360 matches
-
a doua zi a fost găsită în aceeași stare ca înainte de a fi distrusă. Că în noaptea de Înviere, când bat clopotele bisericii din cartier, Casa roșie se umple de lilieci și alte făpturi de noapte, care țipă și fac tărăboi, într-o sărbătoare a lor. Se mai spune că, uneori, la fereastră, se vede o hârcă, un craniu, din orbitele căruia iese o lumină verde. Când treci pe lângă Casa din Strada Casei, îți vine să-ți faci cruce, să spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
natură, acest impas a devenit chiar natura dlui Breban. Și, cum bine știm, împotriva naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba despre IEȘIRE și nu despre INTRARE. Disidența a trecut de mult. Pentru dl Breban, chiar ca un vis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
servea și mâncare de regim, ceea ce la cantina noastră, a ministerului, nu exista, l-am rugat pe un coleg, fost tipograf, care nu mânca la cantină, să-mi scoată o cartelă pe numele lui. Nu pot să vă spun ce tărăboi a ieșit. Am urât comunismul. Mama, săraca, spunea că un singur chiuretaj ar fi putut salva omenirea. Ehe, dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj... Cât despre lucrurile clădite pe emoții negative, cred că pot fi la fel de precare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
să nu îl fi scăpat careva pe jos și au găsit motivul ăsta. - Trebuia sa îmi dai un telefon, să fi știut și eu. Te-ai gândit că puteau chema poliția? - Pentru ce? Că le-am refuzat serviciile? - Dar ieșea tărăboi ! - De asta îmi pasă mie? Dar la mine nu te gândești, cum poate o lehuză să stea fără să se primească și să nu aibă un pat unde să poată să se odihnească după naștere? Carlina se simțea slăbită și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sabotez“ partidul fiindcă am fost exclusă. Motiv de a fi cu ochii în patru, încă și mai mult decât până acum. Ieri-noapte, locatarul din apartamentul de deasupra noastră, un evreu burghez, a plecat la ora trei la via lui, cu tărăboi, și m-am trezit brusc, cu inima zvâcnind, fiindcă mi se păruse că la ușa noastră se bate. Cât despre rochii, n am să uit niciodată pasajul din scrisoare în care îmi descrii bucuria ta când le-ai găsit, cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-a transformat Într-un pilduitor editor. Vorbind la rândul meu, m-am arătat puțin intrigat de această „diagonalitate destinală”, mărturisind că, În ce mă privește, indiferent de cele ce se Întâmplă „afară”, În lumea socială, nestingherit de vuietul și tărăboiul schimbărilor, eu, autorul care sunt, Înțelegeam să-mi urmez calea și obsesiile. - Se pare, am spus, cu „aroganța” mea cunoscută, se pare că nu scriam rău Înainte, cel puțin așa m-au lăsat să cred cei mai importanți critici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter...”. Discursul său îl știm, este la rândul lui un decalc după discursul politic de gazetă gen Răcnetul Car paților. Îl folosesc deopotrivă Nae Cațavencu și Rică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mică și într-o rivalitate de multe generații cu Brandul Mic, care are cu 1382 locuitori mai mult. (Plus că Brandul mic are gară, iar Brandul Mare, în ciuda tuturor diligențelor, doar haltă.) Așa că locuitorii din Brandul Mare au făcut mare tărăboi, pretinzând că două cazuri atât de nedemne au fost inventate spre a știrbi bunul renume al târgului concurent pentru titlul "Localitatea Anului". Mai ales că în ambele cazuri au fost nominalizați magistrați originari din Brandul Mic. Așa că aceștia au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
să moară de foame, prețul cerealelor urcă vertiginos, lumea n are bani. Sosesc ajutoare alimentare din partea americanilor, dar comuniștii se opun acestor ajutoare! Mari frământări pentru alegerile din 19 noiembrie 1946. Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agreează politica aservită Moscovei. Mi se fac serioase avansuri de la comuniști și pentru că i-am refuzat mă pomenesc într-o noapte cu o manifestație zgomotoasă. Un grup de circa 10-15 indivizi se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chiar o nuntă). Una dintre ele (Meryl Streep) e mama miresei și locuiește pe insulă, iar celelalte două (Julie Walters și Christine Baranski) sînt prietenele ei și debarcă la începutul filmului. Ei bine, secvența debarcării aproape c-o întrece în tărăboi pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical, toată lumea să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Da, tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu te interesează să dansezi cu o fată?" "Mă prostdispune." "Asta, oricum, în după-amiezele de duminică!... Unele se ascund ca să plângă. Mai bine să dansezi." Fata trase un scaun și se așeză alături de Gabriela. Tărăboiul puștoaicelor, care sfârșiseră prin a răsturna o masă, o făcu să se întoarcă: "Hei, mai încet, domnișoarelor! E ultimul salon în care putem sta de vorbă aici!" Și apropiindu-și mai mult scaunul de al Gabrielei: "Chiar așa, să stăm
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e familia Chirilă și-am pornit asaltul doamnei Chirilă... Vlad tace și privește în gol. Surîde încet, clătinînd îndelung din cap, apoi continuă: Cred că ea îl avea la mînă pe Chirilă cu niște chestii... Și ca să nu se-ntindă tărăboiul, s-au despărțit și-au apucat-o: unul la dracu', altul la tat-su... Spune-mi, îl întreb, ce-ai simțit cînd planul tău a reușit? Nimic. Dar absolut nimic. Se întoarce mai bine spre mine și face un gest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
concluzia că se referea la ucigaș. — E posibil asta, nu-i așa? fu Brunetti de acord, chiar dacă i se părea improbabil. Bărcile aveau obligatoriu motor, iar noaptea târziu asta Însemna capete furioase ițite la geamuri să vadă cine făcea atâta tărăboi. — Mulțumesc, Danilo. Vrei să le spui scafandrilor să meargă În locurile alea două - poate aștepta până dimineață -să arunce o privire? Și cere-i lui Vianello să trimită o echipă care să verifice ambele locuri ca să vadă dacă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a face pe plac atâtor critici. Cunoșteam bine realitatea și metehnele mele. Și, În mintea mea, era permanent prezentă apropierea morții, care e În stare să ți se Înfățișeze În cel mai nepotrivit moment. Oricum, ar fi trebuit să anticipez tărăboiul făcut de Vela În legătură cu „necuviința” lui Ravelstein. Intenționase mai demult să clarifice cu mine chestiunea Abe și faptul că tăbărâse peste noi În camera de hotel Îi deschisese portița pe care o aștepta. - Nu vreau să‑l mai văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de arbitru. În final, epuizate și dezmembrate, fetele așteptau verdictul. Singura care n-ar fi trebuit să-și facă probleme era, firește, Doinița, învățată cu astfel de cascadorii, dar Luana nu-i lăsa nici o portiță de scăpare. Făcea așa un tărăboi, se lua de gât cu toți, alergându-i în jurul curții, că până la urmă copiii renunțau să se mai pună cu ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau să se ascundă în casele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar, până la urmă, se dovedea a fi un om de zahăr. Ce fericită era că-l iubea! Prietena ei, aia sau alta, nu mai conta, umbla dezlegată pe la fel de fel de case, câteodată o prindea nevasta și ieșea un tărăboi, mai mare rușinea. De ce, oare, inginerul Noia n-o lua de nevastă pe domnișoara dactilografă și se folosea, doar, de calitățile ei trupești, făcând-o de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de zeiță și se temea să-i mai dea drumul în lume. N-o lăsa niciodată să iasă fără el iar atunci când erau împreună leșina de gelozie văzând cum bărbații își sucesc capetele uitându-se după ea. Făcea un adevărat tărăboi când femeia voia să îmbrace o fustă scurtă sau un tricou mai decoltat. Temperamente puternice și încăpățânate, cei doi se războiau parte în parte, susținându-și punctul de vedere. Se aflau doar la un pas de anul 2000. Luana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
are să fie bine, încrederea e a părintelui, toată povestea asta cu pictura e așa de cusută cu ață albă, nu înțeleg înverșunarea starețului, ce contează ce-i pictat pe pereți dacă oamenii vin cu credință la biserică, să faci atâta tărăboi pentru, vom trece prin pădurea tânără de mesteceni, gândesc eu în sinea mea, sunt și eu curios de picturile astea, Nu-i gata biserica, Daniel? Mai aveam de pictat în pridvor, Cine o va termina dacă Theo, îi vine greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridice armele pentru a sfida destinul și să stîrnească o furtună. Astfel de oamenii fuseseră, generații de-a rândul susținătorii de Încredere ai clanului. Oinosuke și Shinshichi stăteau afară, lângă ziduri, dând ordine: — Duceți-vă În grădină. Nu faceți atâta tărăboi. — Ieșiți pe poarta principală. Toți oamenii erau Înarmați cu săbii lungi, de luptă; ca membri ai unul clan de provincie, Însă, nu purtau armură din cap pînă-n picioare, ci numai mănuși și jambiere. Mergem la luptă, presupune unul. Marginile domeniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-ncotro scânduri putrede, o găleată de scos apa și rogojina de trestie. — Prostule, prostule! Îl batjocori Hiyoshi. Alți soldați se apropiară În fugă. — Stați! Ce se-ntâmplă aici? Întrebă unul. — Cine-i ăsta? adăugă și altul. Se Înghesuiră cu toții, făcând tărăboi și, nu peste mult, Koroku și ceilalți sosiră și ei. Ați găsit o barcă? Întrebă Koroku. — E o barcă aici, da’... Koroku ieși liniștit În fața grupului. Hiyoshi, gândindu-se că acela trebuia să fie conducătorul, se Îndreptă puțin de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Încât oamenii Îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii Îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori Începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși Încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
așa că n-am avut ce face decât să semnăm. După aceea, am prins o ocazie În timpul unei partide de băutură cu vasalii lui și am dat fuga Încoace, singur. Când au să descopere că am plecat, se va stârni mare tărăboi. Nu sunteți În siguranță aici, stăpâne. Trebuie să plecați imediat. Din buzele lui Nobuo pierise orice culoare. Mișcările ochilor lui păreau să arate că nu auzise decât jumătate din tot ceea ce spusese Saurobei. Inima Îi bătea cu spaimă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ăsta-i motivul pentru moxa? râse Hideyoshi. — Nu te gândești nici o clipă la grijile ei. Lipsa ta de stăpânire și Îndulgența față de sine te-au transferat Într-un fiu nepăsător. Când am fost eu nestăpânit? — N-ai făcut un mare tărăboi pentru ceva Întâmplat În camera Doamnei Sanjo, până-n zori, acum două nopți? Slujitorii și actorii care beau În camera alăturată se prefăceau a nu auzi rara - sau, mă rog, poate nu chiar atât de rară - ceartă dintre soț și soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]