225 matches
-
țară, pentru a fi devotați mănăstirii. Așa a făcut și Iliaș Alexandru voievod la 18 august 1666 (7174) cu „dzece poslușnici”, un croitor, un cojocar, un „bărbiar”, un „curălar”, un ciubotar cu soția, un teslar, un făclier, un grădinar, un tălmaci „numai să aibă a sluji și a posluși ce vor fi trebile și lucrul svintei mănăstiri”. Peste două zile doar - timp în care abia s-a uscat cerneala din celălalt act - adică la 20 august 1666 (7174), același Iliaș Alexandru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gura iască. Rostește anevoios: — Vezi doar că ar putea fi în pericol... Germanicus nu răspunde pentru moment. Iulius Agrippa îl cercetează cu coada ochiului. Va face ceva? Începe să se îndoiască, dar prietenul lui spune pe neașteptate: Cunoști cumva vreun tălmaci de vise? Herodes încremenește, cu trăsăturile crispate. Ce e asta? O capcană? El îi vorbește de temerile sale, iar ăsta îi cere tălmaci de vise. — Am avut azi-noapte un coșmar care m-a pus pe gânduri, murmură Germanicus. Pe față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochiului. Va face ceva? Începe să se îndoiască, dar prietenul lui spune pe neașteptate: Cunoști cumva vreun tălmaci de vise? Herodes încremenește, cu trăsăturile crispate. Ce e asta? O capcană? El îi vorbește de temerile sale, iar ăsta îi cere tălmaci de vise. — Am avut azi-noapte un coșmar care m-a pus pe gânduri, murmură Germanicus. Pe față îi joacă reflexe tulburi. Am visat-o și pe Mariamne, spune stânjenit. Inexplicabil, declarația - oricât de neașteptată - îl liniștește pe Herodes Agrippa. Ironia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o curiozitate feminină pe față, arătând spre sublocotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute încercăm să ne înțelegem cu camarazii aceștia, și nu-i chip. Domnul nu știe sau nu vrea să vorbească decât românește, iar pe aici n-avem tălmaci... În vreme ce Apostol Bologa se uita zăpăcit când la ofițer, când la soldații prizonieri, un locotenent de huzari, zăcut de vărsat, cu nas mare, începu să istorisească poate a zecea oară cum s-a pomenit cu patrula românească în spatele liniilor, rătăcită
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ai Încălțat capul, oamenii se Împart, curat, În bolșevici și antibolșevici - cale de mijloc nu există! - Vezi c-ai Învățat lecția, bolșevicule?!, rânjește bivolul de Grabenko. Ce, -ți pare rău că azi n-ai avut cu cine să faci pe tălmaciul? Las’, că mai pun eu laba și pe alți parașutiști, te chem să-mi traduci... - Nu ție, rusnacule!, zice tata. Lor să le traduc ce ordine am primit, direct de la Moscova... - Vezi c-ai Învățat lecția, dom’ uciteli? O continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i șoptească, s-ar putea ca Italianul să fie mai mult actor decît aviator, e prea plin de farmec, ce credeți?" Nu era chiar o prostie ce spunea. Tot împărțindu-și atenția de la unul la altul, își dăduse seama că tălmaciul lui Balbo îl imita pe acesta nu pentru că așa ar fi vrut el, ci pentru că intrase în rezonanță cu gesturile, cu tonul vocii celui care vorbea. La fel se întîmpla și cu ceilalți ascultători. Ridicaseră din sprîncene, murmurau neauziți cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar viu, ci deja nemuritor pentru cei ce-l înconjurau. Sorbi cu lăcomie și auzindu-și înghițiturile percepu și liniștea care se lăsase, Balbo tăcea ostentativ, toată lumea din jurul său se întorsese către ei, nu se auzea nici vocea lui Corvino, tălmaciul. Șerban Pangratty nu se fîstîci, continuă pe același ton egal, sigur de sine: "Italo Balbo va muri doborît din greșeală, iar moartea sa va fi trecută sub tăcere, ca orice eveniment stupid. E o formă credibilă, pe care poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în balanță două talere cu praf de aur să vadă care din ele e mai greu. În caz că ar fi cruțat, aceasta s-ar datora faptului că le mai era încă de trebuință cârmuitorilor acestei țări. Până acum îl folosiseră ca tălmaci ori de câte ori venea câte un trimis de la Manila pentru că de fapt în Edo nu se găsea nici un alt misionar care cunoștea japoneza la fel de bine ca el. „Dacă japonezii, lacomi cum sunt, vor să facă și de acum încolo negoț bănos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale nu erau greșite. „Gândurile japonezilor sunt atât de ușor de citit, întocmai ca o carte deschisă.” Misionarul știa că japonezii îl vor cruța pe cel de care se pot folosi, indiferent dacă-l plăceau sau nu, iar el, ca tălmaci priceput, le era încă de trebuință autorităților din această țară cărora le sclipeau ochii după câștigurile din negoț. Acesta era motivul pentru care și naifu, și shōgunul le îngăduiau misionarilor creștini să locuiască în oraș, cu toate că îi disprețuiau pe creștini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Indiferent cum stăteau lucrurile pe domeniile altor daimyō, în teritoriile aflate sub stăpânirea directă a naifului începând din acel an construirea de biserici și practicarea creștinismului erau strict interzise. El trăia în orașul acela mare nu ca preot, ci ca tălmaci. După ce Gotō se retrase, cei doi slujbași, arătându-și acum limpede nemulțumirea, îi indicară din cap o altă ieșire. Se lăsase deja noaptea. Misionarul se întoarse acasă în Asakusa cu lectica. Casa lui se afla îndărătul unui pâlc de copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dolofan remarcând că Tsukinoura ar putea deveni un port care să rivalizeze cu Nagasaki. În timp ce-și plimba nepăsător privirea peste grădina spre care dădea, misionarul ciulea atent urechile la discuție. Datorită cunoștințelor dobândite în timpul celor trei ani ca tălmaci simțea că poate pătrunde, deși numai vag, miezul acestei discuții. De vreo câțiva ani naifu își dorea în estul Japoniei un port la fel de bun ca Nagasaki. Din punctul de vedere al politicii interne, Nagasaki era mult prea depărtat de zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
discuție?”, se întrebă misionarul. Privi pe furiș chipurile celor doi japonezi. Ca și cum ar fi băgat de seamă, Gotō se întoarse către el: — Îl cunoașteți pe seniorul Ishida? Acesta este seniorul Velasco. I s-a îngăduit să rămână în Edo ca tălmaci... îl prezentă Gotō pe misionar omului grăsuț. Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el despre o astfel de taină. Căută un răspuns cântărind expresiile de pe chipurile celor doi. „Atunci înseamnă că vor folosi echipajul de pe vasul acela.” Cu un an în urmă vasul unui sol spaniol de la Manila căruia misionarul îi slujise drept tălmaci la castelul Edo fusese prins într-o furtună pe drumul de întoarcere și naufragiase în Kishū. Cum reparația nu mai era nicidecum cu putință, vasul fusese reținut în portul Uraga. Și solul și marinarii așteptau răbdători la Edo venirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voiau ca ei să fie singurii stăpâni asupra comerțului de pe întreg cuprinsul Pacificului. Dar dacă japonezii ar fi să-i folosească la construcția unei corăbii pe acei marinari spanioli reținuți în țara lor, atunci aveau neapărată nevoie de el ca tălmaci pentru a se înțelege cu aceștia. Încet-încet, misionarul începea să se lămurească de ce Gotō dispusese eliberarea lui. Atunci Gotō sugerase că eliberarea sa se datora intervenției unei anumite persoane, dar poate că acea persoană era chiar Sfatul Bătrânilor care pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
padre? Auzind cuvântul neobișnuit padre, misionarul își plecă ochii fără să vrea. Nu voia să i se vadă zbuciumul din inimă. La Edo nimeni nu-i spusese niciodată padre. I se îngăduise să rămână acolo nu ca să fie preot, ci tălmaci. Seniorul Shiraishi i se adresase înadins cu padre. Afară ninsoarea cădea în liniște. Tot în liniște îl priveau stăruitor și înalții oficiali. Răspunse, primind dureros săgețile din privirea japonezilor: N-am nici un sfat să vă dau. Și la Edo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cădea în liniște. Tot în liniște îl priveau stăruitor și înalții oficiali. Răspunse, primind dureros săgețile din privirea japonezilor: N-am nici un sfat să vă dau. Și la Edo, și aici, eu... nu sunt nimic mai mult decât... un simplu tălmaci. Nu știu cum e la Edo. Dar aici, senior Velasco, ești și tălmaci, dar ești și padre, răspunse liniștit seniorul Shiraishi. Pe domeniile Stăpânului credința creștină nu este proscrisă. Așa era. Mulți credincioși alungați din Edo și de pe domeniile supuse direct shōgunatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oficiali. Răspunse, primind dureros săgețile din privirea japonezilor: N-am nici un sfat să vă dau. Și la Edo, și aici, eu... nu sunt nimic mai mult decât... un simplu tălmaci. Nu știu cum e la Edo. Dar aici, senior Velasco, ești și tălmaci, dar ești și padre, răspunse liniștit seniorul Shiraishi. Pe domeniile Stăpânului credința creștină nu este proscrisă. Așa era. Mulți credincioși alungați din Edo și de pe domeniile supuse direct shōgunatului fugiseră în Tōhoku și Ezo căutându-și pâinea cea de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când veți ajunge în Nueva España. O dată ajunși acolo, zise seniorul Shiraishi îndreptându-și privirea către tălmaci, vă veți supune întru totul poruncilor seniorului Velasco. Străinul ce purta numele de Velasco îi privea cu un zâmbet trufaș în colțul gurii. Surâsul său le spunea japonezilor că fără el solii lor nu vor fi în stare de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
recitând Sfântul Breviar, după cum mi-e datoria de preot, unul dintre negustorii japonezi s-a apropiat încet de mine. M-a măsurat cu ochi curioși cum îngânam rugăciunile și apoi, ca și cum ar fi descoperit cine știe ce ciudățenie, m-a întrebat: Senior tălmaci, ce faceți acum? Am crezut ca un neghiob că avea înclinație către rugăciune, dar nu era așa. Mai întâi mi-a zâmbit lingușitor și după aceea, coborându-și dintr-o dată glasul, m-a rugat să-l am în vedere ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate acestea el mi-a bolborosit zâmbind: La timpul potrivit o să vă mulțumesc cu vârf și îndesat. O să avem amândoi de câștigat. Eu i-am aruncat o privire fățiș disprețuitoare și i-am spus limpede că nu sunt numai un tălmaci, ci și un padre care s-a lepădat de lumea asta. După asta, l-am trimis înapoi în cabina lui. Mi-e teamă că voi petrece această călătorie ce va ține două luni de acum înainte fără vreun folos duhovnicesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]