185 matches
-
nu am plătit, am dat doar un aconto. E cerere mare, îmi dau banii înapoi dacă renunțăm. - Nu, e bine așa. Cel putin, scăpăm de gătit... - Ceva tot o să facem, nu putem lăsa masă goală. - Of, tu cu obiceiurile tale tâmpite! Aruncăm mâncarea degeaba... Oricum, mai sunt două săptămâni până atunci. Tu cum ești? - Bine, la serviciu e OK. Mi-au dat un proiect mare, un resort în Băli. - Oh, te duci acolo? - Hahaha... Nu cred. Se va duce arhitectul, probabil
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de exemplu și Băsescu a ales ca prim ministru răul cel mai mic, pe Emil Boc, drept dovadă că el cunoaște regula). Pentru Băsescu, au votat tinerii mai ales cei de vârsta liceului și puțin peste, adică generația aia nițel tâmpită, intens dezorientată și foarte șturlubatică, la care tare îi mai place ca aleșii lor, să fie haioși, să poată bea mult cu toată lumea, și mai ales să fie golani, pe principiul academic „ori suntem golani, ori nu mai suntem, ce
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil crede... nici nu-mi pot închipui ce crede. Dacă mi-am tăiat craca de sub picioare pentru totdeauna, comportându-mă atât de jenant? — Bărbaților le place să fie provocați. Poate c-o să creadă că faci pe inabordabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cardinale, i se îngăduia doar să-i urmărească platonic, de la distanță, silueta fibroasă, aproape ascetică. Pe revoltător de lungile coridoare de la École des Hautes Études din Sorbona sau pe cele ale Universității din Chicago. Coridoare remarcabile, dar și cu totul tâmpite, deoarece, deși se desfășurau în direcții părând benefice, până la urmă, la capătul lor nu se găsea nici un pat. Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros și viril, nu-și pierdea vremea. Și când o prindea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păruiseră, bârfiseră și compătimiseră împreună, și ei, care crezuseră c-o vor iubi toată viața Crezuseră ei, dar uite că viața fusese prea scurtă și lor li se îngăduise s-o iubească extrem de puțin. Să fi încuviințat a se jertfi tâmpita de Tereza doar pentru a-l atrage în clădire și pentru a-l da pierzării pe asasin? Părea un banc prost. Cel mai prost. Și-o aminteau ca pe o colegă (totuși) cu boiul frumos (da, și trăsăturile mediocre încă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
discursul plin de obidă: Vai de mine și de mine, că mi-a luat Dumnezeu două fete frumoase ca două flori și deștepte ca nimeni altele și mi-a lăsat două minuni de fete, una proastă, tu Doriță și una tâmpită, tu Didiță! Ce mă fac eu cu voi? Vai de viața mea! Scurtă și grasă, cu coșuri mari pe frunte, Didița Începea să tragă, ca un tanc, ciobacul cu Încărcătura sa prețioasă. Era Înfricoșată iar puterea cu care trăgea creștea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
imediate, „Ecaterino, vedete-aș moartă/Cu dric la poartă și cai mascați!”, Victor a sărit ca un leopard, avea o față transfigurată și amenințătoare, plină de o furie oarbă și a răcnit de s-a auzit până la Fântâna Moșneagului: Taci, tâmpito! Să nu mai cânți acest cântec În fața mea pentru că În secunda următoare te trimit la Sauca, Împachetată și fără cap! A fost o clipă de groază pe care nici vinul nu a reușit s-o Îndulcească. Au plecat la culcare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu brațele încrucișate pe piept. — Dacă ar fi fost copilul meu? Dacă eu eram mama lui și el murea dintr-un astfel de accident, din prostia unei asistente? Ce m-aș fi făcut? Ce talente i-aș fi făcut eu tâmpitei ăleia care n-a știut să-l salveze? Să-mi salveze copilul? Va plânge, privindu-mă încordată, cu ochii ei miopi, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz. Voi întinde mâna și o voi mângâia pe umeri. Apoi îmi voi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veți face o excepție. Altcineva? Bătrâna reluă cu glas tremurat. Își arătă mâinile fragile. ― Eu nu vă pot fi de nici un ajutor. Nu înțeleg de ce vă împotriviți. Doamna Miga îi aruncă o privire ascuțită: "Toată viața ei a fost o tîmpită! Gândește ca o copiliță de 7 ani". ― O să vă întindeți în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pierdut, domnule Vâlcu. Au pierdut ei. Și dacă vreți să vă spun adevărul, în primul rând dumneavoastră. ― Ăsta zic și eu tupeu! izbucni în râs contabilul. M-am întrebat mereu cum naiba nu te-au simțit ăilalți? Te-au considerat tâmpită sau în cel mai bun caz senilă. Jeleuri, filme cu cowboy și motanul Mirciulică... Și azi mă mir... ― N-au fost prea inteligenți. Dar pentru că veni vorba, mi-am pus și cu unele întrebări: Cum de n-au înțeles că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
locul și domnea peste cvartal ca și cum i-ar fi fost domeniu din prima clipă de viață. — Întotdeauna judecați oamenii după cum sunt îmbrăcați? m-a întrebat ea. — N-a fost o judecată de valoare, am spus. Doar o deducție. Poate una tâmpită, dar, dacă nu sunteți pictoriță sau sculptoriță sau vreun alt fel de artist plastic, înseamnă că e prima oară când m-am înșelat în privința cuiva. Asta e specialitatea mea. Mă uit la oameni și ghicesc ce sunt. A zâmbit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese de a refuza colierul. Ea știa ce fel de om e soțul ei, dar, în loc să ascult ce-mi spunea, o obligasem să îl primească și mișcarea asta tâmpită, mișcarea asta tâmpită nu adusese decât necazuri. Fir-aș al dracului, mi-am spus. Dar-ar să ajung în iad și să ard acolo o mie de ani. A fost ultima dată când am mai luat prânzul la Cosmic Diner. Trec și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vărsat vinul roșu pe pantaloni? Cum aș putea-o uita? — M-am mai gândit la câteva din lucrurile pe care le-ai spus atunci. Dacă-mi amintesc bine, am spus o groază de lucruri. Cele mai multe din ele tâmpite. Monumental de tâmpite. — Nu erai în apele tale. Dar n-ai spus nimic tâmpit. — Cred că erai tu prea beat ca să mai observi. — Beat sau nu, trebuie să știu ceva. Vorbeai serios când spuneai că vrei să te muți din oraș, sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar, după trei sau patru zile, a luat trenul și s-a întors la Londra, să discute cu editorul despre cartea pe care o scrie. Sau cel puțin așa a afirmat. Eu cred că s-a întors ca să fie cu tâmpita de Georgina Watson, iubirea vieții lui. A fost oribil. M-a lăsat acolo, la țară, cu părinții ăia ai lui de dreapta, antisemiți, și n-am putut să fac altceva decât să mă prefac că savurez fiecare clipă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Știu că sunteți un om înțelept și cred că inima are să vă îndemne să mai înmuiați regulile ca să ajutați un copil. N-aveam de gând să-i spun ce gândeam cu adevărat. Îmi plăcea sau nu, eram încă enoriașă în tâmpita lui de parohie și trebuia să mă prefac convinsă de ce spun. Am crezut că întrevederea a luat sfârșit, dar, când m-am ridicat să plec, a întins mâna dreaptă și mi-a făcut semn să mă așez la loc. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
treizeci de zile. Se lasă o tăcere adâncă. Membrii Consiliului se uitau unii la alții nedumeriți și, în timp ce în ochii unora se zăreau scântei de furie, pe buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
furie, pe buzele lui Miti Matái se ivi un zâmbet. —Legea asta este o lege tâmpita! exclama în cele din urmă Roonuí-Roonuí. Iar eu nu sunt dispus s-o respect. Încă n-am terminat studiul tatuajelor. Nici o lege nu e tâmpita, îl contrazise Hiro Tavaeárii, luând poziție la rândul lui. Și nimeni n-are dreptul să încalce vreo lege, sub nici un pretext. Se întoarse spre cei trei băieți. Ce aveți de gand să faceți cu prizonierul vostru? — Vrem să-l vindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în nici un caz n-ar accepta centura regală. Îi ajunge să fie cine este. —Păcat... se tângui scufundatorul. Sunt convins că n-am găsi niciodată un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
buzele, a fost luată peste picior. Dar adevărata bătaie de joc a urmat puțin după aceea, când una dintre fete i‑a spus: Hei, Anni, vino repede că au băgat plăci cu Bach în tonomatul Wurlitzer, nu te interesează? Și tâmpita de Anna, prostită de atâta soare, orbită de studiile muzicale și transformată într‑o ființă asocială de o mamă nebună, se repede într‑acolo ca să aibă și ea muzica proprie, neînțeleasă de nimeni altcineva, pe care ea s‑o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lipirea cu spatele de perete și înaintarea pe lateral, ca și cum ar călca pe o cornișă îngustă dincolo de care nu e decât hăul, pianul în care Izabela și-a îngropat toată tinerețea, toată energia, și pentru ce? Ca să dea lecții unei tâmpite, ca să stea sub lumina asta insuportabilă, ca să o doară toată coloana, ca să-i iasă pete de psoriazis peste tot, ca să nu mai vorbim de paralele amărâte pe care le câștigă și pe care le va face repede uitate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și simț civic mai multe palme și scatoalce cât n-ar fi obținut în șase vieți trăite alături de Lache Karabulea, birjar autorizat și singurul care îndrăznise s-o strângă la pieptul său larg spunându-I, după ce o trăsese din fața tramvaiului: “Tâmpito, lasă tramvaiul că e averea poporului!”. Fericiți și copleșiți de emoție, ușor copilăriți, parlamentarii reluară lucrările cu un surplus de elan și patru senatori mai puțin, aceștia acceptând serviciile gratuite ale Spitalului de Urgență unde, fără nici o explicație plauzibilă, Jocul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tîmpite... — Cine? Amîndouă... minciuni tîmpite, rîdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim foarte picepuți În munca noatră de polițai. Pun pariu că ți-au spus asta. Ei? — Mda, mi-au spus, zice ea fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ochii Îndreptându-se spre mine. Când eram pe punctul de a le adresa un salut oarecare, mi-am amintit cum mă făcusem total de băcănie la prima mea Întâlnire cu ea, azi-dimineață, când mă bâlbâisem și mă Împleticisem ca o tâmpită, așa că mi-am ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele aduse de la curățătorie, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
reușit să agăț toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns, fă numai ce spune! Dar nu mă puteam stăpâni. Mi se părea bizar peste măsură că nimeni nu mă salutase și nu se Întrebase cine sunt și că nimeni nu luase notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]