355 matches
-
creștine. Chiar și naratorii, și în spatele vocii lor autorul, sunt conștienți că sunt utopice, de neregăsit în viața de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care îi știrbesc oarecum din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Robert O. Payne, op. cit., p. 23. (trad. n.) 804 Ian Robinson, art. cit., p. 26. (trad. n.) 805 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 371. 806 Ibidem, p. 372. 807 „Diacul înregistrează liniștit, dar precis, punctele pe care le dezbate târgoveața, când glumește pe seama căsniciei percepute ca o sclavie, și are dreptate atunci când numește doctrina ei cea a unei secte.” Ian Robinson, art. cit., p. 29. (trad. n.) 808 Ibidem, p. 25. (trad. n.) 218 diacul nu încearcă să convertească publicul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Mai curând, istorisirea constituie exemplul dat de un filosof și clarifică o doctrină, aceea a supunerii obediente în fața divinității. Răbdarea Grizildei poate fi respinsă ca neveridică sau poate fi admirată ca o eroică posibilitate umană. „Povestirea avea nevoie de Prologul târgoveței, o extremă pe care să o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femeii nu era una reală, naturală, ci visată, mai mult în planul ipoteticului, al dorinței. Adevărata magie în text nu ține de dispariția stâncilor, ci de schimbarea atitudinii pretendentului, care devine la fel de miraculoasă ca și cea a cavalerului din Povestirea târgoveței din Bath. Magia convertirii sufletești se dovedește mult mai complexă și pe ea mizează naratorul pentru a impresiona. „Magia umană nu este nimic altceva decât puterea ființei umane de a se schimba.”832 Cu toate că este fidelă, virtuoasă, sinceră și oarecum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
clerului, dar și din exemplele de viață concrete 886, fie de a o privi într-o lumină favorabilă, ca pe o taină instituită de Biserică și binecuvântată. Tendința împotriva căsătoriei, susținută de Justin, nu face decât să completeze ceea ce afirmase târgoveața din Bath în prologul ei atât de sugestiv și de edificator: „Să tragi nădejde, cugetând că ție/ Chiar soața poate purgator să-ți fie!/ Ea-i canon, și drum spre slăvi cerești;/ și-atunci către rai ai să zvâcnești/ Mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nevasta,/ I-atâta haz cât nu se poate scrie.”891 Imaginea miresei este discretă, Mai nu se face auzită cu nimic, povestirea este relatată din perspectiva lui Ianuarie, cu toate acestea gândurile ei se pot asemăna probabil cu cele ale târgoveței din Bath, ea impresionează doar prin frumusețea fizică ce îi dă fiori proaspătului soț. Grotescul este prezent și în descrierea primei nopți împreună a celor doi proaspăt căsătoriți, decrepitudinea lui Ianuarie și exacerbarea propriilor performanțe sexuale, de care este mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acțiune, nu trebuie să ne surprindă, deoarece o femeie puternică, cum este această donna demonicata, dobândește trăsături masculine doar pentru a se impune mai decisiv în planul acțiunii și al operei în general.913 Alison personifică rebeliunea și independența, asemenea târgoveței din Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și bine știi că orișice muiere,/ Tot ca și mine șase lucruri cere/ De la bărbat: să fie zdravăn, harnic/ La minte, cu parale multe, darnic,/ Focos în pat și soaței preasupus.”941 Dar pentru obținerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai bine tac./ Dar știți - în taină spus - pre legea mea,/ Îmi pare rău că m-am luat cu ea...” 1019 ), dar dezinvolte și sincere (slujnica Licisca, târgoveața din Bath, Sismonda și mama ei din nuvela a opta a zilei a șaptea) sau rudimentare și urâte (slujnica Cintazza, din povestirea a patra a zilei a opta, are un portret grotesc și acceptă să-și cedeze trupul în schimbul unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a scriitorului italian. Personaje negative aparent, aceste donne demonicate apar într-o lumină cu totul favorabilă atunci când adevărata lor natură este descoperită sau când dorințele ascunse sunt reperate de cei din jur sau de către cititor. Cel mai concludent devine exemplul târgoveței din Bath, care în basmul pe care îl istorisește tovarășilor de drum evidențiază dorința femeii de a se căsători, căutarea permanentă a dragostei și a protecției masculine. Basmul pleacă de la un viol, pentru a dezbate apoi problema căsătoriei și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de „căutare a iubirii”1036, fiindcă cererea bătrânei, care i-a oferit sprijin cavalerului, dezvăluie nu dorința de a deține autoritatea în cadrul menajului asupra soțului, ci de a avea alături un bărbat capabil să o respecte și să o iubească. Târgoveața ar putea fi privită într-o lumină cu totul nouă, favorabilă, pozitivă: cu siguranță că tot ce și-a dorit în viață a fost iubirea autentică, pe care din păcate nu a găsit-o de la început, de aici și „tirania
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești de dragoste care să-i evidențieze atributele deosebite, ascunse.1038 Căutarea dragostei i-a dominat viața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
compus direct în românește de un poet înzestrat cu un simț ascuțit al pitorescului și cu o mare știință a jocului de cuvinte. Tonul variază, ca și în originalul englez, de la gravitatea din Povestirea cavalerului până la umorul suculent din Povestirea târgoveței din Bath sau din comentariile hangiului. Datorită lui D., româna e una dintre foarte puținele limbi moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
pestriț, balcanic-oriental, În care „soldați - mahalagioaice”, cerșetori, „copii - miniștri - pungași de buzunare”, „bone - doici”, „nepoate - mătuși - Țațe - neni - unchi - veri - văduve - orfani”, măcelari, bețivi, „muște - popi - cocoane - mateloți - impiegați - pensionari - suprimați - popor - senior - dame - M.M.L.L. - A.A.L.L - târgoveți - târgovețe - Țărani - Țărance - intelectuali - artiști - poeți - prozatori - critici - burgheji”... Își pierd identitatea printre tot felul de obiecte scoase la vânzare și cumpărate. Târgul Moșilor din Bucureștiul celei de-a doua jumătăți a sec. al XIX-lea, ce Ținea oficial o lună
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
a expozițiilor „Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu sau cu com plicitatea oamenilor de serviciu, la concertele simfonice, unde ascultam - care cum ne găseam cu proaspăta genealogie țără nească sau târgoveață În spinare - vastul univers polifonic al lui Beethoven, alchimia sonoră a lui Richard Wagner, invenția melodică a lui César Franck; sau la recitalurile de la Ateneu și reprezentațiile epocale ale Comediei Franceze, ale Operei și Teatrului Italian de acum aproape o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cred că înfrumusețează opera lui Dumnezeu, în realitate își urmăresc interesul, căci drumușoarele și stâncile și peisagiul fac parte din pânea cea de toate zilele a oamenilor din partea locului. Femeia de care vorbesc, bine îmbrăcată și cu înfățișare de târgoveață onorabilă, după ce adunase uscăturile de pe acel loc viran, tăia cu un fierăstrăiaș de mână crengile mărunțindu-le. Bucățelele acestea le așeza într-un paner frumos pe care femeile de aici le poartă în spate cu niște curele trecute pe după umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aceea, nu ne prea stătea gândul la fete. Dar, poate, și datorită faptului că ele, sărăcuțele, nu se prea amestecau în jocurile noastre băiețești. Așadar, nu-mi prea aduc aminte de ele. E adevărat, de Cela Zdrincu, parcă-parcă... era o târgoveață care, evident, se ținea cu nasul pe sus, o știu îmbrăcată frumos, curat și era frumușică. Mă înșel? Dacă mă gândesc bine, avea tot dreptul să ne privească oarecum de sus, pe noi, țăranii. Taică-său avea o cârciumă (unii
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ăsta?... Mă, descreeratule ce ești! Spune, mă, ce-ai filmat... Ia-i caseta, mă! Profund impresionat de conversație, prietenul Haralampy îi soarbe cuvintele mestecându-le cu trăscău, iar după o pauză, pentru a sorbi din canceu, zice: - Ay, mamă, ce târgoveață faină! Și ce voce de George Calboreanu în Apus de Soare! De ce n-or fi pus-o, fratre, străjer la Dosare? De ce, mă? De ce... Cu suficientă brutalitate această întrebare ne zguduie imediat din punct de vedere moral revoltându-ne împotriva
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
loc și de timp. Dar, fiindcă e vorba de literatura tradiționalistă, țin să condamn aici stupida neânțelegere (ori substituirea frauduloasă?) cuprinsă în recenta biografie romanțată Viața lui Anton Pann a celor doi publiciști. Din geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii târgovețe au făcut, printr-un inoportun zel de romantism, un călușar, fiu de baci daco-roman. Un lucru de silă... - Credeți într-o revenire a clasicismului, care să aducă viață nouă poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a dat țipătul de alarmă în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil mistuite. Nu găsim în prezența banală a unui poet fără mesagiu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe filiera folclorului sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vernacular și folcloric; arhitecta pare să fi abandonat căutările de interfață între tradiție și modernitate. Există, altfel, multe edificii înalte și mai degrabă moderne în orașele României interbelice, care valorifică (adaptând, esențializând sau doar schițând) figuri ale arhitecturii rurale sau târgovețe. Bovindourile de block-haus-uri, "pridvoarele" de ultim etaj sau "geamlâcurile" unor balcoane sau case de scară reprezintă tot atâtea eforturi de a întâlni la jumătate de drum - și, în proces, de a face vandabile -atât spiritul timpului cât și nostalgiile sămănătoriste
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
ca operațională în analiza sa - se pot înscrie, cum autoarea însăși precizează, „o diversitate uimitoare de personaje” (p. 5), dar, în special semnificativă îmi pare, de exemplu, încadrarea sub cupola tipologiei donnei demonicata a unui cumul de opoziții, respectiv „atât târgoveața din Bath, cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unui cumul de opoziții, respectiv „atât târgoveața din Bath, cât și stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel mai semnificativ contrast între aceste două personaje
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]