3,688 matches
-
a discursului: "cu ochii la cerul de ieri/ cu gîndul sorbit în seninu-i/ mă chinui mă-ntunec mă-nvinui/ lovită de cîte păreri// la unicul lumii intrînd/ noptatici soli-nuferi sori-nouri/ cortegii de stranii ecouri/ sori nordici narciși navigînd// lipit între tîmplele luntrei/ tu intransmisibil curînd/ la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte negînd/ în spulber sînt gemeni cenușii" (cu ochii la cerul de ieri). Chiar simțămîntul limpede montat al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
Numitorul comun). Factorii materiei comunica parcă într-o deruta ce intervine imediat după pierderea stării de grație, buimăcite între candoarea primordială, la care nu se indura a renunța, și nouă lor condiție, de candoare secundă, metaforica: "Mărul respira stins/ lîngă tîmpla și file// cu un cuțit neascuțit/ (cuțit de femeie singură)/ îl tăi în felii// seva răcoroasă/ are gustul soarelui vechi// semințele scapără/ pe pagina oarbă/ ochi mărunți și neștiutori// noaptea lor cafenie/ mă tulbură" (Mărul). Peisajul nu e o cunoaștere
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
auzit/ cum șerpește au sunat clopotele/ pentru cei aidoma mie/ la marginea universului rămași ănghetati/ an tristețe și bâlci" (Casă). Prin exaltare, se ajunge la o virtuozitate a expresiei uratului: "cârja de pește e falsă,/ ruginit, cercul rostogolit/ ămi strânge tâmplele că un cor de bocitoare? (Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că pleoapele mortului/ sub mâna ta mai uscată/ decât aerul pe rue Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
cu promoroacă-n glezne, Mâine, mustața dealului trosnea, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, un Moș Crăciun, bolnav de insomnie, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. c-un pumn de viscol ne îmbrățișa. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, MIROS A TINEviscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. ă ăî ă Miros a tine, noapte culcat pe dunga de t cere,Iar tu, iubito, proverbul pus ntr-un m r inexistent, î ș ă â
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
cu colți de lupi, și rostirile inimii sughit a îmbrățișări pasagere. LA NUNTA VOASTRĂ Mă doare asfințitul pleoapei, cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri de coapse Peste mușcele a căzut amurgul, și incest de mirări. în
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
femeia „eterna Sentimentul numit iubire este vedere” și o construcție artistică 40 D Lestine iterare originală, foarte apropiată de arta care relevă o gândire poetică profundă. misterul prin imaginea „nopții” care „își poetică a marelui Nichita Stănescu. Ca Metaforele „pustiul tâmplei”, „strada cu frânge gâtul/ șlefuind isteria gesturilor/ și la Nichita, întâlnim unele construcții ochi mari de piatră” și altele oferă o largă cu care ne mângâiem trecerea” (strofa indescifrabile pentru cititorul de rând, deschidere în universul inepuizabil al d). Probabil
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
L. Blaga: „în fața încântătoare: „M-am strivit de lacrima mari înaintași, pentru vindecarea de unui adevărat mister, datoria noastră nu ta,/ mi-am mângâiat nisipul/ din pustiul „buruiana sălbatică”, ce năpădește este să-l lămurim, ci să-l adâncim așa tâmplei/ în clipele atârnate în copaci/ și astăzi tot mai insistent peste holda de de mult încât să-l prefacem într-un m-am mutat pe strada/ cu ochi mari de aur a limbii române, și G. Baciu propune mister și
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
mult de cîteva vorbe, de identificare cu cei care ajungeau la poartă, așa că își puse arma în cumpănire și îi făcu semn, amenințător, lui Fotache să o ia din loc. Lăutarul se înecă cu propia salivă de nervi, îi zvîcneau tîmplele de neputință, se simți dintr-o dată bătrîn și gîrbov. Era convins, foarte convins că doamna Ana nu știa de acest lucru, că ăștia de la pază au decis să nu îl lase înăuntru și dacă doamna Ana va întreba de ce nu
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
nu ar fi înțeles bătaia lor de joc, se apuca să spună iar și iar povestea, să cînte Cîntecul lui Hannah și al lui Igor. Pînă și Catinca, atunci cînd cineva o întreba ce face Fotache, ducea un deget la tîmplă și simula mișcarea sfredelului. Acolo, înăuntrul țestei lui Fotache era, sugera ea, un vierme. Oamenii din sat mai știu că Sabin Drăgoi și cu o echipă de cercetători de la Institutul de Folclor din București au trecut prin zonă și l-
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Și era una pe pământ Și mândră-n toate cele, Cum e icoana unui sfânt Și Luna între stele. Mă doare-n suflet când privesc La tot ce se întâmplă, Și în mormânt mă răsucesc Și cuie-mi intră-n tâmplă. Eu nu mai simt miros de tei În viața mea postumă, Nu văd nici vajnici pui de lei, Doar mucegai și humă. Luceferi nu mai strălucesc Cand țara e o rană, Copiii mamele-și bocesc, Că n-au în blide
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
Mai degrabă te lasă gânditor, în ordine lirică, relația cvasi-asianică, profundă, cu plopul din dreptul geamului locuinței: copacul, botezat Gică, îi confirmă anumite versuri, în funcție de intensitatea foșnetului ramurilor sau de șansa ca o pasăre să poposească pe crengi, îi sprijină tâmpla obosită și ar vrea să-l vindece de impulsul mizantropist. Nichita Danilov recurge la teoriile lui Gustave Le Bon, conform cărora fascinația se exercită prin contagiune și doar vag prin mecanismele raționamentului, pentru a explica prezența unui nume pe buzele
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au copt nefirescul sub țăstul din vetre. Iartă-mă Univers, si nu mai fi părtinitor, Dezgroapă-mi zilele din cuiburi mai încetișor Măcar o lună de vară mai sparge-mi din sâmburi Sau lasă-mi un apus, să pun
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
lunga-mi oboseală. În poala mea doar îngerii desculți Îmi calcă truda urmelor de iarnă Spalîndu-mi tălpile cu rătaciri cuminți Ca să mă-ntorc la poarta ta în goană. S-o ung cu mirul lumii dealtadată Și creștinându-ți gherghirul dintre tîmple S-adorm altarul miradelor ce-odată Iertau pana ce-ți scrie, și fila ce se umple.
UNUI PRIETEN. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_457]
-
fost un Ceaușescu, ci un ales pe care Iugoslavia l-a urmat eroic, în ciuda bombardamentelor NATO. Ieșirea din prim-plan a lui Miloșevici, dacă e să dăm crezare informațiilor de pînă la această oră, s-a produs cu pistolul la tîmplă. Pistol aparținînd reprezentanților armatei, care l-au convins astfel pe fostul președinte al Iugoslaviei să renunțe le putere. Aici cred că trebuie așezată o minimă surdină asupra acestei informații. Reprezentanții armatei din Iugoslavia n-aveau nevoie să-i pună lui
Perdeaua de fum by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16708_a_18033]
-
care l-au convins astfel pe fostul președinte al Iugoslaviei să renunțe le putere. Aici cred că trebuie așezată o minimă surdină asupra acestei informații. Reprezentanții armatei din Iugoslavia n-aveau nevoie să-i pună lui Miloșevici nici un pistol la tîmplă, ci să-l anunțe, pur și simplu, că nu mai poate conta pe ei. Fără sprijinul armatei Miloșevici nu se mai putea bizui decît pe forțe care l-ar fi ajutat să supraviețuiască vremelnic, dar nu și să rămînă la
Perdeaua de fum by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16708_a_18033]
-
Antonescu a aflat de complotul regal care trebuia să se încheie cu o baie de sînge și în noaptea de 6 septembrie s-a dus la Palat înarmat. A fost lăsat să intre la rege, pe care, cu pistolul la tîmplă, l-a silit să-și scrie, la dictare, abdicarea, punîndu-se, astfel, capăt regimului carlist. Maniu s-a considerat înșelat de Antonescu, cu care tratase înainte de a fi investit cu prerogativele sale conducătoare. Antonescu i-ar fi promis lui Maniu că
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
șocant este și autoportretul poetului: " Am ratat totul/ Cum am găsit un bun prilej de ratat l-am ratat/ Cum am dat peste o ocazie din care să mă fi salvat am pierdut-o/ Am ajuns cu nebunia mea aproape de tâmpla lui Dumnezeu - / Mi-aș fi construit o muzicuță/ Din sexele tuturor femeilor pe care le-am cunoscut"... (De mâine ne vom întâlni direct în copac) Ideea cu muzicuța confecționată din sexele femeilor întrece tot ce știam în materie de teribilism
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
o tensiune a frustrării. E un delir tendențios, înciudat, satiric, purtînd pe valul său agitat felurite reziduuri, impurități ale spiritului contrariat sau purtător el însuși de contradicții: "Deja sîngele v-a ajuns în burtă deja sîngele/ v-a ajuns în tîmple duce noroiul unei realități/ percepute cu gura cuvîntul iese nădușit din/ caznele capului doamnelor și domnilor cineva/ înnebunește încercînd să vorbească/ loviți-l peste vorbe/ (e o părere) obligați-l/ să se sinucidă sau aruncați-i afară mormîntul sărac/ lucrurile
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
și țara e în revoltă. Fără a avea altă alternativă, îl desemnează, la 4 septembrie 1940, pe generalul Ion Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să abdice (cam cu revolverul la tîmplă, cum reiese din al treilea volum al memoriilor lui Ion Hudiță) și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara, de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie aventura politică de zece ani
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
al Argeșului și Muscelului. Revista este ilustrată cu reproduceri fotografice de bună calitate ale lucrărilor unui sculptor talentat, despre care probabil vom mai auzi: Constantin Brâncuși. Felicitări revistei Convorbiri literare! Felicitări și celor care au atacat-o! Cu degetul la tâmplă Cătălin Țîrlea continuă să mediteze periodic, cu un aer grav, pe ecranul televizorului. Ultima oară, ducându-și un deget la tâmplă, s-a întrebat dacă, după dezastrul provocat de atacurile teroriste din SUA, literatura va mai renaște și și-a
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
vom mai auzi: Constantin Brâncuși. Felicitări revistei Convorbiri literare! Felicitări și celor care au atacat-o! Cu degetul la tâmplă Cătălin Țîrlea continuă să mediteze periodic, cu un aer grav, pe ecranul televizorului. Ultima oară, ducându-și un deget la tâmplă, s-a întrebat dacă, după dezastrul provocat de atacurile teroriste din SUA, literatura va mai renaște și și-a răspuns singur - transformându-și invitații în spectatori - că în mod sigur va renaște, din propria-i cenușă. împărtășim și noi optimismul
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
sărut umbra unei morgane, rătăcindu-mă printre dune liniștite... Rătăcite între turmele de muritori, umbrele mele, înspăimântate de vise, înfloresc luminându-și una alteia drumul întunecat al amurgului. Umbra de sânge mă biciuiește cu flori de cireș, înroșindu-mi ninsoarea tâmplelor, la țărmuri de ape învolburate. Umbră și Om ne vom pierde sub zăpezile secolelor, iubindu-ne cu Patimă și îmbolnăvindu-ne crunt de Dragoste... Pedepsite cu dragoste, umbrele mele încătușate, străine, singure și fierbinți își caută perechile înzăpezite în noapte
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
când - și acestea fuseseră singurele ei cuvinte, scurte și tainice: când o necuvântătoare îi va cuvânta. Adică, ea, gărgărița, tocmai ce îi vorbise doicei... Aceasta leșină pe loc și căzu pe podea peste gherghef. Rița, alarmată, o tot înțepa pe la tâmple, să-și revină. Când ieși din leșin, luă gărgărița pe vârful degetului ei osos și rosti anevoie ducând cealaltă mână la inimă: Necuvântătoarea i-a cuvântat!... Prin mintea bătrânei trecură fulgerător și vorbele pe care i le adresase atunci țiganca
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
sibarit al metaforei, un epicureu al comparațiilor pe care le propune după bunul plac al sensibilității sale particulare, în care nu șovăie a-și inculca poftele prea lumești, doar vag codificate. Exhibarea naturii senzuale e un mod al inocenței: ,,cu tîmpla pe pietre cu splina pe pietre cu versurile pe pietre/ petrec zile după zile în pustiu și o visez pe dona juana că binecuvîntă mareea de piatră care mă-nconjoară/ cînd vine seara aprind pietrele și pietrele ard ca lumînările
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]