1,110 matches
-
mai deștept decât toate și dacă focul arde și pietre și a zis, poate arde orice și a luat focul să-și facă cu el unelte de moarte. La început și-a făcut un pumnal, apoi o sabie cu două tăișuri, apoi praștia din care zvârlea pietre a răsucit-o într-o pușcă, în pușcă a pus o piatră topită ce putea să arunce moartea spre oricine într-o clipă. Cu cât punea laolată mai multe pietre topite cu atăt moartea
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1448048887.html [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CA UN PAING Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 608 din 30 august 2012 Toate Articolele Autorului Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri
CA UN PAING de BORIS MEHR în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Ca_un_paing_boris_mehr_1346387988.html [Corola-blog/BlogPost/355229_a_356558]
-
te las în viață, dar îmi spui exact din ce organizație faci parte. Cine sunteți? Îngerii Morții? Justiția Divină? Hai, sunt nerăbdător să te ascult”. „Ce... ce mama dracului e asta? Idiotule, te omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar m-am aparat bine și l-am imobilizat și mai tare. „Hai, că nu e
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
nici să ți se întâmple ceva...”. „Bine, dar ți-am spus...”. „Ce mi-ai spus? Că ai leucemie? Nu știi de unde a pornit totul? O rafală de mitralieră în plin centrul Capitalei. Apoi ne-am reîntâlnit. O viață curmata cu tăișul unui cuțit de un soț prea gelos. Din nou, ne întâlnim, mai mult decât atât, soțul dispare cu desăvârșire, o să-mi spui că de fapt nu a existat niciodată, dar cicatricea de pe gât tot o mai ai... Acum, altă poveste
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
te las în viață, dar îmi spui exact din ce organizație faci parte. Cine sunteți? Îngerii Morții? Justiția Divină? Hai, sunt nerăbdător să te ascult”. „Ce... ce mama dracului e asta? Idiotule, te omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar văzând că nu reușește, a scos un cuțit alb, lucios, ca un pumnal de vânătoare
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
table cu oase de om. Pythonul te înjunghie și te îmbărbătează. Uneori se preface în vacă și moare înainte de a da ... lapte. Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1404882414.html [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni fierbinti Piroane în poarta timpului, Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând speranța în ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
tot crescut o pată de sînge ceresc învăluindu-i-o cum o mănușă Cu o mînă uscată ...am scris răspunsul la întrebările incriminatoare ale Stăpînului meu își începu Scribul testamentul Poem minim cuvîntul Scribului către Stăpînul său - sabie cu două tăișuri (auzit numai în nopți cu lună nouă) O singură filă ajuns în locul unde au fost ridicate cîndva corturile care atunci păreau de necucerit de neînvins nu știa ce să creadă au fost dărîmate de vreun cutremur unii spun că n-
Poezii by Octavian Doclin [Corola-website/Imaginative/3120_a_4445]
-
rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui poem Monolog Neajutorate cuvintele mele încercând să-ți povestească amurgul în timp ce luminată pe dinăuntru gesturi compun în grafia odăii în care doar briza respiră clipele scot la iveală furtuni vântoase albite în tăișul dorinței cât de departe pot să mă încumet
POEZIE by Mariana Filimon [Corola-website/Imaginative/13953_a_15278]
-
27 martie 2014 Toate Articolele Autorului Duc iar pe umeri stele fără vlagă Pășind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, A adus ploi și vânt de-amărăciune, A ascuțit tăișuri de cuvânt Și-a mărunțit povestea. O genune A înghițit tot zidul de pământ Pe care iedera iubirii noastre În fiecare vis se cățăra. S-au deșirat eșarfele albastre De cer senin. Când zborul aiura Mi s-au oprit cascadele
ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” de AURA POPA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Aura_popa_1395942277.html [Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529]
-
preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde Mă cotropește cerul și întețește vântul sunt haina peticită buzunărită-ncet comorile-s ascunse, de neatins cuvântul și giuvaerurile toate trimise la pachet nelămurite umbre
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 by http://confluente.ro/Meditatii_0.html [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]
-
inferior despărțit prin linii în formă de Y răsturnat; în cartierul superior, în cîmp roșu, trei spice de grîu aurii și o jumatate de roată dințata argintie; în cartierul din stînga jos, în cîmp verde, o secure aurie cu două tăișuri; în cartierul din mijloc, în cîmp albastru, o ancoră argintie; în cartierul din dreapta jos, în cîmp verde, un stejar auriu. În partea centrală a stemei este așezat un scut mai mic avînd stema Republicii Socialiste România, pe un fond format
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135706_a_137035]
-
inima ta conturează prin vibrația ce trece prin suflet, culori, tonuri, nuanțe, lumini, umbre, sub raza unei clipe de bucurie. CIUDATĂ CLEPSIDRĂ Frămânți cuvintele dospite-n arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1496138445.html [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului hai să ne amăgim pașii cu șoapte poezia are numele tău o simt blestem curge din mâna care mângâie și țâșnește cuvintele ca dintr-un gât sugrumat sub tăișul pumnalului urna viitorului are rădăcini conturate în câmpia ce ți-a crescut sub unghii cu verdele ei îmi nălucești privirea nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând cioburi în
MĂTASE CARMIN de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Matase_carmin.html [Corola-blog/BlogPost/356420_a_357749]
-
Închipuie-ți, sufletul meu venit către tine, ca un suspin. Prinde-mi, lacrima! Oglindește-te în ea și mângâie-ți, fața a sărbătoare! Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare va limpezi astfel, fața iubirii! ALEGEREA Mă aflam în fața unui cuțit cu două tăișuri. Am ales siguranța vârfului. IUBIREA VERII Prin pădure, Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, Contemplând vara în ochii iubitei. Și pare că, în vara asta
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sectiunea_mea_din_simbioze_lirice_ioana_voicila_dobre_1357183508.html [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
un rol decisiv la ora actuală în privința imprimării unei direcții anume în ceea ce privește actul de comunicare în sine și cel atitudinal la nivel de societate (și facem referire aici la perimetrul autohton, desigur). Acest lucru este ca o sabie cu două tăișuri din mai multe motive, pentru că poate produce, pe de o parte, din nefericire, o serie de erori fundamentale în percepția corectă a maselor asupra coordonatelor definitorii ale realului contemporan, un real atât de „prezentificat” în organicitatea sa, așa cum, pe bună
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1420969670.html [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
dimineți și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască ... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască ... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți fața să-și arate ... Sunt zile negre și albe nopți de-abis Când îți privești în față ucigașul ... Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ruga_fara_sfarsit_cel_mai_lung_poem_colectiv_dedicat_i_romeo_tarhon_1326248910.html [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
Narcis, Somnul face semne dincolo de noi Dinspre goliciune ușa s-a deschis Tremură arginții, crinii muți și goi. Gropile se crapă, frunza pe furiș Roua își ascunde rodul în boboci A sfârșit polenul.Pe mai multe voci Inima închide bocetul(tăiș Sângerând adâncul). Dincolo de-o stea Sub zăvor de spaimă încă mă adun Așteptând eclipsa umbra de gorun De pe când o fată-n Rai se-ndrăgostea. Referință Bibliografică: Noapte cu vedenii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223
NOAPTE CU VEDENII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Noapte_cu_vedenii.html [Corola-blog/BlogPost/348093_a_349422]
-
adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să-I cânte și când plouă Să laude numele Lui în horă Că mult iubește Domnul poporul Său Și va înălța pe cei blânzi peste rău Cuvioșii laudă că-L adoră Laudele Domnului în gura lor Și săbii cu două tăișuri în mâini Ca să se răzbune pe neamuri de zor Și rău să pedepsească pe popoare Ca să facă între ei pacea de pâini Slavă să fie a celor sub soare PSALMUL 150 Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui Întru tăria puterii
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1436004299.html [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
la răscrucea când vântul împrăștie cenușa rugului un judecător care n-a judecat niciuodată în locul lui condamn pe cei care doresc revoluții, cei care le-au copt în creiere prăjite. pe rugul aprins al sângelui, lângă o ghilotină roșie cu tăișul scurtând capete pașii călăului de oțel așteptați cu frisoane ne-a răpit punctul de sprijin cînd toate se clatină și dictatorii intră în drepturile lor. Vai de țara care are nevoie de revoluții, fiecare din ele ne mai fură câte
RISIPIREA PUNCTULUI DE SPRIJIN, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Risipirea_punctului_de_sprijin_poem_de_al_florin_tene_1357839411.html [Corola-blog/BlogPost/343536_a_344865]
-
nu l-am intrebat de unde vine Pe floarea de pe marginea de drum N-o-ntrebi de-i înflorita pentru tine. Te văd mereu ca-n clipă de pe urma; Încremenit în capul scării Cu zîmbetul uitat în colțul gurii Și-n ochi, tăișul crud al nepăsării. Iubirea ta nu crește și nu moare, Ci totdeauna-i rece și egală E ca o floare artificială Pe-o pajiște cu maci arzînd în soare. Am vrut în ciuda zîmbetelor tale, Din ochii sterpi o lacrima să
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_samuel_petrila_1487264408.html [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
se iau la trântă, fără frică la marginea prăpastiei, mult prea adâncă. Caprele negre urcă grăbite, pe repezi povârnișuri, copitele le scapără scântei pe prundișuri. Dar ele se învață de pui, cu grele urcușuri, muntele e o mare provocare , numai tăișuri. Deprinse-s cu ploi reci și ninsori, sus pe stanca, în depărtare se zărește pădurea adâncă. Referință Bibliografică: POVESTE... / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1471275504.html [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
să se adapteze, încetul cu încetul, luminii de care Blaga a fugit, cu toată creația lui, pentru a nu fi pângărită de privirile profanului. A aceluia ce nu putea să o înțeleagă pentru că mintea lui era atât de mărginită de tăișul ascuns al jalei, încât poetul se destăinuie: Eu / nu mă căiesc, / c-am adunat în suflet și noroi ... Vei plânge mult ori vei zâmbi), nefiind altceva decât nevoia lui Blaga de a avea și un alt fel de hrană, cea
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]