831 matches
-
inamicul fu Nor Vânăt, pentru că zbura prin cer. Când îl văzu pe Nor Alb căsăpind la nespălații vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se aruncă asupra lui ca un taur înfuriat. Nor Alb îi repezi un pumn în fălcuțe și un picior în burtă
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cu cântece ce nu mai știu să înoate pe marea de vise și fă-i aezii dorului. Eu, iubito, am aprins candela stelelor ca să te uiți în adâncurile sufletului meu, acolo unde iubirea mai zace doinind pe un ciob de tăciune. Poezia face parte din volumul „Imaginarele iubiri” - pregătit pentru editare. Referință Bibliografică: ca să privești / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 216, Anul I, 04 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CA SĂ PRIVEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367367_a_368696]
-
și cine știe cât timp. Ca să te mărturisești și să scapi de o asemenea primejdie tu aștepți Paștele sau Ziua Apostolilor sau Crăciunul, jucând, râzând sau dormind fără nici o grijă, ca și când nu ți-ai fi rănit sufletul cugetător și nemuritor, ci un tăciune lipsit de simțire. Despre iertarea păcatelor prin Sfânta Taină a Spovedaniei - care devine, astfel, Poarta Cerului Ca o încununare a celor spuse până aici, dorim să vorbim puțin, acum, în ultima parte a acestui material despre iertare în Biserică, despre
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
numai ea ce dor o doare. Poate să fie iarăși părăsită Pe-o stâncă-ntunecată, lângă mare, Străpunsă de-o săgeată fără soare, De fiere și de ură-nvinețită. Dar tot mai arde-o flacără plăpândă, Chiar dacă ceru-i negru, de tăciune, Regina nopții, palidă și blândă, Se duce-n orizontul ei, apune Și-abia în zori iubirii-i dă osândă, Să nu mai fie, cum a fost, minune. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: SUPERLUNA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
SUPERLUNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367567_a_368896]
-
a unuia s-au a altuia. Unii își arogă ce nu le este în putință în mizeria lor de viață. Coloanele și luxul nu le spală murdăria din interior. Autoflagelarea a pus stăpânire pe unii dintre noi. Stingem lumina în tăciuni de întuneric și acoperim totul cu lutul neputinței. Impreunăm mâinile și lăsăm să curgă în noi veninul șarpelui servit de către unii, pentru ca să n-e înece privirile gândirii. Facem trinitatea cu semnul diavolului pe stâlpii dreptății și o rastignim pe pereții
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
a celor trei, părăsiți de toată puterea și respectul de odinioară. Alexandru, mândru, întrupând frumusețea maică-si dar și firea blândă și înțeleaptă a tatălui, privea undeva, departe, căzut pe gândurile ce-i frământau sufletul. Ochii săi vulturești, de culoarea tăciunilor, se uneau cu negrul pământului pe care îl părăsea, lăsându-și iubita cu dragostea lor, pentru totdeauna. Își amintea acum că înainte de a pleca la luptă, Magdalena îi sărise de gât și cu lacrimi în ochi, ținu să-l întrebe
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din ștuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie. De fapt, era rășină de brad. O altă fetiță ducea o creangă verde, de care erau prinse flori, pe post de steag, iar celelalte, cu lumânări aprinse în mână și
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
iubirea fără să simți pe-acest pămant ce-nseamnă fericirea? Amanții sunt complementari și-și satisfac capricii ce le-nfrânau de mai mulți ani, trăind în sacrificii. Un foc de tabară arzând în noaptea înstelată înalță flăcări și scântei, mocnesc tăciuni în vatră.. Referință Bibliografică: TRANDAFIRII DRAGOSTEI / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 161, Anul I, 10 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
ei neîntinată Să mă cuprindă, să mă piardă În nea și-n brazi, în lumea-i minunată ... Și-ntr-o cabană părăsită Să-mi pun de așternut odihna Să fii cu mine fericită La sânul tău să-mi caut tihna ... Tăciunii-n foc să-mi dea căldură Cu jarul meu să te topesc Și singuri depărtați de lume Să pot din nou să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fericită în ochii-ți dulci și visători Să mângâi părul tău și
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
patrona ritualul magic, in irealul tabloului de basm. În centrul flăcărilor, prințesa aproape goală, doar cu un văl de mătase în jurul șoldurilor, stătea nemișcată, privind cu ochi lucioși și umezi bărbatul din fața ei. El o privea fix, cu iris de tăciune aprins. Nu se puteau atinge. Făceau parte din lumi diferite. Linia de jar îi despărțea. Atmosfera încărcată de energii și sentimente fierbinți făcea ca suspinul vântului de vară să le pătrundă trupurile grele de dorințe și așteptări. Patru fee, stăteau
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
care el nu crede, după cum nu crede nici în Dumnezeu. Inchizitorul cunoaște slăbiciunea poporului, le știe reacțiile, psihologia maselor, posibilitățile de manipulare: „norodul care azi Ți-a sărutat picioarele, la un singur semn al meu, se va repezi să adune tăciunii împrăștiați în jurul rugului Tău, știi Tu asta?”. Measnikov este de părere că, ruperea de Iisus Hristos, dezicerea se produce pornind tocmai de la deosebirile referitoare la modul de a considera condiția umană: „ce anume îi separă pe Marele Inchizitor și pe
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
în mașină, te conduc la mine acasă și bem o bere sau o cafea... Aproape că m-a apucat amețeala”. „Da, sigur, cu plăcere”. În timp ce mașina rula egal, am simțit că mă cuprinde amețeala. I-am privit pielea neagră că tăciunele, apoi rochia luxoasa și pachetul de țigări Dunhill. Aproape aceeași poveste, numai că - într-un fel sau altul - inversasem rolurile. După cam 20 de minute, am ajuns. Pe când sorbeam din cafea, privirea mi-a alunecat către imensă bibliotecă din lemn
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
mare greutate între degetele-i noduroase, fiindcă mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ungherul ogeacului cufundat în bezna nopții, iar pleoapele se deschideau din ce în ce mai greu. Scăpă țigara dintre degete și, deodată, prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
prin întuneric, i se păru că Leana s-a desprins din perete și a venit lângă el. Părea că se așezase deasupra tăciunilor de pe vatră, chiar în fața lui. „Ia uită-te la drăcia dracului!... N-o fi arzând-o dogoarea tăciunilor?” Leana îl privea cu ochii înegurați de tristețe, fără să-i fie plini de lacrimi, cum îi avusese în ultima perioadă, până a pleca la cele veșnice, ca să-i audă vocea care-l întreabă cu sfiala pe care a avut
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că locomotiva mergea cu cărbuni. Ea era neagră tăciune, doar anumite piese îi străluceau ca aurul. Dar nu erau din aur, cum ne păcălise bunicul lui Klesch, când eram mai mici, ci din alamă. Așa îl cunoscusem pe Culiță, viitorul nostru coleg. Dar moldovenii lui îi pronunțau numele într-
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
din parcare îndreptându-se spre strada care ducea la căminele studențești. Andrada care îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
Și trupul meu de humă împovărat de vremi, Pe fruntea mea căruntă, bătută azi de brumă, Cu semnul biruinței Părinte să mă-nsemni! Pe crucea răstignirii să moară tot păcatul, Durerile din lume să se prefacă-n scrum, Din noaptea de tăciune să se ivească zorii, În clopotul învierii să ne trezim acum! Cu semnul crucii Tale să biruim vrășmașul, Toiagul rugăciunii ne-ndrumă pe poteci, Pe altar de flori și lacrimi să ducem fapta bună, Un semn frumos să punem pe
CRUCEA BIRUINŢEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349958_a_351287]
-
știe hazardul, Întunecimea, brocartul, Înfrângere, moarte, nu-i bai, ții minte cum colorai? Moartea cu purpură vie, Viața albastră să fie, unii-și pierd sufletul, dar nu mor, trăiesc la hotar. ********************** Trimiți scrisori către lume, Iar lumea e doar un tăciune, Aduci poeme cu roaba, Totul se știe, degeaba. Mesajele tale sublime Se pierd în adâncime, De dragoste scriu toți poeții, Desene umplu pereții. Succesul e dulce ca mierea, Înăbuși în tine durerea, Caută nectarul în floare, , Există nectaruri amare. Și
SUCCESUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350001_a_351330]
-
îl suflă peste gâze cum tu însuți ai suflat Când ne-ai pus în trupuri suflet și alăturea merinde Să putem umbla pământul, când o fi, în lung și-n lat. Numai tu știai ce soartă vom avea și ce tăciune Vom aprinde și-n iubire și în trudă și-n dureri, Ca să vin acum la tine umilit în rugăciune, Dacă tu în seara asta mai aștepți și o mai ceri. Iată, dacă stai pământul să-l cojești și să-l
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
se rogă la Dumnezeu după care intră în foc împreună cu dascălul sau Agaton (care nu era altul decât tânărul care pierduse turmă de porci și care apoi i-a devenit ucenic). Și amândoi ies nevătămați din foc. Atunci ia un tăciune cu mâna, îl aduce în fața regelui și punându-l în poala vesmântului sau, de-abia acum arde. Relicva aceasta se păstrează și astăzi în muzeul mănăstirii Putna. Regele Sigismund trece la ortodoxie, singurul din regii unguri care a fost ortodox
SF. NICODIM DE LA TISMANA de ION UNTARU în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347673_a_349002]
-
din parcare îndreptându-se spre strada care ducea la căminele studențești. Andrada care îl aștepta, auzind claxonul coborî imediat. La ieșirea din holul de acces în cămin, Cris, cu ușa din dreapta larg deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
a fost Rămâne doar o amintire... Ridică-te acum...zâmbește Nu vezi cum totul îți vorbește Despre senin...despre iubire... Pote tu vei pleca... Poate tu vei pleca Poate eu voi rămâne Printre vise și fum Să mai caut un tăciune... Poate tu într-o zi Vei privi înapoi Și-ai să vezi că ești singur Și că pumnii ți-s goi Și-ai să simți ce pustiu Este-n sufletul tău Și regrete-ai să simți Și părere de rău
POEMELE IUBIRII 15 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350037_a_351366]
-
lacrimi de tăcere Uitate suflete...Trupuri perechi. DIALOG - Clipe dragi adu-mi, DOAMNE, Să mă bucur de EA, S-o iubesc, de există... Și să simt că-i a mea. - Clipe dragi ce vei arde Pe-al iubirii poem, Sunt tăciuni ce-or rămâne, Când la MINE te chem.... - Suferința iubirii De la TINE e-n noi?... De la TINE sunt toate Ale inimii ploi?.. Cum poți asta a crede?... Doar iubirea sunt EU! Suferi singur, degeaba... EA-i păcatul, mereu....! Mugurel Pușcaș
POEME ÎN DAR, PENTRU TINE FEMEIE! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350048_a_351377]