509 matches
-
și libertate.... XXIII. BUN VENIT, TOAMNĂ!, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 292 din 19 octombrie 2011. Firavă, ca o crăiasă Ne-a părăsit blânda vară, Numai în suflet și-n casă A rămas caniculară. Urlet jalnic în cascadă, Tânguiri de vânt grăbit Se strecoară lent din stradă, Toamna iar ne-a înrobit. Zbucium crud de frunză arsă Din sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsă Rugina peste poteci. Fierbe vinul în butoaie, Fum din coșuri se ridică, Curge timpul în
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ridică, Curge timpul în șiroaie, Peste noi urme aplică. Unul strănută de zor, Altul e mai răgușit, ... Citește mai mult Firavă, ca o crăiasăNe-a părăsit blânda vară,Numai în suflet și-n casăA rămas caniculară.Urlet jalnic în cascadă,Tânguiri de vânt grăbitSe strecoară lent din stradă,Toamna iar ne-a înrobit.Zbucium crud de frunză arsăDin sufletul toamnei reci, În urma ploilor varsăRugina peste poteci.Fierbe vinul în butoaie,Fum din coșuri se ridică,Curge timpul în șiroaie,Peste noi
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
să plesnească, ghiocei și toporași, Ies la marginea pădurii. . . mieii, zburdă pe imaș, Iar spre seară, când te-mbată, un miros de aer pur, Stai și-ascultă cum ECOUL, din pădurile din jur, Se revarsă peste sate, c-o ușoară tânguire. . . . Bat vibrând, neacordate. . .CLOPOTE LA MĂNĂSTIRE!. În genunchi, ridică-ți ochii și privește spre în sus, Într-o scurtă rugăciune, implorându-L pe ISUS : ,,DOAMNE, am un OF în suflet și prea multe rău mă dor, Lasă-mă să-mi
CĂSUŢA DIN POVESTE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358294_a_359623]
-
nostru. Meditațiile sale devin subtile filtre prin care nu pot trece decât esențializări ale unor idei, trăiri, aspirații, poetul modelând realitatea în imagini literar-artistice „grele” de sensuri: „Atras în focul sacru, pe nevrute,/ Poftirile mă strâng, neomenești,/ Să uit de tânguire și virtute,/ Pe drumul rătăcirilor lumești.// Ci-ntemnițată-n umbrele trecute,/ Tăcerea doare... spre a ști că ești!..." (Neliniști) Poetul mânuiește cu măiestrie sugestia pentru a ne transmite gânduri și sentimente, zestrea unei cromatici sufletești tulburătoare: „Se leagănă, de somn, cărarea,/ Pe
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZIDUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 502 din 16 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache trec prin piatră. poarta-i înaltă. dalta o las, ascult tânguirea. e o lovitură scurtă. îmi văd umbra pe ziduri. ea rămâne în urmă. aprind lumânarea. mi-e frică... Referință Bibliografică: zidul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ZIDUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358232_a_359561]
-
și univers feeric, Unirea dintre țărmuri la Pontul Euxin S-a scufundat în Prutul proscris de vânt siberic Să fie-un rău de jale, de plânset și de chin. Dar iată, frați de sânge din cele două maluri, Că timpul tânguirii și de-amânări se gata... Veniți să umplem Prutul cu flori și cu portaluri Și s-alipim Moldova de Maica-i venerata ! Veniți la sânul Mamei, veniți far' să vă pese De nesimțiții care sunt simpli trădători ! Nu le cerșim
FRAŢI ROMÂNI DE PRETUTINDENI ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357742_a_359071]
-
dăstăinuie iubirea, Care-i taina și misterul. Plânge piatra când aude Cum doinește un izvor, De pe porțile închise Se sfărâmă un zăvor... Ciocârlia îl ascultă Și mai cântă în duet, Un verset din acatist Îl învață un poet... Freamătul și tânguirea Ce sunt prinse într-un val Au tăcut o clipă totuși Văd lumina la hotar...! Cântă naiul nemurirea Și din cer ne dă un strop, Peste noi curge iubirea Ca o ploaie, ca un foc...! tablou O лer Шyпля k
CÂNTĂ NAIUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357768_a_359097]
-
vestigii, pământ răscolit, ziduri mușcate de caninii timpului câinos, pietre legendare, odăi, morminte, ceramică...” Ne trezim pe “urme de umbre” și “pași ancestrali” și parcă auzim “suflări stranii de lumi din vechime”. Decorul ne vrăjește, ne cheamă, ne amețește cu tânguirile ca de sirene. Dar, cel care ne hipnozizează cu un cântec la balalaică, “plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!) - este de data aceasta, nu o zână a lacului, nu o știmă sau o naiadă, ci un profesor din
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
goliciunea, pustiul, dar și puritatea omătului imminent care șterge orice imperfecțiune și orice prihană. Universul ei este alcătuit din ninsori molcome, “bucurii deslușite pe firul poveștii”, lampagii, o candelă veche, cortegii de frunze, un “curcubeu într-un pumn de copil”, tânguiri de clopot, un înger care apasă pe clapa tăcerii, “gândul într-un pumn de țărână” dar și “sămânță de viață” - atât de așteptată. Apar personaje emblematice: fântânarul, omul cu lira, magul în stele și lună. Toate acestea, “ Dincolo de înțelesuri când
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
noul prin idei ce au luminat cândva întunericul evoluției noastre. Răspunsul a fost ca durerea unei răni deschise pe suferința dureroasă a unui popor lipsit vreme îndelungată de puterea de a respira singur. Azi, poeziile sunt scrise cu pricini, cu tânguiri ale lungilor suferințe ale poetului lipsit de puterea de a se văita ... Poetul nu se vaită, nu geme, el se tânguiește, emană lumină și cine are lumină primește razele lui încălzindu-se cu sufletul la ele, simțind cum sângele îi
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
a nopților Bat cale până-n zori și nu am pe nimeni să mă aștepte luna însăși se-ascunde spre-a mă repudia într-un peisaj de umbre de dincolo de moarte Cade picătură cu picătură o ploaie ce-mi dezgolește cu tânguirile-i sufletul și teama de inexistentă supraviețuiește Se cabrează vertijul și-ating cu buzele frumusețea, cea care se pierde în impalpabila lumină a negarii LA ETERNIDAD Suspendidas en la duración de Zeus, deslumbrantes estatuas entonan panegíricos a los dioses del
FERNANDO SABIDO SÁNCHEZ, POEME de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359368_a_360697]
-
lumina ta cuminte de părul tău lucind a abanos de cârlionțul atârnând pe frunte, și de cuvântul arcuind frumos. Din pietre te-aș culege-n orice seară și floare-ai deveni în al meu vis, dar tu nu ești și tânguirea-mi clară tot rătăcește-n seri cu ochiu-nchis. Leonid IACOB Referință Bibliografică: mi-e dor / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 345, Anul I, 11 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MI-E DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359544_a_360873]
-
nesfârșită de alegeri, gândi pășind pe podul de lemn suspendat în cablurile pe jumătate ruginite. Ochii o ardeau de la atâtea lacrimi și își simțea capul greu. Cu toate acestea, nu se opri. Balansul imprimat de pașii ei apăsați, stârnea o tânguire sacadată în legăturile metalice. Aceeași tânguire care, nu cu mult timp în urmă, când se plimbase la brațul Lui pe același traseu, li se păruse că semăna cu scâncetul unei pisici sălbatice. Alungă gândurile care îi aminteau de El. Aceasta
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
podul de lemn suspendat în cablurile pe jumătate ruginite. Ochii o ardeau de la atâtea lacrimi și își simțea capul greu. Cu toate acestea, nu se opri. Balansul imprimat de pașii ei apăsați, stârnea o tânguire sacadată în legăturile metalice. Aceeași tânguire care, nu cu mult timp în urmă, când se plimbase la brațul Lui pe același traseu, li se păruse că semăna cu scâncetul unei pisici sălbatice. Alungă gândurile care îi aminteau de El. Aceasta avea să fie ultima zi. Se
ARIPI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359834_a_361163]
-
a făcut G. Călinescu în 1938, când, în plin proustianism, a vrut să demontreze superioritatea metodei lui Balzac, publicând Enigma Otiliei, „primul roman citadin de tip clasic, și balzacian“. Capitolul „Nu poți acoperi cu umbre întunericul“ din Garderobierul are o tânguire finală, gen Carlo Goldoni: „Diodor, Elizar et. comp., sărmanilor, pe mâna cui ați ajuns!“, după o invocație prealabilă a lui Dumnezeu care să exercite, de pe o postură intermediară, oricum secundară, autoritatea scriitorului asupra personajelor: „mă rog ca Dumnezeu să fie
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
bună, din grecește). Evanghelia are ca fundament kerigma creștină (kerigma = credință, din grecește), adică: patima, moartea și învierea lui Cristos pentru izvăvirea de păcat a întregii omeniri. Poetul retrăiește durerea lui Isus Cristos pe Gologota: Era în genunchii/ stâncilor/ o tânguire/ a meteorilor/ de ni se făcea/ viscol în auz/ pe fața speriată/ a Golgotei” (p. 165). Durerea îndurată de Isus Cristos pe cruce face ca sufletul poetului să fie contopit cu Evanghelia: Unii zic că-mi zugrăvesc/ într-o Evanghelie
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
La început a fost nălucirea.” -Cine este acesta!? -Un filosof,un psihanalist ... O să-ți spun mai tarziu cum vine problemă cu “întoarcerea în timp”. După care,fără altă explicație,Schubert intra într-una dintre”furiile sale goethene”,cântând cu entuziasm Tânguirea păstorului și Scenă din Catedrală,din Faust.După care a tăcut.În biserică liniștea încremenise.Se întunecase de-a binelea.Sfinții începuseră,parcă,să prindă viață., După un timp,acordurile orgii s-au auzit din nou.Peste ele glasul compozitorului
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Să deschidă continente, De trăiri ce-au fost absente... Murgului ce mai nechează Că-mi simt mintea încă trează, Când un înger mă veghează Și-n amurg suav pictează. Dorul l-aș pune pe drum Să se scuture de scrum, Tânguirea să și-o lase Chiar în pragul unei case... ------------------------------------ Mă zidesc într-un cuvânt Că sunt fir de păpădie, Sub rafalele de vânt Sunt atâta de plăpând... tablou: Artush Voskanyan (Armenia) Camelia Cristea Referință Bibliografică: Fir de păpădie / Camelia Cristea
FIR DE PĂPĂDIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340988_a_342317]
-
rătăcind Prin spațiul simțurilor Ca semințele în capsule de mac Anonim în roiul cuvintelor Inventez tăceri cu sensuri ascunse Inventez priviri Scormonind prin rugina depărtărilor Inventez cărări labirintice ale rostului Dar nimic nu înlocuiește drogul vieții Spaima pierderii sale Îmblânzește tânguirile gândului Adoarme amăgirea visărilor Și stinge urma focurilor de artificii. SETE Dacă ai fi o picătură de apă Și ai cădea de pe ram asemenea unei frunze O sete nemărginită m-ar purta după tine Până în pântecul altei lumi. TRĂDARE Descopăr
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
am dat seama că sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin...Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
întâmplare peste torenții sorții mele, pe care se duc și se tot duc speranțele iubirii nepereche, strânsă ca-ntr-un clește de dor și disperare. GLASUL CLOPOTELOR În fiecare zi-i orgie de voci iscate în aramă - e-a clopotelor tânguire după eternul ce pe om îl cheamă. Și glasul clopotelor Parce peste oraș aleanul și-l presară, ca omului să-i dea de știre că viului sortit îi e să piară. Apoi coloana vocilor unite se-nalță ajungând la cer
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
beznă-și spune Eternul crez de-o clipă oprită-n locu-i pe vecie... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un rai în flăcări de iad, mistuitoare, Precum o șoaptă ce-și ucide-n rugăciune Eterna-i tânguire de o clipă trecătoare... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un val de spumă în a mării spumă, Precum un anotimp ce-n veșnica genune Eterna-i clipă de o clipă și-o consumă... Ești o
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
La început a fost nălucirea.” -Cine este acesta!? -Un filosof,un psihanalist ... O să-ți spun mai târziu cum vine problema cu “întoarcerea în timp”. După care,fără altă explicație,Schubert intră într-una dintre”furiile sale goethene”,cântând cu entuziasm Tânguirea păstorului și Scena din Catedrală,din Faust.După care a tăcut.În biserică liniștea încremenise.Se întunecase de-a binelea.Sfinții începuseră,parcă,să prindă viață., După un timp,acordurile orgii s-au auzit din nou.Peste ele glasul compozitorului
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
deschid cerul / să urce în zborul clapelor / plânsul ciocârliei / vioara limpezește notele / pe malul râului din strune / solfegiul păsărilor fără grai / îngerii veghează / tăcerea / pe un do diez / uitat de flaut / într-un răspuns / fără întrebare / aud în concertul vieții / tânguirea orchestrei / din clepsidra gândului / ceasul bate / de o doime și o optime / adunarea fiiilor rătăciți”. (Orchestrație pentru îngeri) Nu trebuie pierdut însă din vedere că tânăra autoare mai are multe de învățat, multe de ocolit, multe de acumulat până să
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
cer și pământ, cu un braț ținându-ne strâns de țărână și celălalt în alonjă subtilă spre cer, devenim crucea înclinată, când spre pământesc, când spre ceresc, așa cum a spus Nichita Stănescu: “iar pământescul / mănâncă de foame cerescul”. E aceeași tânguire a poetei Olga Alexandra Diaconu: “Și mâinile-mpreună / abia de le mai țin / să-mi intre între palme / viu, suflul cel divin” (Zidirea ta căzută eu sunt). La fel ca și prima pereche locuitoare a Raiului, nu plecăm urechea la
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]