1,658 matches
-
de luptă. Aliniatul 12 - Printre alte tactici cu eficientă maximă în medierea conflictului se regăsește aceea de a nu lăsa timp părții adverse, ca în duelul de ostilități să arunce asupra celeilalte părți deșeurile sale emoționale, cât și evitarea replicilor tăioase dintre părți, care devin resentimente ce pot erupe pe neașteptate pe fondul unor antecedente conflictuale. Art. 49 Întrevederi separate cu mediatorul în cadrul Aliniatul 1 - Deși legea medierii nu prevede în mod expres posibilitatea părților de a recurge la procedura întrevederilor
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
moartea. În această privință, istoria le-a dat ce și-au dorit, opera lor interbelică sunînd azi ca o stranie premoniție a experiențelor de care doi dintre ei vor avea parte în anii postbelici. Mircea A. Diaconu e un lucid tăios și fără timorări disciplinare, de aceea privirea cu care își urmărește personajele e necomplezentă, de o neutralitate seacă, autorul avînd aerul că nici un cutremur nu-i poate clătina morga impasibilă. Dar umoarea lui Mircea A. Diaconu e cea a unui
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
sfârșească direct pe pardoseală, scrie Libertatea. În ceea ce-l privește pe Florin Dumitrescu trebuie spus că acesta nu apelează la violență, dar se adresează concurenților cu afirmații jignitoare. Nici Sorin Bontea nu este mai blând, el ucigându-i cu priviri tăioase. Aspiranții la marele premiu sunt îngroziți de felul în care sunt tratați “După, sunt terminați, sunt storși ca o lămâie, dar tot ar fi în stare să-l strângă de gât pe oricare dintre jurați. Unii dintre concurenți au mărturisit
Groază la Masterchef. Ce pățesc concurenții: Asta trăim în fiecare zi () [Corola-journal/Journalistic/43313_a_44638]
-
seama acum) ca subiectul filmului să se fi sedimentat în memoria mea destul de confuz. Însă Nicole pare anume făcută pentru rolul femeii care nu se lasă niciodată înfrîntă și-i aduce pe ceilalți la paroxism. Are o privire limpede și tăioasă, de ființă pe care n-o poți minți. Trupul ei de adolescentă, de domnișoară frivolă ce pare să nu se fi culcat niciodată cu vreun bărbat, te scoate din minți. Gesturile ei nervoase, degetele ei subțiri, pulpele și coapsele ei
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a te apropria de etosul lor. Și chiar dacă ești un maestru al socializării spoite, de sub smalțul gesturilor curtenitoare vei gusta crasa inadecvare care te separă de ei. Și cu cît luciditatea ți-e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să-ți fie suficient de mare ca să înăbușe acea voce care îți șoptește că ești
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
de alte reguli. Acolo, nici cerul înstelat, nici legea morală nu sunt aceleași din viața de toate zilele. (Dovadă cea mai clară o oferă, aici, investigația referitoare la epoca voievozilor, reinventată abstract și naiv de romantici). Lucida, de o luciditate tăioasa chiar, autoarea își ia precauții succesive. Prima ei constatare vizează ecartul de câteva secole dintre momentul în care onoarea apuseana își începe declinul, devenind negociabila, și momentul când un fenomen similar se petrece și la noi: „Sigur că acest lung
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios care intră prin ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri. S-a făcut târziu și somnul reușește să o învingă și pe ea, nu doar pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ei, se răsuci fulgerător și intră cu salturi mari în pădure, urmată de ied. Tîmpitule, nu puteai să taci? Mare dobitoc! Ce dracu ți-a venit să urli? Toate aceste expresii și încă multe altele, care mai de care mai tăioase, erau adresate Bărzăunului. Și credeți că Bărzăunul s-a supărat, ori le-a răspuns cu alte cuvinte? Nuu... puteai să-i spui orice, că tot nu-l interesa. Așa era de fericit. Privirile sale erau pline de o căldură aparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
le-a dominat. Dar planurile sale de expansiune au schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie, și-n cele înnăbușitoare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să se agațe pentru a rămâne. Ceea ce în reușește cu adevărat autoarei este introspecția necruțătoare, tomografia (mai mult decât radiografia unui sentiment și a unui suflet). Sunt multe pagini tensionate, redactate parcă febril, dar febrilitatea vine dintr-o analiză rece, tăioasă, aparent intolerantă. Uneori, autoarea face un transfer interesant, atribuind și altor personaje, analepse lucide, pline de nuanțe infinitezimale. Iată comentariile unui șofer de autobuz: Sunt șofer pe autobuz de zece ani, iar în tot acest timp am urmărit ochii călătorilor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Secretara o trecu prin filtrul razelor sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu o replică tăioasă, acidă mușcându-și limba. O iritau oamenii care-i tratau pe alții ca pe niște ființe inferioare fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ca la teatru: pe împunse. Ori prințul îl spintecă pe rege, ori regele pe prinț. Numai că la tauri nu știi dinainte care pe care. TOREADORUL: Întocmai. EMMA (se ridică și ia spada, aceeași cu a Prințulul din partea l): E tăioasă? TOREADORUL: Grozav de tăioasă și de ascuțită. E de Toledo. EMMA (fandează cu spada): Ați omorît mulți tauri cu ea? TOREADORUL: Trei sute patruzeci și doi și jumătate. EMMA: Cum, jumătate? TOREADORUL: Unul a căzut în arenă, l-au crezut mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
împunse. Ori prințul îl spintecă pe rege, ori regele pe prinț. Numai că la tauri nu știi dinainte care pe care. TOREADORUL: Întocmai. EMMA (se ridică și ia spada, aceeași cu a Prințulul din partea l): E tăioasă? TOREADORUL: Grozav de tăioasă și de ascuțită. E de Toledo. EMMA (fandează cu spada): Ați omorît mulți tauri cu ea? TOREADORUL: Trei sute patruzeci și doi și jumătate. EMMA: Cum, jumătate? TOREADORUL: Unul a căzut în arenă, l-au crezut mort și, cînd să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vană, ca a unui surd pentru operă! A văzut zeci de prinți înfigînd spada în zeci de regi și sute de conți vărsînd sîngele a mii de marchizi, fără să-i treacă prin cap că o spadă e un obiect tăios! Îl interesa "morala": Na! (Apasă și mai mult mînerul spadei, Charles se clatină cu fotoliu cu tot). TOREADORUL: Isprăvește! (Se crispează de greață.) EMMA (calmă): Dacă vrei să vomiți, pe culoar, a doua pe dreapta. Dar vino repede, că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
or să ne foarfece peste un ceas în fața unei cești de ceai! EMMA (ia spada): Ce ciudățenii spui... Și-mi dai și spada asta... BĂRBATUL: E bine să fii înarmată. Cînd ceilalți toți sînt, ai nevoie și tu de ceva tăios... EMMA: Mda... Să fii înarmat și lumea agitată s-o învingi luptînd! Parcă am citit asta undeva... BĂRBATUL: Fii sigură! EMMA: Nu ți-e teamă? BĂRBATUL: Mărturisesc că nu-mi este. EMMA: Deloc? Nici tu n-ai imaginație. BĂRBATUL: Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În fine, se potrivea cu ce se recita la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
vrei nici să pierzi dinții din față. Am lovit la rândul meu cu piciorul în coaie și am fugit hăulind, sperând că, masivi cum erau, nu aveau cum să mă prindă. Desculț, am alergat gâfâind, noaptea, prin pietre și scoici tăioase, până am realizat că de fapt nu mă urmăreau. Am descoperit însă că uitasem la bar pachetul de cărți de tarot pe care le folosesc pentru seducție. M-am întors, strângând în pumn un ciob de sticlă în caz de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu plăcutul, la fel ca mine. Două feluri diferite, dar la fel de incitante, prin care poate fi imortalizat tot ceea ce se oferă privirilor noastre hulpave de orășeni. Pentru posteritate sau doar pentru ochii rudelor superficiale, aș zice... Surâse. Ochii pictorului - albaștri, tăioși, ascunși sub sprâncene stufoase, probabil că are și o grămadă de păr pe piept, gândi fotograful îl fixară câteva secunde. Umerii se ridicară, la un moment dat, apoi reveniră la linia inițială. Gestul putea fi tradus prin asta este, încă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Moldova.Iar Ștefan cel Mare, unde era bătălia mai crâncenă și mai grea, acolo se avânta, lovind În stânga și În dreapta cu paloșul său făcând dreptate țării.Și Își Încuraja voinicii cu vorbe bărbătoase și Își Îngrozea dușmanul cu privirea-i tăioasă ca oțelul. Turcii n-aveau Încotro și văzându-se bătuți, făceau cale Întoarsă și plecau de unde au venit și mai rușinați și mai de ocară.Iar Ștefan Își aduna morții de prin văi și-i plângea pe fiecare, zicându-le
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
râdea, nimeni nu mai vorbea, se oprise și muzica.Se auzeau numai cei doi copii care țipau și povesteau. Cei doi conducători de oști, Decebal și Traian, se fulgerară cu privirea.Se ridicară brusc În picioare și-și spuseră vorbe tăioase: -V am primit În casa mea și v-am omenit ca pe niște oaspeți de seamă! zise Decebal. -Nu voi mai calcă În casa asta decât cu război! răspunse Traian. Sabia a rămas În fântăna, globul de aur (ați ghicit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aveau și ei prieteni.Ați ghicit? Erau prieteni cu balaurii.Și vreau să spun că zmeii nu erau nimic pe lângă balauri. Balaurii erau din cale afară de urâți.Aveau câte două, trei, cinci sau șapte capete, aveau aripi pline de solzi tăioși, ochii sticloși și ghiare mai ceva ca de urs. Mereu mereu făceau câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure toată apa de pe pământ. Unde găseau un izvor, un pârâu, râu sau mare, se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sfâșiat, iar apostolii, prietenii lui Iisus se ascunseseră de frică că ar putea și ei să fie prinși. Soldații romani erau Îmbrăcați În zale de fier, erau Încălțați cu sandale, pe cap aveau coifuri. Aveau săbii scurte, groase și foarte tăioase.Așa păzeau ei mormântul Domnului. Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu și deoarece fusese judecat ca un tâlhar, batjocorit și bătut pe cruce ca un răufacator, fără a avea nici o vină cât de mică, un Înger s-a apropiat de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ușă și a intrat. Eu lucram. S-a prezentat și a început să-mi pună întrebări. Cum eu niciodată n-am fost vorbăreț și mofluz cum eram și mirat totodată, răspundeam în doi peri. Vorba lui devenise încetul cu încetul tăioasă, întrebările precise: de unde am instrumentele, metalele, pietrele, de ce mă ocup, nu am voie să fac bijuterii, ajungând până la amenințări. În final, mi-a spus că la data de cutare să mă prezint la secția de poliție cutare... I-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și resemantizare. Rezultatul este cea mai originală și convingătoare creație muzicală explicit românească pe care am auzit-o vreodată. Simt freamătul de indignare al cititorului serios și iubitor de convenții, care nu e dispus să tolereze o afirmație atât de tăioasă. Cu toate acestea, nu intenționez să o retrag, și nici măcar să o temperez. E drept că această creație ar putea să nu reziste de una singură, pentru că este prea adânc tributară proiectului de ansamblu al spectacolului; totuși unele din secvențele
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]