702 matches
-
să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină-n pragul serii, prin mănăstiri de lut și-ngroapă chinul! Zadarnic dor ascund în brațe merii, buchete mari de flori se scurg tăcute, un clopot odihnește-n buza serii, tacit acord plângând petale mute! Referință Bibliografică: TĂCEREA MERILOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
franceză, M., zis Damigeana sau „Damigeon", atât de îndrăgit de toți, ne bucurau. Când am aflat ca la istorie nu ne va mai predă profesoara cea tânără și drăguță din urmă cu un an, toți au început să protesteze pe tăcute și să murmure. Bineînțeles, diriginta ne-a prezentat noile cadre didactice în culori splendide, dar nu întotdeauna te poți orienta după ceea ce ți se spune, cu atât mai mult după ceea ce-ți spune un profesor; zic asta acum la
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă ------------------------------- rodește neroditul dintr-o sămânță pasărea sensurilor zbucnește libertatea în a fi cunoaște și forma și neforma și tăcutul și mai ales netăcutul nenăscutului când născutul râde lui Dumnezeu cu ochii cerului lăsat pământului pradă creșterii Anne Marie Bejliu, 1 martie 2017 Referință Bibliografică: șnurul / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe! Să zboare albii porumbei, Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt, Stropi vii de binecuvântare! Iubire-ascunsă în cuvânt, Lumina vieții, pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
degetele cărora furculițele de aluminiu păreau niște unelte de jucărie pentru păpuși. Nu începuseră să mănânce fără a se închina, iar lui Bărbosu, crezându-l popă, îi cerură să le binecuvânteze masa, ceea ce acesta nu întârziase să facă. Mâncau pe tăcute, mestecând multă pâine în iahnie, iar pentru tăierea cărnii scoseseră, de pe unde le țineau, niște bricege uriașe, cu plăsele de lemn și lamele de-o jumătate de cot, pe care, înainte de a le reintroduce la locul lor, în traiste, le
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai pe tăcute și treptat-treptat se transformau în urlete și țipete. Pentru că și păruielile se întețeau. Uite-așa, debandada se transforma în hărmălaie generală, cu sonorizare maximă, care continua pe coridor și se întindea ca gumilasticul, până în curtea școlii. Astfel că, într-una
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe genunchi doar două gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor albi ca un pod peste Dunăre asteaptă de Dragobete pe Dealul Sofiei pașii iubitei, Namaste Namaste din dreptul inimii corul nurorilor Dochiei macii înghețați, încălzește până la spicele grâului. Referință Bibliografică: Sfinx / Radu Liviu Dan
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
că s-a gândit să o folosească Împotriva guvernului Florenței. O otravă care ne-ar fi ucis, pur și simplu, ar fi provocat În sânul Comunei o criză gravă, dar care se putea depăși. În schimb, să fim Împinși pe tăcute spre nebunie, să fim purtați pe nesimțite În tenebrele halucinațiilor e cu adevărat o lucrare diabolică. Să păstrezi tăcerea cea mai deplină asupra acestei infamii. Trebuie ca cei care au instrumentat-o să nu afle de avantajul nostru. — Iar domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea următoare. — Păi vezi? se bucură viziriul. Vezi câte probleme sunt? Și tu te plângi că ești mazilit! Episodul 35 FĂRĂ TITLU — Luminăția-ta - grăi atunci spătarul Vulture, luând de pe dânsul mâna șerpească a unei cadâne ce se strecura spre tăcutul Broanteș - eu zic să lăsăm aceste probleme de limbă pe seama grămăticilor. Năcazul care ne-a adus pe noi aici nu ține de limbă, luminăția-ta, năcazul nostru e universal. Cu un Vodă mazilit nu cad numai două silabe, cade un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întorcându-se spre viziriu: Da, te ascult. — Și, cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Așa că ați mai rămas să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-ați face o mare plăcere dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că în dreapta lui răsări ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de plăcere într-un pat moale și uriaș, oaspete în patul viziriului - care muritor, indiferent de epocă și de orânduire socială, nu și-ar dori așa ceva? Bunul Cetitor își va aduce aminte că, prinși cu tipica poveste de dragoste a tăcutului Broanteș, pe Barzovie-Vodă și pe spătarul Vulture i-am lăsat în încăperile câtă frunză și iarbă ale palatului viziriului. înainte de a muta caravana poveștii noastre peste mări și țări, să mai zăbovim o clipă în preajma celor doi. Sunt ceasurile nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
AM îNVĂȚAT NIMIC. Episodul 92 PE MARE Romanul, iată nostalgia oricărui povestitor. Să părăsim câteva ceasuri îmbelșugata masă domnească dată de Sima-Vodă, să renunțăm puțin la linearitatea poveștii în favoarea construcției, întorcându-ne către - vă mai aduceți aminte? - Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și frumoasa țigăncușă Cosette. I-am lăsat ieșind călare din Țarigrad, oraș înfrățit firesc cu multe așezări nord-dunărene. Nu-i vom regăsi tot călare, ci șezând pe puntea corăbiei „Daimonia” aparținând grecului Ianis, unul din cei mai citiți negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei, ar ieși din rând și-ar zbura în formă de Z. Episodul 94 LA PUPA în timp ce vorbeau ei astfel, Marea Neagră, prinsă între două imperii își înteți hula. Se făcură palizi, apoi galbeni și-apoi plecară mai încolo Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș, în această ordine. Spătarul Vulture și țigăncușa Cosette păreau să n-aibă nimic, ceea ce ne face să spunem că dacă pe unii oameni hula îndepărtează, pe alții îi apropie, întocmai cum, pe scara evoluției naturale, o catastrofă climaterică îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
frunte, c-am zăcut cu unchiu tot Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn trecută peste bord, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru să se lase în genunchi, să sărute pământul scump al țării, numai că, din nefericire, locul respectiv, aflat în plin stufăriș, era acoperit de o mâzgă puturoasă în care ciubotele domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș!... Tăcutul Broanteș stătea covrig pe mâna, pe bruma, pe mai nimicul de paie rămas și privea. Fie privirea lui Broanteș privirea noastră. în cazul în care urmărim traiectoria dreaptă a privirii rapsodului, constatăm că vedem la 2,5 cm spatele mătăhălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
faci tare urât! — Cum am făcut? - glăsui Metodiu. — Iac-așa - răspunse Iovănuț. Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! Episodul 162 VISUL SURORILOR ACETOASA în cămăruța lor de la catul întâi, strâmtă, întunecoasă, cu o fereastră care nu dădea spre nimic, surorile Acetosa se dezbrăcară pe tăcute, își luară cămășile de noapte catolice și se vârâră zgribulite în patul lor mirosind a crepuscul. Prima care visă fu cea care dormea la perete, Amada. Visa de cum adormea și câteodată gângurea în somn. Iată ce-i adusese noaptea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de dincolo de negură și-ajunseră dincoace de negură, în locul unde primăvara icrele moldovene ale zglobielor femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
femele de la gura Siretului așteptau lapții masivilor pești europeni din Dunăre, dând astfel locului aura și agitația specifice marilor întâlniri prietenești de oști, Barzovie-Vodă, cu lacrimi în ochi, spătarul Vulture, cu nările umflate de aerul blând al Moldovei de Jos, tăcutul Broanteș, cu un roi de endecasilabi rotindu-i-se fără-ncetare printre aliterații în cap, și țigăncușa Cosette, cu tot ce are neamu-i mai frumos, șezură și ținură sfat. La picioarele lor, șăgalnic și somnoros susura plin de știuci Siretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puradeii de foame. — Omu’ are dreptate, că doar creștini suntem - zise plin de milă Barzovie-Vodă și se apropie, lovi ușor cu vârful degetelor fața măslinie a celui din jilț, apoi lăsă să cadă în comanacul de lângă jilț un galben. Urmă tăcutul Broanteș, care nu vru să dea, însă lăsă și el un galben. — Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama după cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
amenare. Inemicii țerăi sunt cu ochii pe noi. Dar să facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră în curte. La masă rămăsese tăcutul Broanteș și Cosette. Era liniște. De undeva se auzea gângurind o turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna lui Broanteș cu degetele ei lungi, fine, nervoase. își cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
are dreptate tuaregul când spune că a venit vremea să terminăm cu nebunia asta. — În cazul ăsta, te vei întoarce să răspunzi de relații publice într-o discotecă. Sau, cu puțin noroc, într-o companie de asigurări... Se întoarse spre tăcutul Amed Habaja și-l întrebă insinuant: — Tu ce părere ai? — Că s-ar putea să ne iasă pe nas. Foarte plastic, dar pe mine mă interesează ce părere ai despre acest tuareg. Cred că poate fi foarte periculos; nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]