590 matches
-
dacă sunt micii calzi, dacă e vinul bun. Pe aproape de amiază, se strâng tarabele, se încarcă marfa nevândută, se dau bice cailor, se ambalează mașinile și în urma tuturor rămân mormane de deșeuri, că doar și-au plătit locul. Referință Bibliografică: Târgoveții / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
unesc ziduri înroșite de sângele cărămizilor și inimi înroșite de patimi, porunci nedefinite sălășluiesc cu o sfințenie de lut în drumurile noastre nesfârșite și platonice. Din interiorul vechilor clădiri se aud nerostitele cuvinte ascultate și înțelese numai de nobilii și târgoveții tăcerii. Ei știu cum să pășească pe treptele deziluziilor și împlinirilor cu sufletul deschis. Se aud trubadurii și menestrelii de altă dată fredonând sub ferestrele domnițelor iar pe podul miciunilor se dezbat la îmbinarea serii cu noaptea, în umbra lămpilor
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
strălucește doar pentru că este orașul copilăriei mele și doar atât. Mi-e drag ca un solstițiu de vară, ca un bunic cu barbă albă pierdută de ani. Mi-e drag pentru lucrurile mici, pentru piața centrală în care se înghesuie târgoveții cârtitori pe nimicuri, pentru mica prefectură aruncată între case, pentru străduțele laterale din care poți să ajungi oricând în centrul orașului. Mi-e drag orașul acesta mic care poartă și un nume:Rîmnicu-Sărat. Referință Bibliografică: Orașul pierdut / Florentina Udeanu : Confluențe
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
a dat impresia că-i pornit la atac, mi s-au părut năucitoare. - Soldați, îm-bră-ca-rea! Intrați în cușete! Pe hol nu are voie să stea nimeni. Nu suntem la circ... să ne adunăm grămadă și să stăm la taclale ca târgoveții. Vă este clar! Numai în caz de necesități firești, sau când doriți să beți ceai cald, puteți ieși, dar nu mai mult de doi trei soldați. Nu este permis să stați pe holurile vagonului. Executarea! Pentru prima dată, când mi-
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
Grai de dac, grai cu renume Ocrotit să nu apună. PLAIURI OLTENEȘTI Reculeg din amintiri Cântece de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
spate - tip vagon, de fapt arhetipale evreiești, cu prăvălii, după obiceiul caselor cu ușa de intrare la strada principală unde câte unii își așezau tejghele cu acareturi și cu poarta de ieșire într-o stradă paralelă, unde se sfârșea urbanismul târgoveț și începea boema mahalalei. În jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori și guguștiuci de o parte și cealaltă, sub care erau înșiruite bănci ocupate în taina înserării
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
Gheorghe a fost pus în tinerețea să în fața unei dileme: să-și recunoască sau nu originea țigăneasca de față cu un coleg român. Această dilemă a fost principalul motor care l-a angrenat toată viața, fiindu-i adresată de un târgoveț necunoscut: „Ba, de ce ești tu țigan?”. Redau mai jos paragraful așa cum este descris de Nicolae Gheorghe (7) însuși în interviul acordat lui Iuliu Rostaș în 2011: „I.R. Și cum ați făcut, cum ați simțit „combinația de roluri” de-a lungul
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
pornit cu bicicletele din satul lui ca să vizităm mânăstirile Neamț, Agapia, etc. Am ajuns într-o dimineață, la Târgu-Neamț ca să mergem la mănăstirea Neamț. Am trecut pe langă piața, era „zi de târg”... și dintr-o cârciuma a ieșit un târgoveț, roșu la fața, noi eram lângă biciclete, s-a oprit în fața mea și mă întreabă: „Ba, de ce ești tu țigan?” Așa, dintrodată! Și am rămas perplex, pentru că nu era o discuție pe care să o fi avut cu prietenul meu
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
ulițele largi că un drum de țară în care un copac răsărea deodată, împingeau satul până către inima târgului. Peste această patriarhalitate se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii. Acesta
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
le făcuse în timpul serviciului - lucrase la contabilitate într-o uzină ce-și restrânsese activitatea și care, la câțiva ani după pensionarea ei, își închisese porțile. Era întotdeauna la curent cu tot ce se deschidea nou în oraș, știa unde aduc târgoveții cele mai bune brânzeturi, unde s-a deschis o nouă expoziție de haine, de flori, sau unde are loc ultimul vernisaj de artă. Acasă, își făcuse din balcon o adevărată mini seră de orhidee în toate culorile, pe care le
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
îndoielii, sediul târguielii, opusul Occidentului. Ar fi naiv să credem că asistăm la o apropiere între est și vest, dar e cert că votul de neîncredere acordat establishmentului occidental, deși nu are nimic de-a face cu apucăturile nărăvașe ale târgoveților bizantini, permite ca puterea lumii să se concentreze în mâinile comercianților, industriașilor și actorilor macroeconomiei. Oamenii de afaceri dirijau deja din umbră destinele planetei; acum par să treacă la cârmă și oficial. Problema conceptelor mai greu de evaluat, cum este
VÂN(Z)ARE DE FERICIRE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375301_a_376630]
-
ce te gândești, Mihai? - îl întrbă Veronica văzându-l îngândurat. -La Carnaval și post al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, minți el ca să-i îndrepte atenția femeii în altă parte. Tabloul acesta, ca și primăvara de afară, era plin de târgoveți, de gospodine în costume de lucru; vânzătorii în fața tarabelor își strigau marfa, lăudând-o, ucenicii zăbovesc pe străzi cu gurile căscate la te miri ce, pierde-vară care-și încearcă norocul, copii dănțuind, cerșetori bătuți de soartă, șchiopi, zdrențăroși, morți de
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
și elegante. Și toate acestea se aflau pe malul râului Bentota. În timp ce îmi savuram delicioasa băuturadin fructe proaspete am putut să admir și un superb peisaj. Iar acolo, nimic nu amintea nici de casele dărăpănate, nici de mizeria rămasă în urma târgoveților. Hărmălaia pieței rămase undeva în urmă, doar frânturi mai ajungeau până la noi, nu mai aveam timp de ele, cântecul păsărilor erau acolo lângă noi, parcă patronul terasei le angajase pentru a ne ține companie. Chelneri îmbrăcați în pantaloni negri și
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
LICĂ În viața unui târg cum era Fălticenii, apariția unui personaj nu trecea neobservată, mai ales când personajul respectiv se implică în viața activă a urbei. Dar cine era moș Lică? De unde venea? Aceste multe întrebări îi măcinau pe mulți târgoveți căci așa îi numea lumea pe locuitorii târgului moldovenesc ce începea să se miște în noua orânduire populară, cum era denumită pe atunci. În primul rând moș Lică avea o casă bunișoară, cu multe acareturi pe lângă ea și mai presus
BELDIE; ORIGINILE LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346896_a_348225]
-
și deja aerul miroase a brad. În dreapta, sus, bătrîna cetate, apoi șarpele șoselei urmînd Ozana "cea repede curgătoare". Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-al'dat'? Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orașul Roman. Lista cuprinde 34 de donatori, dintre care: 15 boieri și 19 neboieri. Cea mai mare sumă donată este de 100 galbeni (Al. Moruzi). Restul sumelor donate variază de la 2 la 20 de galbeni. Trebuie subliniat că orășenii și târgoveții au plătit de multe ori integral cheltuielile pentru instalarea birourilor telegrafice. La 15 martie 1856, Romanul, Bacăul și Piatra strânseseră banii pentru achitarea aparatajului birourilor stabilite în cele trei orașe. Au urmat Fălticenii, la 30 iulie 1856, apoi Botoșanii, Hușii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a dezvoltării orașelor, a lipsei industriei de fabrică dezvoltată, meșteșugul orășenesc cunoaște în acea perioadă o mare dezvoltare. În orașe și târguri, meșteșugul alimentar înflorește datorită, în primul rând, ruperii de agricultură a unui număr mereu sporit de orășeni și târgoveți. Meșteșugurile legate direct de îndestularea orașelor și a târgurilor cu mijloace de trai sunt concentrate mai ales în orașe. Din cele aproximativ 134 de brutării, câte se aflau în Moldova în anii 1860-1862, numai patru sunt situate în mediul sătesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1860-62, se indică existența în Iași a două ateliere de producere a hârtiei pentru țigări, cu două cuptoare și cu patru lucrători. Concomitent cu creșterea volumului de lucrări edilitare în orașe, cu mărirea nevoilor și a exigențelor orășenilor și a târgoveților, a sporit și numărul meșterilor lemnari, iar specializarea lor a făcut noi progrese. În acea epocă, în statisticile moldovene se face distincție între meșterii stoleri, dulgheri, rotari, cărătași, droșcari, butnari (dogari), zugravii de lemn etc. În catagrafiile orașelor găsim reprezentate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dezvoltarea pielăriei și a cojocăriei în târguri dovedește însă că țăranul cumpăra obiectele de piele într-o măsură din ce în ce mai mare din mediul urban, căci este imposibil să se socotească că, de exemplu, numeroșii cojocari din Botoșani lucrau numai pentru nevoile târgoveților. Pielea devenea utilizabilă după argăsire, care se efectua în atelierele de dubălărie și tăbăcărie, care se aflau în marea lor majoritate în târguri și orașe. În „Statisticeștile științi” din anii 1848-1851 sunt menționate următoarele dubălării situate în sate: una la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a mărit producția, iar patronii beneficiile. Concomitent cu fondarea zalhanalei, proprietarii au înființat alăturea și o crâșmă, prin care, firește, o parte din banii plătiți lucrătorilor le reveneau pe această cale. Funcționarea acelei zalhanale a găsit un important sprijin în târgoveții din Huși, care s-au opus intenției Departamentului din lăuntru care, pretextând, în interesul unor concurenți ai întreprinzătorilor, că zalhanaua ar fi fost construită chiar în târg, dăunând astfel sănătății locuitorilor lui, plănuia să o desființeze. Târgoveții au arătat că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
important sprijin în târgoveții din Huși, care s-au opus intenției Departamentului din lăuntru care, pretextând, în interesul unor concurenți ai întreprinzătorilor, că zalhanaua ar fi fost construită chiar în târg, dăunând astfel sănătății locuitorilor lui, plănuia să o desființeze. Târgoveții au arătat că zalhanaua „li este de îndemânare și de priință pentru negoț”. Probabil că zalhanaua a contribuit la sporirea numărului de cârciumi, căci în 1851 se făcea observația că „cea mai mare parte din viețuitorii acestui târg deschid crâșme
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
are loc la începutul deceniului șase al secolului trecut, prin trecerea directă de la vechea formă de producție manuală meșteșugărească la mașinism, ca urmare a progreselor social-economice pe care le-a făcut Moldova și a creșterii necesităților de postav ale orășenilor, târgoveților, armatei etc., necesități care nu mai puteau fi satisfăcute de către mica producție și cooperația capitalistă simplă. După o încercare neizbutită de fondare a unei fabrici de postav, întreprinsă de Freiwald, prima fabrică de postav în Moldova a luat ființă în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
semnificativă, ea vădind conștiința intuitivă a locului pe care-1 ocupau și a rolului pe care-1 jucau rufetașii în viața economică și socială a târgului, a limitelor pe care nu le puteau depăși lucrătorii de la saline: deși sunt mai mulți decât târgoveții, ei se mulțumesc să li se recunoască drepturi egale cu ale târgoveților și nu mai presus de ale acestora din urmă, care formau în Tg. Ocna o minoritate. Jalbele erau formele cele mai răspândite de protest și revendicări. Ele rămâneau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rolului pe care-1 jucau rufetașii în viața economică și socială a târgului, a limitelor pe care nu le puteau depăși lucrătorii de la saline: deși sunt mai mulți decât târgoveții, ei se mulțumesc să li se recunoască drepturi egale cu ale târgoveților și nu mai presus de ale acestora din urmă, care formau în Tg. Ocna o minoritate. Jalbele erau formele cele mai răspândite de protest și revendicări. Ele rămâneau însă de cele mai multe ori fără efect. Cui să se plângă, se întrebau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de dânsul câștigată, în moșii și binale”, iar pentru slujbele aduse statului i se conferise rangul boieresc de sulger, rang pe care-1 arbora demonstrativ și de pe urma căruia trăgea foloase; în cele din urmă, el a ajuns însă, ca reprezentant al târgoveților, membru și președinte al eforiei Tg. Ocna. D. Căliman, deși avea în 1846 rang de boier, era librar. Așadar, nici boierimea nu constituia în orașe o pătură socială omogenă. Boierimea mică, și în parte cea mijlocie, se afla, fie și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]