă și își aruncă privirea pe fereastră. Era înnorat, cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac sub greutatea păturii groase de nori. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o pieire generală și ilegală (? ); căci ei susțin că națiunea se pierde în întregul ei prin acest răzbel, fără voia ei făcut. Și dacă ei, iluștrii bărbați politici, spun Europei, chiar printr-o programă, că mama lor este atât de "tîmpită" și de "coruptă", cine nu vede că puterile străine sunt îndemnate, silite de a desprețui această națiune și a o repune sub un jug oarecare? Așadar d-lor susțin că, dacă guvernul ar fi putut face războiul fără voia nației
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noi au vrut să ne Împuște Într-o vale... DAVIDOVICI: Pe noi Într-o pădure... Ei, dar nu era așa de simplu, pentru că, mergând pe șosea Înainte, cădeau bombe... un obuz ici, un obuz acolo... Și tu mergeai ca o tâmpită - și mergeai, și mergeai... Dar simțeai că se apropie eliberarea... Și, la un moment dat, după vreo patru zile de mers, În luna aprilie, am rămas doar noi singure... ADLER: (râde) Exact ca și la noi. Au Întins-o. DAVIDOVICI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din piano - iar el zicea No, no, no, niente, più piano! Eu eram fericită că facem muzică, uite, mai studiem, dar când am trecut la repetițiile pe scenă, cu or chestra, și Martina, și eu, care îl ascultaserăm ca două tâmpite, nu ne mai auzeam nici până în rândul doi! Făceam niște finețuri de muzică de cameră, ceva de pomină, până când a venit Martinucci, dintr o bucată, s-a încruntat și odată s-a strop șit: Ascolta, signore! Stia buono lì! Io
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
miră că cei din jur se mulțumesc cu palavrele acestea sunătoare și goale (p. 48), și îi interpelează aspru pe discipolii indiferenți la faptul că pe filosof nu l interesează lucrurile omenești : V-a amețit pe toți cu întrebările lui tâmpite despre ce-i rău, iar voi răspundeți ca niște școlari cuminți fără să pricepeți nimic (p. 49). De fapt, el vrea să știe dacă să dea curs poruncii tatălui de a-l urma în meseria de tăbăcar sau să încerce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adesea un plan pe care-l urma. Unele dintre planurile lui se Întindeau pînă departe-n viitor. Adesea imagina un plan, vedea că nu duce nicăieri și Îl lăsa baltă. Pentru un om inteligent, putea avea unele idei surprinzător de tîmpite. De exemplu, cînd i-am spus că studiasem medicina la Viena (șase luni), a zis: - Foarte bine. Acum să ne gîndim că spunem asta. Că, avînd studii de medicină, ai fost convins că, date fiind cunoștințele medicale pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de unchi-miu’. N-o cunoșteam, nici nu știam cum o cheamă, deși ea se purta extrem de familiar cu mine, dar, într-adevăr, aveam un unchi care divorțase. Șăfu mă trăgea de tricou, hai să mergem, hai că se dă tâmpita în stambă. Părea că îi producea silă femeia. De fapt, așa se purta cu oricine, parcă o duhoare insuportabilă îi muta nasul din loc. Am plecat, ne-am despărțit, el a aruncat același „hai, pa“ efeminat, care atunci mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ăsta pretinde că l-a folosit ursoaica pe post de tampon. Miruna râde de nu mai poate și îi spune că nu e nevoie să mai continue bancul. Îl știu și colegele ei, a, da’ nici nu am făcut prezentările! Tâmpita insistă. Vrea să le facă lipeala cu Pif sau cu Bălănescu, ăsta e băiat bun, are salariu. De viitor. Pif se prezintă emfatic drept „Marcela“. După cum îl cunosc, ar trebui să le întrebe ce tampoane folosesc. În prelungirea bancului. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
totul anapoda și atrag atenția asupra mea: când ușa trebuie împinsă, trag de ea, iar când se cere trasă- o împing. Vreau să dispar cât mai pe neobservate și, iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]