249 matches
-
sânge cu Moru. Sunt prinsul vostru, le-am spus. Iar ei clătinară din cap, foarte siguri pe ei. 10. Oamenii aceia mari aveau cele mai frumoase case pe care le văzusem vreodată. Uriașii le ridicaseră una după alta pe un tăpșan acoperit cu iarbă grasă, de parcă doriseră să-i arate Tatălui din Cer că erau făcute de mână de om și nu lăsate la voia Întâmplării, așa cum obișnuia el să ridice munții, să Întindă câmpiile și să dea drumul apelor. Casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
munții aceia de gheață, mai mare decât toți parcă... Pfuuh... Îl zărisem Încă de când ajunsesem aici, pe vârful dealului și zărisem Marea asta rece și rea pentru prima oară. Era un munte de gheață În care ar fi Încăput toate tăpșanele neamului meu, bașca peștera iernii cu delușoarele toate care ne Înconjurau satul. Avea chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În ochi. Când văzusem bucățoiul ăsta de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor erau din lăstari Împletiți și stuf. Se Întindeau pe un tăpșan de colb roșu, la poalele unei stânci Înalte și galbene. Printre case, am văzut mulți copii, cei mai mulți pe care Îi zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure de copaci subțirei, iar dincolo de pădure se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
repede, cum strigau după noi și ne făceau În toate felurile - atunci, noi Îi trimiteam pe Logon și pe Dupna În spate, bine legați, astfel Încât oamenii lui Scept să ne vadă puterea. Într-una din zile, am ajuns pe un tăpșan uriaș care se Întindea cât vedeai cu ochii. Tăpșanul era acoperit cu iarbă măruntă, verde-gălbuie, culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toate felurile - atunci, noi Îi trimiteam pe Logon și pe Dupna În spate, bine legați, astfel Încât oamenii lui Scept să ne vadă puterea. Într-una din zile, am ajuns pe un tăpșan uriaș care se Întindea cât vedeai cu ochii. Tăpșanul era acoperit cu iarbă măruntă, verde-gălbuie, culcată la pământ de vânturile care nu conteneau niciodată la aceste Înălțimi. Cât vedeai cu ochii, nici o colină, nici un deal, nici un copac. Am luat-o spre Apus și, după jumătate de zi, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât toți: niște făcături din stâncă și gheață, rele, care păreau că au ochi cu care se uitau după noi. Ne Îndemnam unii pe alții să alergăm din ce În ce, căci Scept și ai lui ieșeau și ei În tăpșanul uriaș - precum niște furnici izgonite din mușuroi, se lăbărțau de la o margine la alta a stâncilor, grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întrebat pe cel mai bătrân dintre ei. - Ia ghici, Îmi răspunse bătrânul și, zâmbind din colțul gurii, se amestecă printre ai săi. Pe la prânz, iscoadele se Întoarseră din susul văii prin care coborâserăm și ne spuseră că sus, pe tăpșan, nu se mai vedea nici picior din neamurile lui Scept. Era plin de urmele lor, dar o luaseră mai departe spre Apus. - Oooo, se posomorâră oamenii munților. Se duc spre valea râului Cenung. Până ajung ei jos, la câmpie, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Marea și Omăt, doar-doar ar prinde și el țâță. 42. Sunt Krog. Mă trag din lupi și trăiesc pe pământul nostru, laolaltă cu neamul meu. Pământul nostru se Întinde cale de o zi de mers prin văgăuni, văi, culmi și tăpșane pline de iarbă. Avem trei ape care curg mereu și de acolo ne adăpăm. Avem și niște copaci mulți, mulți de tot, dar nu ne ducem printre ei decât când vânăm. În jurul pământului nostru sunt alte și alte pământuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chestia asta, așa, ca o zicătoare. Am luat-o pe potecile bine cunoscute, am urcat prin valea În care Îmi doborâsem primul urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din mijlocul tăpșanului. Of, of... Doar o parte din ei pândeau, pentru că restul se ascunseseră prin văgăuni, pregătiți să ne pice În spate, ca niște lupi adevărați ce erau. Am Întins spre ei palma cu degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste doi ani, că merge și-acuma! Pe dreapta, clipi - fracțiunea lui de secundă - fostul hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi inept în "Capitol". 88 DANIEL BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bucureștioarei mira-m-aș dacă va mai apuca, serios, să se atingă... Și, mai ales, de încolăcirile ei, dinspre adevărata vărsare. Pe care, o fi el băiat bun, dar, în veci, nu prea va izbuti să le șteargă... Rulau peste tăpșanul de pe care, cu aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul anilor 1900, cu spate și deltoizi de înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
forma durerii. În jurul șalelor o încingea un cerc de fier, ar fi vrut să meargă la toaletă, un bărbat de alături, care o privea prin ochelarii sparți, o sfătui să se abțină, căci cei scoși să se ușureze pe un tăpșan din spatele hangarului erau însoțiți la înapoiere cu lovituri de baston pe spinare și cu vergele de oțel peste glezne. Vergelele spărgeau vinișoarele de sânge și glezna se făcea vânătă și tare ca piatra. Apoi, toată noaptea au lătrat pe la uși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asemenea respinsă peste Timok, și Osman Pașa ar fi intrat în Serbia dacă n-ar avea ordin espres de la Constantinopole de a se ține numai în defenzivă. Mai norocite par operațiile Muntenegrului. Prin bătălia de la Lipnic să fi câștigat întregul tăpșan al districtului Gațko. Ceea ce rămâne neesplicabil este însă atitudinea Muntenegrului față cu Serbia. Foaia oficilă a principatului mic, "Glas Cernogorca", arată că nu există nici o solidaritate între Serbia și Muntenegru și că acesta nu poate încheia tractate cu Serbia, care are relații
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vine domnia Și animalele de pe ogor Și câinele din ogradă Și la sfârșit unge pe o scară cărnoasă Sepp cel Împuțit ca stăpân peste Sterpiciune Pe președintele total Care este și regele ciumei porcilor (merge șontâc, șontâc o vreme) Acest tăpșan Adus în circuitul economic acum o sută de ani Și cu cărțile de joc despre vin Se pierde un tăpșan călduros și trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Împuțit ca stăpân peste Sterpiciune Pe președintele total Care este și regele ciumei porcilor (merge șontâc, șontâc o vreme) Acest tăpșan Adus în circuitul economic acum o sută de ani Și cu cărțile de joc despre vin Se pierde un tăpșan călduros și trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă O mamă albă care primește la ea toți copiii leneși și maronii Pe fiecare ce poate rupe din iarbă Tăpșanul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și regele ciumei porcilor (merge șontâc, șontâc o vreme) Acest tăpșan Adus în circuitul economic acum o sută de ani Și cu cărțile de joc despre vin Se pierde un tăpșan călduros și trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă O mamă albă care primește la ea toți copiii leneși și maronii Pe fiecare ce poate rupe din iarbă Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tăpșan călduros și trebuie să se ucidă pe Sine Un tăpșan pierdut are o privire spre el ca o mamă albă O mamă albă care primește la ea toți copiii leneși și maronii Pe fiecare ce poate rupe din iarbă Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân fără fânul de la pământul mamă se înfige cu coada de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit, nu mai are parte de nici o buruiană sfântă Un maț gros ca ăsta nu are nevoie de nici o curățenie pentru cazanul de carne care-l așteaptă Că-i gol și curat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
gâfâie încă o bucată de drum) Această pădure Fiecare pădure e pădurea mea Un plan cadastral e un câine prost Un câine cu lanțul scurt pentru un câine e oricum prea lung Așa o pădure este peisajul de căpătâi al tăpșanului și al ogorului Care se închină la ea La imaginea pe care orice om ar trebui s-o poarte în sinea lui Și o imagine ca asta gândește pădurea pân-o termină (respiră greu) Cine ce trebuie să aibă o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Am și paznici: cum i-am controlat, cum au dat bir cu fugiții să nu le aflu toate furturile ... Spuneți că și-a băgat Aghiuță coada ? Mai degrabă e altceva. Zbaterea de primăvară, de spirit haiducesc și de alergătură spre tăpșanul unde se văd colacii din coadă ... Și nu le trebuie mult să se liniștească dar le ia ceva timp să se apuce sănătos de muncă ! Dacă e alb afară, ar trebui să fim mai liniștiți ! Dacă oamenii se înțeleg există
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
s-a întâmplat. Și totuși, la ce făcea aluzie Baba Vanga, acest Nostradamus modern cu fustă? Cred că într-un târziu, m-am prins, (asta fiindcă am în mod real stofă de Sherlock Holmes încă de pe când pășteam gâștele pe tăpșanul din Cursești) m- am prins, cum devenise la o adică profeția, fiindcă la 11 noiembrie s-au adunat la Seul, în Coreea de Sud, șefii celor mai bogate 20 de state ale lumii. Bogații, tot ca bogații, în loc să vorbească la modul serios
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
atenuat ori mai răspicat, pe mulți munți din ghirlanda carpatină. Localnicii au cunoscut de veacuri aceste deosebiri și au căutat să folosească fiecare porțiune de teren la ceea ce se arată mai potrivită. Așa și-au ales locuri de așezare pe tăpșanele ușor înclinate spre miazăzi, unde atmosfera este mai caldă, pentru că razele Soarelui stăruie mai îndelung, unde pământul este mai cald și, de aceea, prielnic nu numai pentru fâneață, dar chiar pentru semănături. Oamenii din vechimecare purtau în ei obișnuița agriculturiiau
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]