1,757 matches
-
detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis; apoi groapa și sicriul să fie tămâiate și stropite cu agheasmă, de trei ori; și am mai rugat să-mi aducă puțină tămâie, ca să tămâiem trei zile la rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de toate. Am discutat frumos aproape o oră. A doua zi ne-am pregătit de înmormântare. Când am ajuns la
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
îmbrăcați decent în negru, cu cămăși albe, impecabile. Au depus sicriașul la marginea gropii și a urmat slujba. Scurtă și înălțătoare. Slujbă pentru un îngeraș. Toate rugămințile noastre au fost îndeplinite. La sfârșit am primit o pungă cu foarte multă tămâie în ea, cred că cel puțin o jumătate de kilogram era. Mai avem și acum din ea. Mulțumim și acelui preot și tuturor care ne-au ajutat. Înălțător. Următoarele trei zile ne-am dus să tămâiem și să amenajăm mormântul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pe Dumnezeu în casa voastră (și când spun casă, mă refer la marea casă a familiei și a neamului în general); mai aprindeți câte o lumânare pentru buni și răi, știuți și neștiuți, văzuți și nevăzuți; mai aprindeți în casă tămâie sau un bețișor parfumat și gândiți-i pe toți numai de bine. Și voi veți fi primii care veți vedea rezultatele. Lumină și Iubire! Zilele trecute am stat de vorbă la bucătărie cu G.V. Eu făceam mâncare la aragaz și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de a putea parcurge diversele lumi ale Creatorului: Simt că toate stelele palpită în mine. Lumea țâșnește în viața mea ca o apă curgătoare. Florile se vor desface în ființa mea. Toată primăvara priveliștilor și a râurilor suie ca o tămâie în inima mea, și suflul tuturor lucrurilor cântă în gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atât cât am putut și eu. Oricum, era bine! Și așa, dintr-o dată, Aprovizionarea! Bine m-au plesnit! Dar sarcinile nu se refuză! La treabă! - iată singura lozincă într-adevăr sfântă! Acum pot spune și un cuvânt cu miros de tămâie, că nu mai am „ateismul” pe cap... Am făcut destulă „muncă patriotică” pe post de propagandist. Sunt mai liniștit, pot să mă mai ocup și de sufletul meu, nu numai de „oile rătăcite”. Așa că închei discuția: plec să iau în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
problemă pedagogică aplicată femeii... a îndrăznit să insinueze Sinforiano. Pîs! Iată așa, faptul... Răul e, prietene Sinforiano, că i-au făcut oamenii loc într-un altar și o au acolo, subiect în altar, într-o postură rea, deranjând-o cu tămâie... Ah, foarte bine, foarte bine!... Scopul femeii este să nască oameni și pentru acest scop trebuie să fie educată. Consider-o, prietene Sinforiano, ca pe o glie dispusă să primească sămânța, că trebuie să dea rod, și prin urmare este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
virginala imaturitate; acest bărbat a făcut-o să rodească... Vezi dumneata această talie? Asta e o crimă, o crimă care ar trebui pedepsită.... Dar dacă e soțul ei... Asta e o crimă, spun. Trebuie restabilite vestalele și cine arde mereu tămâie în altarul Critereei... barbar! Dar dacă este un individ excelent... Cel care pune stăpânire și se face stăpân pe o femeie frumoasă e o brută. O frumuesețe să fie noli me tangere, "privește-mă și nu mă atinge!" pentru vulg
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se dezmetici și încetă să mai caute inelul! Ciudat e că simțea prin cameră miros de tămâie și agheasmă! Foarte ciudat! Se duse la baie, își privi fața în oglindă și ajunse la concluzia că cel care-l privea nu era el. Îi crescuse barba, i se adânciseră cutele de pe frunte, avea niște cearcăne adânci sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
peste drum? Unde peste drum? La Cireșica, unde altundeva? Mâncați înghețată? Ce-ți veni, pe frigul ăsta? Mâncăm Amandine. Bine, fetițo, te sărut! Petre, Petre, ai ars Jurnalul, ai ars scrisorile, ai căutat inelul prin pat, te-ai spălat de tămâie și acum, hop, și iubita ta fiică îți mai arde una: " Sunt la Cireșica!" Nu putea să stea cuminte în clasă, să-și facă lecțiile pentru a doua zi? Nu, dumneaei e taman la Cireșica și mănâncă Amandine! Ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
autor contemporan. Numai că, prin asemenea încadrări exterioare, nu poți surprinde nimic din stofa omului pe care îl ai în vedere. De aceea, îmi vine să spun că Mircea Platon e o dovadă că dracului universalist îi e teamă de tămîia paradigmei naționale. Sau, mai precis, că Mircea Platon este un exemplu grăitor a ceea ce înseamnă neputința ideologiilor de a deforma oamenii. Firește, mă gîndesc la cea pe care am îndurat-o și o îndurăm încă: comunismul și apoi, în forme
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
mască a unui irevocabil final. Fenomenologia existenței curente ea însăși cade pradă acestei ofensive a materiei ce se degradează pînă la hotarele halucinației. Călcîiul de bărbat seacă în bocanc, salcîmii se umplu de rîie, oglinzile în pereți se sufocă de tămîie, se desprinde smalțul de pe dinții fetelor, pălăriile pe capetele bătrînilor sînt de smoală, în gura femeilor cînd cască intră muște și fluturi de noapte, bobul de grîu se carbonizează-n pămînt. Nu e de așteptat nici o salvare, întrucît Dumnezeu e
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
personaje noi, cu alte exigențe, cu o altă conștiință de sine și cu un alt sentiment al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîie, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. în orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe Occidentale, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
nenăscut, plozi fără număr se-ntind a născare, o herghelie de seve abia se țin să răbufnească sub soarele ce și-a băut laptele colastră, când echinocțiul lăhuz îl hrănește ca pe un pui venit pe lume cu aur și tămâie în creastă. frig azi noapte în vis, din capul meu ieșea un ou rece și albastru ca o banchiză polară. în transparența lui scria, cu semne vechi, cuneiforme, trei rânduri dintr-o poveste amară. în vis știam povestea pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă mi-am uns podul palmei și tâmplele, le-am uns cu tămâie, ca să-mi îmbălsămez mintea cu gânduri curate. soarele toamnei îl storc între degete, mustul lui auriu îl degust cu nesaț. în mine se rânduiesc drojdii mai vechi, sub transparența lui de aramă topită. două pumnale ciobite, ochii mi se înfig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele: soțul sau soția, fii, nepoți, toți mascați. Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citește dintr-un fel de Biblie , fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul folosește în loc de tămâie, în cadelniță, ardei iute, care arzând pe jar împrăștie un aer de nesuportat și un fum iute. Bocetele echipei speciale satirizează mai ales faptele celor rămași în viață.Înhumarea măștii este și o subtilă invocație către puterile mărginite ale naturii
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Iordachescu Ionut Cristian Tudor Popescu, ”luminat de duhul Sfânt”, revine cu o completare la editorialul ” Tămâia și vata din nas” publicat sâmbătă pe gândul.info. Jurnalistul propune acum, în tonul ironic ce-l caracterizează, o altă soluție pentru cazul Sergiu Nicolaescu, diferită de incinerare și înmormântare. ”Revin, cu scuze, asupra articolului ”Tămâia și vata din nas
Erata lui CTP la editorialul ”Tămâia și vata din nas” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80419_a_81744]
-
o completare la editorialul ” Tămâia și vata din nas” publicat sâmbătă pe gândul.info. Jurnalistul propune acum, în tonul ironic ce-l caracterizează, o altă soluție pentru cazul Sergiu Nicolaescu, diferită de incinerare și înmormântare. ”Revin, cu scuze, asupra articolului ”Tămâia și vata din nas” întrucât, în cursul zilei de duminică m-a luminat Duhul Sfânt și azi zisul text mi se pare cât se poate de patetic, intimist, antiortodoxist și rupt de mase”, își începe jurnalistul erata. ”Odată cu decesul, trupul
Erata lui CTP la editorialul ”Tămâia și vata din nas” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80419_a_81744]
-
ar atinge. Ei par să trăiască în cea mai bună dintre lumile posibile. Pe ei nu-i interesează realitatea, ci poezia. Ei vor să apere poezia de imixtiunile banale ale vieții, se feresc de adevărul existenței cotidiene ca dracul de tămîie și cred că dacă poezia lor poate regăsi temele marii noastre poezii interbelice totul e rezolvat". Considerațiile de acest tip asigură indirect însemnătatea generației ^80, prin care "ajungem, în sfîrșit, exclamă cu satisfacție autorul, și la momentul în care procesul
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
etc. Ați mai auzit vreun cuvințel în această direcție? Absolut nici unul! De ce? Pentru că profitorul imaginar al situației tulburi în care a fost aruncată România, Mircea Geoană, n-a vrut să audă de "europene", cum nu vrea dracul să audă de tămâie. Și nu va dori să audă nici de-aici încolo, din motive care, probabil, îi vor da coșmaruri din ce în ce mai mari. Pentru că problema pesedeilor nu e Traian Băsescu. Problema pesedeilor e incapacitatea de a funcționa altfel decât ca partid-stat și ca
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
un proces înspăimântător, antidemocratic, dictatorial: încercarea unor formațiuni politice organizate mafiotic de a ține deciziile politice cât mai departe de electorat. Obișnuiți cu cifrul sofisticat al caselor cu banii, pentru actualii parlamentari urna votantului e o amenințare la fel de înspăimântătoare ca tămâia pentru drac.
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns Pâcu izbucnind în râs. După ce au golit cu multă veselie o ulcică cu vin, Pâcu s-a ridicat și a pornit-o spre ușă. Nu cumva te grăbești, Pâcule? Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
într-o alta, mai pură, de platină zveltă. șase în al doilea loc: te întorci lângă ființa iubită, despărțirea a eșuat, criza cubaneză s-a încheiat, rachetele nucleare nu au explodat prin cuvinte și cărnuri, te poți odihni cu pacea tămâii, cu somnul urșilor polari, cu apariția zâmbetului tău într-un ciob de oglindă. șase în al treilea loc: te întorci de mai multe ori în vis, unde ești tot departe, despărțit, ca atunci când fumezi în vis după ce te-ai lăsat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din cea veche, va ninge cu zahăr pudră, căsuțele vor fi din turtă dulce, toți vor mânca turtă dulce pe străzi și prin parcuri, toți vor plimba copii de mână, apele vor fi foarte curate și sfințite, va mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte zile pielea ta va întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă a lumii, vei vedea totul de sus și vei începe să respiri în apă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de uzat. Barba cam încâlcită și părul nepieptănat de mult. Are în mână o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu adevărat cântare de laudă pre glasul al 7-lea să înălțăm. Asta întâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]