311 matches
-
solidă și cu "obiceiurile lor organizate de vechi tradiții" încă din cele mai vechi timpuri, mai ales că de la început li s-a promis că vor fi liberi, dar, neconcretizându-se aceasta pe parcurs, și-au luat treptat la propriu tălpășița, lăsându-și acolo agoniseala de o viață. Au preferat să-și vadă de drum, dar să fie liberi în credință, desigur nu cu ușurință au fost lăsați să plece.. Unii s-au întors în țara de baștină, căutându-și rădăcinile
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
a găsit decât sandwichiul lui cu slănină de două' ș' doi că din aia de optsprezece nu se mai găsește de la un timp. Și atunci... DOAMNA CUCU: Și atunci... CUCU: A venit acasă după conferință iar musafirul și-a luat tălpășița prin spărtura de la ghena de gunoi. DOAMNA CUCU: Ce soartă tristă mai au și cavalerii în ziua de astăzi! Să-și găsească salvarea în ghena de gunoi. Nici nu-ți vine să crezi. Se adunase multă lume? CUCU: Ca la
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului ....1962.....anul încheierii colectivizări....1962....anul nașterii mele. Oameni noi, la vremuri noi!.... cum firul vieții curge lin, unii placă alții vin așa că și Moș Crăciun și-a luat ușor tălpășița,pensionat cum s-ar zice mai mult de nevoie decât de voie, și-n locul lui a venit ,cu ștate de plată în regulă, pe perioadă nedeterminată, Moș Gerilă. Oricum, tot moș, iubitor de copii, ca un blând bunic al
AMINTIRI IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376854_a_378183]
-
bețiv și un scandalagiu notoriu. De atunci s-a încurcat cu o grămadă de bărbați, nu știu pe unde-i mai găsește, tu fiind ultimul dintr-o listă destul de lungă, care, de altfel, bați recordul de timp. Cei mai mulți își luau tălpășița în mai puțin de o lună, unii de bunăvoie, alții ajutați de Poliție. Dar lucrurile nu s-au oprit aici! Se pare că și la școală, unde ocupă postul de profesoară de gimnastica, se legase de niște băieți din ultimul
DRUMUL APELOR, 40 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376329_a_377658]
-
casă. Iepurașul era harnic, muncea cu sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie. Cumătra, disperată că nu are cine să o mai servească, se fofilă pe lângă soțul iubăreț și, vicleană cum o știți, îl ameți cu vorbe meșteșugite, rugându-l să îi aducă altă slugă. Acesta așa făcu, dar
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă bine, adună-ți catrafusele și ia-ți tălpășița din casa mea! Nu te mai suport! Ești o lingușitoare și o leneșă plină de răutate! Nimeni nu îți intră în voie, așa că descurcă-te singură! A încercat roșcata cu tot felul de tertipuri să-și înduplece soțul să o
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
casă. Iepurașul era harnic, muncea cu sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar, după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie. Cumătra, disperată că nu are cine să o mai servească, se fofilă pe lângă soțul iubăreț și, vicleană cum o știți, îl ameți cu vorbe meșteșugite, rugându-l să îi aducă altă slugă. Acesta așa făcu, dar
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă bine, adună-ți catrafusele și ia-ți tălpășița din casa mea! Nu te mai suport! Ești o lingușitoare și o leneșă plină de răutate! Nimeni nu îți intră în voie, așa că descurcă-te singură! A încercat roșcata cu tot felul de tertipuri să-și înduplece soțul să o
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
casă. Iepurașul era harnic, muncea cu sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar, după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie. Citește mai mult Cumătra vulpe ajunse mare cucoană. Un vulpoi frumos și bogat s-a îndrăgostit de ea. Fără să mai stea pe gânduri, a luat-o de nevastă și a început să-i facă toate
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
casă.Iepurașul era harnic, muncea cu sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar, după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie.... IV. REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017. Multe povești frumoase despre regi au circulat de-a lungul vremurilor. Fiecare a avut o domnie mai îndelungată
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
casă. Iepurașul era harnic, muncea cu sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie. Citește mai mult Cumătra vulpe ajunse mare cucoană. Un vulpoi frumos și bogat s-a îndrăgostit de ea. Fără să mai stea pe gânduri, a luat-o de nevastă și a început să-i facă toate
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
casă.Iepurașul era harnic, muncea cu sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie.... VIII. MOTIV DE SUPĂRARE, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Doi vecini se dușmăneau, Zi de zi se tot certau, De cu zori și până-n seară, Viața și-o făceau
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Bogdan, Perahim, Jalea. Și, într-adevăr, te-apucă jalea cînd te gîndești că dintre aceștia, un grafician ca Perahim, fost promotor de marcă al avangardismului interbelic, după ce și-a jucat rolul de comisar al poporului pentru arte, și-a luat tălpășița, aciuîndu-se în zările de farmec pline ale Occidentului decadent, apoi un Radu Bogdan, care-l interpreta pe Dzerjinski al artelor frumoase, e adevărat, un Dzerjinski mai citit și mai nuanțat în inchizițiile sale stilistice, și care, acum, în serialul său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
detalii, că opere unice, de patrimoniu, picturi de Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza au avut de suferit cu ocazia obraznicei lăbărțări a pictorului-activist în sălile-tabu ale Muzeului. Urmarea? Una tristă. Coțofănoiul ministerial și-a făcut numărul "în provincie", și-a luat tălpășița, s-a întors la ale lui, cele guvernamentale și ne, iar marele Muzeu a rămas cu ponoasele. Singura întrebare legitimă nu poate suna decît așa: de ce i s-a permis personajului iresponsabil să-și desfășoare infatuarea în nobilele încăperi? De ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amnezii, iar a vorbi de KGB nu este ceva deplasat, observă Gabriela Adameșteanu, în 22. Pe cînd la noi... Mai avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd! 31 mai Așa revoluție, așa revoluționari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dimpotrivă, ar trebui să aibă În vedere faptul că acesta, de bună seamă, nu greșise drumul În mod intenționat. Dar toate stăruințele mele au fost zadarnice. Seara Începuse de-acum să se apropie și, În Întunericul nopții, ghidul Își luă tălpășița, lăsându-ne În voia sorții. Imaginați-vă numai În ce situație ne aflam! Singuri În mijlocul deșertului, fără ghid, necunoscând drumul - nici măcar la lumina zilei, darămite pe Întuneric -, Într-o pustietate În care nu se vedea picior de om, uitați de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
armă tras din tabăra sikhșilor. Lupta decisivă de la Sobraon, la 10 februarie 1846tc "Lupta decisivă de la Sobraon, la 10 februarie 1846" La 10 februarie 1846 a avut loc bătălia de la Sobraon, hotărâtoare pentru soarta țării. Trădătorul Teja Sinh Își luă tălpășița, iar când trecu râul Sutlej porunci ca podul să fie dărâmat, lăsându-și În urmă cea mai mare parte a trupelor, care rămaseră astfel lipsite de ajutor. Soldații Înșelați strigau după el, ținându-și mâinile Îndoite și luând iarbă În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mult timp În urmă, În altă limbă, și trebuie să o citiți de la Început ca să ajungeți la capăt, când apar eu. Așadar, acum, că m-am născut, am să derulez filmul Înapoi, așa că păturica mea roz zboară, leagănul Își ia tălpășița, În vreme ce cordonul ombilical se lipește la loc, iar eu țip, fiind supt Înapoi Între picioarele mamei mele, care se face din nou foarte grasă. Și Încă puțin Înapoi, când o lingură de argint se oprește din legănat și un termometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de absorbită de efortul de a-și țuguia buzele Întocmai ca manechinul francez de lenjerie, Încât nu observă că pașii nu se apropiau, ci se Îndepărtau. Se Întoarse și văzu că Lefty Stephanides, singurul burlac eligibil din zonă, Își luase tălpășița... ...Între timp, la ea acasă, Desdemona Își deschise lada de zestre. Băgă mâna Înăuntru și-și scoase propriul corset. Mama ei i-l dăruise cu mulți ani Înainte, În așteptarea nopții ei de nuntă, spunându-i: ― Sper că o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acela de la televizor.“ (Tatăl) „Eu nu am răspuns la acel inertviu. Se făcea prea multă tevatură pe această temă. ăia au venit chiar și când i-am incinerat trupul. Au înregistrat până și nașterea. Le-am spus să-și ia tălpășița, dar degeaba. Și-au băgat nasul și pe la vecini. Aceștia mi-au spus că îi tot iscodesc și i-am rugat să nu le spună nimic. O singură dată am dat o declarație unora care au sărit dintr-un camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Murai era implicat în munca respectivă: la editură, la Departamentul de Desene. După Asahara, era al doilea ca importanță în sectă. Totuși nu am fost trist la moartea lui. Am avut un sentiment de eliberare: «Acum pot să-mi iau tălpășița.» Știu că nu este bine ceea ce spun, dar ... Înainte să plec, am fost arestat. Cineva mi-a spus: «Hayashi Ikuo, Tsuchiya Masai și alții au mărturisit, iar mulți din Ministerul Științelor și Tehnologiei au fost ridicați.» Am glumit spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai multă plăcere să le spun. Se pare că am reușit într-un final, profitând de faptul că ceasul de masă la care bunicuța privea semnificativ pentru a mă face să înțeleg că ar fi cazul să-mi cam iau tălpășița, am constatat că nu mai merge. Am înșfăcat din zbor ocazia de a le arăta ce tip de valoare a cunoscut fata lor și, sculându-mă de pe scaun, cu o siguranță de care m-am mirat și eu, pun mâna
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ia pradă și sperau să se întremeze aici; în loc de asta găsim numai sate părăsite. Am găsit și ceva grâu și... — Nu pot să fac nimic. Utrigúr i-a trimis aici, ai uitat? Era de așteptat ca țăranii să-și ia tălpășița văzând incendiul din Vesontio. O sa ne refacem la Noviodunum. Un grup de războinici veni călare în direcția lor. Doi dintre ei cărau pe brațe un slăbănog, cu capul ras, care se zvârcolea între ei, într-un mod caraghios, precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mod clar agresivă. Milone, pe care el nu-l cunoștea, se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule, vezi de te calmează, ai priceput? Dacă nu vrei să sărbătorești cu noi, ia-ți tălpășița și du-te înapoi la generalul tău. — Generalul meu? replică Sebastianus, susținându-i privirea. Flavius Etius e și generalul tău, al vostru. V-ați luat un angajament și... Ambarrus, cât se poate de serios acum, îi răspunse întunecat: — Te înșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fost acolo, în cameră, s-o vezi pe biata copilă plângându-și ochii din cap, timp de un ceas întreg. Nu-i deloc nostim, nu uita! Am mai auzit eu de miri care s-au speriat și și-au luat tălpășița. Dar nu faci așa ceva chiar în ultimul moment. Adică nu pui într-o situație atât de jenantă o mulțime de oameni perfect civilizați și nu frângi inima unei copile și așa mai departe. Dacă s-a răzgândit, de ce nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]