270 matches
-
-mi mai puteau anunța decât tragedii, băgam deci capu-n nisip ca struțul. Trebuie să vină mama, de la telenovelele ei, târșindu-și picioarele în cipici... Măi băiete - îmi zice Ilie, când în sfârșit m-am deranjat la telefon, pe un ton tânguitor muiat de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi - zic -, dac-așa a vrut ea... La șaizeci de ani trecuți, Ilie tot mai primește cu mirare de copil loviturile unui suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se răspândește, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge și spune, cu un glas subțirel și tânguitor: Eli, Eli, lama sabahtani? Te păcălește! Te driblează! Cufundă-l în jacuzzi, băi, tolomacule...! îi strigă Dănuț. În Numele Prea Puternicului și al Făcătorului de Viață Duh! rostește Îngerul. Iată, s-a botezat robul Celui Prea Înalt, Emanuel, ceea ce se tâlcuiește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină din cap aprobativ. ― Omul cât poate tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au și alți oameni și bați mereu din clanță: ham, ham, ham, parcă ai fi câine, și nu om! Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
drum se dublase, adăugă schimbând glasul: Nu mai veniți atâția degeaba, măi oameni, că n-avem lipsă! Ș-apoi sunt și acolo oameni să mai puie mâna, de-ar trebui! Bătrânul de adineaori, care se vârâse în față, zise iar tînguitor: ― Văd că umblați și faceți, și de noi n-aveți grijă, măi flăcăi!... Apoi așa... ― Taci mulcom, moșule, că avem întîi niște răfuieli, dar pe urmă om face noi cum o fi mai bine, cu toții! zise Petre cam țanțoș, ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături avea fluierul și flautul cu care, înainte de a pleca din lumea aceasta, mai cântase o doină sau o melodie tânguitoare la flaut, ca un rămas bun de la lumea în care trăise. Preotul și cu câțiva gospodari iau făcut cele trebuincioase de îngropăciune. Mormântul i l-au săpat în cimitir, lângă gardul gospodăriei lui. La slujba de înmormântare, oamenii vorbeau despre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dar impactul și rezistența la intensitatea acestuia este asumată și suportată de trunchi și rădăcină, tot astfel trupul este cel mai expus aici devastatoarei suferințe dar sufletul care-l susține și poartă adună cumulând vibrația durerii și neliniștea neconsolată și tânguitoare a combustiilor interioare. Însă, afecțiunile corporalității nu se traduc întotdeauna la nivelul spiritului printr-o străpungere sfredelitoare și incendiară. Mai exact, între suferințele mijlocite de trup și cele care lovesc sufletul fără intermedierea acestuia, există stări ale unor crize totale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
monastică: rasa. Fie veșmânt larg pentru cor pe care călugării îl îmbrăcau pentru a cânta rugăciunile, fie scapular purtat pe deasupra tunicii. În paranteză, acesta permitea împreunarea mâinilor deasupra plexului, ceea ce contribuie la relaxarea corpului și seninătatea spiritului. Toate acestea: cântec tânguitor al rugăciunilor, postură corporală permițând accederea la beatitudine, la experiența ființei. Experiență de detașare. Putem apropia asta de hainele tineretului contemporan, cu glugă și buzunar în față, așa cum o putem apropia de unele expresii încă familiare: a fi în pas
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
colective. Ceea ce am apropiat de "comuniunea sfinților" din teologie. Să ne amintim că, de altfel, vocația tradițională a monahului (monos: singur) este tocmai aceea de a fi unit structural cu catolicitatea, cu lumea în totalitatea ei. Și asemenea imaginii melodiei tânguitoare a cântului gregorian care îl sudează pe monah la comunitatea sa, ritmul sincopat pe care îl regăsim în transele contemporane și în diversele aglomerații are cu siguranță aceeași funcție. Există deci participare la un ansamblu mai vast. Persoana solitară este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
norocul s-o întîlnești. Dumneavoastră, domnilor, zâmbiți când ajungeți în Istoria naturală la pasajul unde Pliniu cel Bătrân susține că zvonurile despre sirene (citez din memorie) "nu sunt povești născocite, ci adevărul curat". Ilustrul predecesor al enciclopediștilor pretinde că vocile tânguitoare, vrăjite, ale sirenelor, "pot fi auzite și azi" în preajma țărmurilor și că o sirenă a fost găsită moartă pe malul mării. Cum să-l luați în serios? Dumneavoastră puteți dovedi oricând, cu câteva argumente simple, că povestea legării lui Ulise
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
era timp pentru mai mult. Aceste precauții puteau rămâne inoperante, dar era mai bine să le prevadă. După terminarea acestor preliminarii, se așeză în fotoliul de pilotaj și aruncă o privire în jur. - Gata? întrebă. Leej spuse pe un ton tânguitor: - Nu cred că-mi place deloc să fiu în spațiu. Alt comentariu nu mai făcu. Căpitanul Free nu spuse nimic. Gosseyn continuă: - Bun, de astă dată, vom merge cât vom putea de departe. Împinse levierul. Atacul surveni la treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se petrece ceva oribil. Fără să-și amintească că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
râcâit ușor, ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o trezesc). „Petru...“, mi-a răspuns ea (vorbea în somn, n-am insistat, am lăsat-o să doarmă). Stăteam și ascultam. Chemările tânguitoare și râcâitul enervant de moale mi se părea că vin din dreptul celei de-a doua camere de pe coridor, pe care o știam nelocuită. Ne despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era timp pentru mai mult. Aceste precauții puteau rămâne inoperante, dar era mai bine să le prevadă. După terminarea acestor preliminarii, se așeză în fotoliul de pilotaj și aruncă o privire în jur. - Gata? întrebă. Leej spuse pe un ton tânguitor: - Nu cred că-mi place deloc să fiu în spațiu. Alt comentariu nu mai făcu. Căpitanul Free nu spuse nimic. Gosseyn continuă: - Bun, de astă dată, vom merge cât vom putea de departe. Împinse levierul. Atacul surveni la treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se petrece ceva oribil. Fără să-și amintească că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi putut să-și numească creația „Pantalonii Levy“. Nu suna prea rău. Pe la douăzeci de ani, discutase cu tatăl său spunându-i că, după părerea sa, schimbarea numelui ar putea fi în avantajul firmei, dar tatăl său ripostase cu glas tânguitor: „Așa, deodată, Levy Pants nu mai este destul de bun pentru tine? Mâncarea pe care o mănânci e Levy Pants. Mașina pe case o conduci e Levy Pants. Eu sunt Levy Pants. Asta ți-e recunoștința? Ăsta-i devotamentul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care se spune că vorbește ... și chiar că înjură. Dumnezeule, își spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva blană maronie și un cap negru. Animalul avea maxim șaizeci de centimetri și scoase aproape imediat strigătul jos și tânguitor al macacului cu coadă de porc. Echipele de filmare erau electrizate. Microfoanele erau îndreptate ca niște țevi de pușcă spre animalul care se deplasa rapid. Auziră alte tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spuse cameramanul. Și eu n-am toată ziua la dispoziție. Nu știu ce să spun, zise Hagar. Găsește-mi blestemata aia de maimuță! urlă individul. Strigătul lui agită macacii din copaci și îi făcu să se împrăștie și să scoată noi sunete tânguitoare. Hagar se uită la ceilalți. Cameramanul francez spuse: — Poate mai în liniște? Pentru toată lumea. Plimbă ursul, broscar nenorocit, spuse britanicul. — Ușor, amice. Un uriaș din echipa australiană se apropie și puse o mână spre englez, care repezi un croșeu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ai evoluției? Turiștii schimbau tot ce exista într-o țară, așa că de ce să nu schimbe și fauna? Pentru că, dacă se întâmpla ca o țestoasă să aibă o anumită calitate - poate toleranță față de lanterne sau capacitatea de a scoate un sunet tânguitor, îndurerat - dacă țestoasele aveau ceva care să atragă turiștii și să-i facă să stea pe plajă noaptea, atunci acele țestoase aveau șanse mai mari de supraviețuire, ouăle lor aveau șanse mai mari de supraviețuire și puii lor aveau șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fluid și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă românească, multicoloră și cadențată, pe care o vom crea noi înșine, filtrînd împreună, prin clarul rășinos al brazilor, 60% de unghiulare cuvinte latine, 40% de cuvinte lichide și onduloase ca tînguitoarele cantilene de prin porturile africane (...) Sub mine se precisează congresul nocturn al acelor o mie și mai bine de turnuri. Discută și elogiază drapajul carmin și dinamic al frumoasei togi romane făcută la Paris, care îmbracă-desbracă sălbateca literară Românie” (în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în care se jupoaie și argăsesc pieile câinilor pe care-i omorâm. A arătat spre hornul înalt pe care îl văzuseră de la secția de poliție. Erau acum suficient de aproape ca să audă un cor de lătraturi care spărgeau timpanele. Lătraturi tânguitoare, lătraturi furioase, lătraturi imploratoare... Dacă ar fi putut vorbi, cuvintele lor ar fi exprimat toate nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]