479 matches
-
a lumilor (Talpa Iadului), fără de care universul nu ar putea exista, și pe agentul lor transformator. După ce Ivan reușește să păcălească Moartea, aceasta nu-l mai vrea pe Ivan. Și-l lasă de izbeliște, nu să trăiască, ci să-și târâie o supraviețuire cât e lumea și pământul, în zona intermediară a nimburilor. Moartea nu i a mai disputat o „nemurire” câștigată cu prometeism. Nu poate muri, pentru că în realitate nu a trăit niciodată. Ivan Turbincă le-a perturbat tuturor liniștea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fără loc de muncă, că ăla îi dădea 200 de lei pe lună ca să aibă grijă de casă și de copil. Bunica mânca acolo, la ăla, iar bănișorii ni-i aducea nouă. Și cu 200 de lei o hârâiam, ne târâiam câte o săptămână, două. Ne mai duceam la muncă în comuna Jideni unde oamenii aveau vii nobile. M-am dus la unul acasă și am rămas uimit: avea un bazin de beton în care curgea vinul și cu o pompă
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și contextul contemporan al punerii sub semnul întrebării a relațiilor dintre sexe pe de cealaltă, nesupunerea Sophiei devine o țintă ușoară pentru efecte vizuale ieftine. Spielberg o prezintă ca pe o femeie de proporții uriașe, o imagine maternă copleșitoare care tîrîie după ea pe cîmp pe viitorul soț ca pe un copil, cînd acesta urmează să o prezinte tatălui său ca pe logodnica sa. Scena este focalizată de departe și de deasupra, și accelerată pentru a crea un efect comic. Ca
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
doar la aspectul generic al animalului. De pildă, în descrierea templului din Cetatea Epithimiei este înfățișată și o tipică scenă în care un lup atacă o stână, folosindu-se de toate tertipurile specifice: "Lupul după turma oilor pre piept să târâia, ciobanii, unii, ca de somn adormitând, în cârlige rădzimați, alții, ca de ploaie și de vânt réce cu glugile peste cap lăsate și pre un cot la pământ lăsați era, iară dulăii, unii în picioare sta și ca cum de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Pare să fie o femeie, dar capul care zace inert pe pământ este cel al lui Dalí însuși, abstras dintr-o formațiune stâncoasă antropomorfică de la Cap de Creus, din Catalonia. Păianjenul din titlu, alături de o armată de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la o legendă franceză care spune că, dacă vezi păianjen la ceas de seară, este semn bun. Deasupra capului gelatinos al lui Dalí se află un tun care scuipă pe gura lui un
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
limbaj, în conifere ține prăpastia fire de mesteceni, Lunca Bradului segment la numele pădurea, nanism de molizi stîncă scămoșată, declivitatea mică sedimente pietrificate din ere, Dacie papuc Poșta Română ultramarin, stîngăcia vorbirea impune rezerva de ficțiune, ghicește pacea pe fapte! tîrîi picioarele și găleata spre cabana ta de bîrne, n-are curent, ne scoate dîmbul pe cer, cîinele ciobănesc, omul-iepure pe labele lui albe cu deget, am chimir, am căciulă, halta Stînceni-Neagra km 200+5, găinile negre de trecut peste groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
rolul cum era, lumea se cam uita chiorâș la mine, dau să ies din scenă pe niște trepte și... rămân țeapănă! Tot urcând și coborând scările înalte de la Théâtre Antique, s-a prins un nerv între vertebrele coloanei. M-am târâit ca Hristos până în culise și am rugat să fiu luată și dusă în camerino. Încă mai aveam de cântat, a fost adus doctorul, mi-a făcut o injecție, aveam o scenă în actul III în care trebuia să fiu foarte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat, încă se mai lupta. Reușise chiar să o miște pe bunica de la locul ei și s-o târâie puțin după el. Dar n-avea nici o șansă. A doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet visceral, a venit repede și nu și-a mai ratat ținta. A lovit ca un trăsnet în cutia craniană a patrupedului. Sângele a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urcat încet în copac și a început să taie crenguțele rupte și uscate. La coborâre puse greșit piciorul pe scară și se prăbuși în gol. Căzătura fu zdravănă încât își rupse piciorul. Stătu nemișcată un răstimp, apoi încercă să se târâie spre ușa deschisă a casei. Scâncind și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus să mă urc în copac! își spunea cu necaz. Trebuia să-l las în plata Domnului, cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
care, gol de alte simțiri nobile, nu numai a căutat, ci și a practicat erotismul animalic, până când, lovit de săgețile lui chiar în obositul creer, mintea i s-a dus în Nirvana lui Schopenhauer, eară trupul i s-a mai târâit câțiva ani, până când, în floarea vieții, s-a dus și el tot acolo..." Poetul n-ar fi altceva decât un... cârciumar ce otrăvește nația: "ne tânguim atât împotriva crâșmarilor care ruinează poporul nostru de rând. Nu zicem, totuși, un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
De la musique avant toute chose. RAHMAT Nu era prea cald. Tașkentul, în luna mai, are o climă cît se poate de suportabilă; rochia de plajă pe care o purtam era exact ce trebuia, iar fulgarinul din tașca pe care o tîrîiam într-una după mine fusese de mult uitat acolo. Era ora 5 după-amiază și cupolele ceainăriei cupole de culoarea cerului răspîndeau raze azurii, oferindu-ne cu generozitate un "avant-gout" al albastrului ce ne aștepta la Samarcand. Culoarea aceea neînchipuită care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de ce-i În stare târfa asta bătrână, că-și ține socoteala până la ultimu’ cancioc la tot ce rămâne seara Împrăștiat prin curte, plus o sută și ceva de saci pe care-i are În pivniță. Îl vezi tu că se târâie Încolo și Încoace ca o rață boșoroagă, da’ și el și cotoroanța aia sunt cu ochi-n patru, și nu-ți mai spun că de-atunci au fost și mai și. S-a interesat moșu’ prin gară ce și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am rupt. Am descărcat singură jumătate de TIR cu lăzi de struguri și le-am cântărit și până la nouă am stat numai În picioare la vânzare, oh, Relule. - Turcu’ ăla nu te fute? - E bătrân, dă-l dracului. Abia Își târâie bășinile. Mai rău m-aș amărî cu el. Mai bine lipsă. - Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
altcineva... Tatăl - tatăl tău e dulgher! - Își șterge cu sârg sudoarea de pe frunte, strigă la tine: „Pleacă de-aici, nu vezi că te murdărești, ai s-o pățești...”. Ochii te Înțeapă, Îți curg lacrimile, lucrurile devin neclare, bâjbâi și te târâi. Vezi cu greu În fața ochilor. Anticipare splendidă a ceea ce te așteaptă... Fiica ta - are cincisprezece ani - e un pic bolnavă; e răcită, astăzi a venit acasă pe la zece, nu a mai putut sta la ore. Doarme În camera de alături
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe păcătos, ci îl poate strica definitiv și pe cel recuperabil. Încondeind factorii represivi, adică bruta și obtuzul (de la gardieni până la director), atent la toată această lume amestecată care, printre speranțe, deznădejdi și resemnări, își omoară timpul ce abia se târâie, D. portretizează cu ascuțime. Sunt aici minori dedați viciului și nelegiuiți care nu au uitat să plângă, borfași detestabili și țicniți ilar-înduioșători și mai sunt condamnații la pedeapsa capitală, despre care autorul scrie rânduri dense. În aceeași linie, de comentariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
stăpînul cu cînele. Mușteriu Ca să nu-ți plece mușteriul din prăvălie pînă nu va tîrgui, bate în prag sau sub prag o potcoavă de-a-ndăretele sau în toarsă invers, sau bate pe tejghea bani stricați. Cînd intri în o dugheană, dacă tîrîi picioarele, vei aduce noi mușterii, și dacă le tîrîi la ieșire, vei lua din mușterii. Muțenie Se crede că, dacă o femeie grea este întrebată ori de se află în acea poziție și neagă, copilul ce-l va naște nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rămînea tot la picioarele altuia. Femeia care are un copil mic, spălîndu-și picioarele, să și le spele nu numai de la căpută*, ci de la genunchi în jos, și apoi copilul ei va umbla curînd. Cînd cineva, ieșind sau intrînd undeva, își tîrîie picioarele, este urmat și de alții. Femeia să se păzească să nu-i vadă bărbatul picioarele pînă la genunchi, că n-o mai iubește. Cînd o fată vrea să se mărite, să tragă piciorul pe covorul pe care stă mireasa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
are cineva durere de șele este bine ca ursul să-l calce, și apoi îi va trece durerea. Șarpe Se crede că șerpele mai înainte umbla pe coadă, dară Dum nezeu l-a afurisit în rai ca el să se tîrîie pe pîntece și să păzească călcîiul omului, iar omul, capul șerpelui. Șerpele iese din pămînt la cei patruzeci de mucenici și intră în pămînt în dimineața Zilei Crucii. Dacă șerpele nu ar fi văzut de nimeni șapte ani, se face
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lui Harap Alb alcătuiește un cortegiu grotesc, demn de penelul unui Bosch sau al unui Breughel: Odată intră, buluc, în ogradă, tus-șase Harap Alb înainte și ceilalți în urmă, care mai de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogeganul 56. Un articol scris peste două decenii și publicat în revista Arta reia analiza elementelor de vizualitate din opera lui Creangă. În Elemente de viziune plastică în
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
istoria lui Loghin, am mai introdus în a mea, încă o serie de bucovineni, valoroși dar ignorați, scociorând material vechi. Și acum să trecem la ale noastre. Cum o mai duci cu sănătatea, mata și soția? Eu deși abia mă târâi, câteva ore de dimineață mai fac câte ceva, însă soția, sufere mereu. Mai scrie mi din când în când ce ne interesează, singura mângâiere ce ne-a mai rămas la bătrânețe. Închei, dorindu-vă îmbunătățirea sănătății a dv. și a doamnei, ca să
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
dedicat! — Nu vreau decât să-mi aduc ideile în fața celor care le vor iubi, începe iar Danny. Unica mea dorință este ca cineva, într-o zi, să poarte o haină făcută de mine și să se simtă transformat. Și mă târâi mergând în mâini și pe genunchi, și toate ușile mi se trântesc în față... — Hai, gata! zice Christina, pe jumătate exasperată, pe jumătate amuzată. Vrei să-ți dau șansa vieții tale? Dă-mi să-ți văd creațiile. Se lasă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aceste vizite numeroase pe care le faceți și care costă țara milioane de lei valută? Mâncare nu avem, pentru că exportăm tot ce e mai bun și noi mâncăm gunoaiele care ne rămân, industria este prost organizată și necompetitivă, agricultura își târâie zilele de azi pe mâine cu toată revoluția declarată de dvs., drumurile noastre sunt cele mai proaste, nu numai din Europa, dar din toate țările socialiste, comerțul, ce să mai spunem, este la pământ din anul 1981 și te apucă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Îmi închipuiam că era mîndru că, spre finalul vieții sale zbuciumate, a devenit stăpînul unei case vechi, care era un amestec de istorie, mister și dramă. Locuia singur, fără rude și uitat de timpuri și de cumătra cu coasa. Mergea tîrîind picioarele, cu precauție și economie. În general, nu-mi place să descopăr situații pe care, cu siguranță, viitorul mi le va oferi din belșug și mie. Prefer să nu văd scene pe care viața mi le-a rezervat cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Héctor, care salută marțial în dreapta și în stînga. Muritorii de rînd nădușesc în Guagua sau Cămila, un autobuz improvizat năstrușnic: o cabină de camoin la care se atașează două cutii enorme, cu o teșitură între ele. Au roți și sînt tîrîite prin oraș. Ca o cămilă cu două cocoașe, așa au botezat-o cubanezii, cu mult umor. Cămila este eficientă, încape în ea o mare de oameni, înghesuiți, transpirați dar optimiști. Héctor trecea pe lîngă Guagua, aerisit de vîntul creat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dă picioarele jos și stă tot ghemuită. Oftează și boscorodește a nemulțumire, a revoltă. Bărbatul nici nu suflă de frică să nu se răzgîn dească. Are dreptate. Orice bruscare verbală o va răsturna cu cracii în sus pe pat. Marilu tîrîie ostentativ picioarele, geme ostentativ și oftează din toți rărunchii, tot ostentativ. Se duce mai întîi la baie. Trîntește ușa cu zgomot. Rămîne în baie și nu se aude nici o mișcare. Raul se enervează rău și țipă cît îl ține gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]