298 matches
-
nimic despre ea. În persoană. Ce faci, măi fată? Ce s-a întâmplat cu tine? Nimic deosebit. Surâde malițios. Am preferat să învăț în particular și mă țin de treabă ca orice student sârguincios. Daaa? Nu mai spune, felicitări, răspunde tărăgănat Marius, cu un aer nevinovat, angajat în jocul ironic al fostei lui colege de facultate. Și tu, Marius? După cum vezi. Îmi fac datoria față de Rege și Țară. Și citind ziarele pare că o faci destul de bine. Un erou în carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe cărarea dintre păpușoaie vin un om și o femeie în vârstă. Cu glas tărăgănat, Vasile Hortolomei o ispitește pe baba Savastița despre treburi țărănești : a cui a fost nunta asară, dacă mai trăiește Irimoaia cu bărbatu-său ori e adevărat ce zic oamenii că ghebosul ei ar fi plecat la Dorna ; saude că Ion
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
puterea magică de la început... Asa deodată s-a întunecat ca seara, si, nu era decât puțin peste două ceasuri după amiază. Cerul se întunecă, ca de un fum gros... O scăpărare de amânar pe cremene fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi, vântul stârni niste vârtejuri de praf... lumina zilei murea înnăbusită de ceață. Nu mai stiai dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... după atâtea zile de caniculă, vine furtuna! Murmură bătrânul Iorgu uitându-se de la fereastră. Vălmăsagul vântoasei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mici melodii bizare pe baza ei. Degetele lui, la început atât de stângace și împleticite, deveniseră agile și suple, tari ca fildeșul la vârfuri. Totuși melodiile păreau cam fără ritm, curgând, doar note întregi sau chiar note duble, în litanii tărăgănate. Lăutarul, adept al pieselor îndrăcite, al glissandourilor și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu prea putea înghiți ceea ce producea Emil Popescu. Reținu însă un fragment care părea mai închegat și mai melodios și i-l cântă, ca o curiozitate, Profesorului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintr-o dată și părăsește fotoliul în care a stat. Mulțumesc pentru primire și pentru referat! Ar trebui să-ți spun că m-a bucurat reîntîlnirea cu tine, dar... ...nu mai am nimic din exuberanța de la Eforie, știu! completează Mihai vorbele tărăgănate ale Simonei, rostite de femeie cu un vădit regret. Ascultă! face Simona un gest ferm spre el, trădîndu-și autoritatea de care poate fi capabilă. Chiar și cînd m-am simțit umilită, pentru că de fapt așa mă descopeream eu, ștacheta relației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tăblița cu „Nu deranjați!“ și se Întoarse În apartamentul lui. Ora 5.10 dimineața. Sub ciocanul de la ușă: „Jack, nu uita de Întîlnirea noastră de joi“. „Jack, drăguțule, hibernezi? XXXX - K“. Intră și Înhăță telefonul, formînd 888. — Poliția, Urgențe. Voce tărăgănată, de șmecher. — Dom’le, vreau să raportez o crimă. Dacă mint, să mă trăsnească! — Domnule, vorbiți serios? — Păi, deaaa... Dacă mint, să mă... Ce adresă aveți, domnule? — Adresa mea nu e nicăieri, dar voiam să tîlhăresc casa aia cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noicist, jucîndu-se cu soluții arhitecturale din perspectiva filozofiei. ("Nu faceți case mai înalte ca arborii.") Acest stil i-a enervat întotdeauna pe specialiști. La Sibiu ne așteaptă pe peron Relu Cioran, fratele marelui înrăit. E un bărbat plăcut, cu vorba tărăgănată și puțină, extrem de discret ("Este Pilade", îmi spusese Noica în tren). Un distins care trăiește în umbra propriului destin și a celui fratern. E pensionar, citește filozofie și face excursii. Un microbuz ciudat ne duce, pe Noica și pe mine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care vorbea și din pivirea lui amețită o făcu să își dea seama că era beat. —Uită-te la tine, fată frumoasă. El o mângâie pe păr, lăsându-i o urmă de căldură de la creștet până la ceafă. —Frumos, spuse el tărăgănat. —Mulțumesc. Intră. Sunt Ted și Joy aici. El își turnă un pahar cu vin și Ashling privi cum o farmecă pe Joy, fără să depună prea mult efort. Faptul că era beat și nearanjat nu îl făcea mai puțin atractiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
alții; dar, în sfârșit, bătrânelul râse pe față. Prințul N. își scoase monoclul și îl studia fără încetare pe prinț. Neamțul-poetastru ieși din ungherul lui și se apropie de masă, cu un zâmbet sinistru pe față. — Exagerați foarte mult! spuse tărăgănat Ivan Petrovici, parcă întrucâtva plictisit și chiar jenat de ceva. Biserica de acolo are și ea reprezentanți demni de toată stima și virtuoși... Niciodată nu m-am referit la reprezentanții bisericii, luați în parte, ci la catolicismul roman în esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlovici. Sunteți extrem de inteligent, Evgheni Pavlovici. Ah, iar începe să mă doară capul, haideți să mergem la ea! Pentru Dumnezeu! — V-am spus doar că a plecat din Pavlovsk. E la Kolmino. Să mergem chiar acum la Kolmino! — Im-po-si-bil! spuse tărăgănat Evgheni Pavlovici, ridicându-se. — Ascultați, îi scriu o scrisoare, duceți-i scrisoarea! Nu, prințe, nu! Scutiți-mă de asemenea comisioane, nu pot! Se despărțiră. Evgheni Pavlovici plecă cu niște convingeri ciudate; după părerea lui, prințul nu era chiar în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuprinzător starea indefinibilă a langoarei? Că la întîiul ea-i divină și la al doilea erotică, sau că unul îți condensează tânjirea sufletului într-o construcție sonoră de o absolută rigoare, iar altul își tărăgănește sufletul într-o muzică formal tărăgănată - aceasta nu dovedește nimic împotriva unei comunități adânci de sensibilitate. Cu Bach, nu mai ești în lume din cauza lui Dumnezeu, cu Wagner, din a iubirii. Important este că amândoi sânt decadenți, că amândoi destramă viața într-un fel de elan
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dormi mai liniștită. O înghiontește ușor cu genunchii, să-i facă loc să se dea jos din pat. Livia se scoală cu mișcări încete, dar demne. — Cred, totuși, că s-ar cuveni să judeci tu acest caz, spune un pic tărăgănat. — Eu? se scapă Augustus, uluit de insistența ei. Dă să-și desfacă brațele larg, în semn de mirare, dar în clipa ur mătoare le lasă să cadă, inerte, pe lângă corp. Începe să înțe leagă ce urmărește de fapt. Nu atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în aer, apoi o lasă să cadă, in decis, înapoi pe masă. — Mă întreb dacă nu a venit momentul... — Ce moment, stăpâne? Bătrânul principe repede bărbia înainte și își mozolește preț de câteva clipe gingiile în parte dezgolite. Rostește apoi tărăgănat: — Ne-ar trebui un procurator pentru probleme econo mice... Trasează șovăielnic cu degetul un triunghi pe masă. — La bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chip. Degeaba. Blestemata imagine mongoloidă nu dispare. Mai încearcă o dată. Uf! S-a dus. Toranius tușește ușor ca să-i atragă atenția. Gallus ridică mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat: — Nu sunt buni de nimic. Glasul îi tremură. Dacă ar fi zărit o reacție cât de mică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu eventualele câștiguri iluzorii. — Cu ce mă acuză ei pe mine? Gallus înțelege că nu-i va da pe moment un răspuns sigur. Nu-i nimic. Lasă-l să reflecteze de unul singur. Trage un pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se aplică fie de către victimă, fie de către stat... Scribonius Libo se alarmează: — Adică...? îngaimă buimăcit. Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strigă el. Dați-vă la o parte! Faceți loc, s-o pot împușca! În mijlocul acestei debandade, se află prințul Firoz, sprijinit de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De Souza! rostește el tărăgănat. Dacă o împuști, se împrăștie cocaina! Pornesc toți de-a lungul coridorului țipând și chicotind, lăsând o sticlă goală de Dom Perignon învârtindu-se pe podea, în urma lor. Khwaja-sara privește scena dezgustat. — Vezi cu ce trebuie să ne mulțumim? mormăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se aud râsete. Escorta dispare și Pran rămâne să se întrebe ce ar trebui să facă. Apropiindu-se, aude vocea răgușită a maiorului. — Nici vorbă! Nu-ți face probleme. O'Dwyer va ține lucrurile sub control. — Dar... răspunde vocea tărăgănată a lui Firoz, acești indivizi care-mi fac probleme, sunt sprijinți. Și în afară de asta, sunt foarte mulți ignoranți gata să-i urmeze. Vom avea de lucru cu ei aici, la Fatehpur. — Sunt de acord. De asta avem nevoie de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sfida, cântăreața începe un cântec trist: „De ce cred oamenii în același semn vechi? De ce cred oamenii în același semn vechi? Când aud un țipăt de bufniță, cineva moare, cu siguranță.“ Are accent american. În jurul lor englezi, americani cu vorbirea lor tărăgănată, se amestecă cu francezii. Jonathan se miră de unde a venit toată lumea asta, de la șeful lor îngâmfat, până la tânărul taxator de autobuz cu pielea tuciurie, care se tot ițește prin ușa de la bucătărie. Simțind ca și cum Africa se întinde deja spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu tine bunico dacăl urăști atâde mult, ai Îndrăznit tu s-o Întrebi pe când ea stătea pe canapea mângâindu-și pisica. Ea s-a uitat la tine preț de vreo două cilpe, apoi a privit În gol. Cu o voce tărăgănată și ciudată care părea să nu-i aparțină, ea a zis, Nu fiule, era un om minunat. Cu toate că a plecat, ăia cumsecade mereu fac așa. Doar lepădăturile rămân. Dar pe cei cumsecade care pleacă Întotdeauna Îi urăști mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
împlinit probabil 40 de ani, afișa un zâmbet vag și un aer de superioritate abia sesizabil. Purta o pereche de jeanși albaștri, o cămașă tot albastră și pe deasupra un sacou. - Amelia, îmi pare bine să te văd, vorbi el puțin tărăgănat. Deci pot să merg cu tine până acasă la Lincoln? - Salut, Rol. Bineînțeles că poți merge cu mine. De aia sunt aici. Detectivul Roland Bell, căci acesta era numele său. Își dădu jos sacoul, iar Amelia Sachs avu timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu o alură chiar distinsă; costumul portocaliu îl trăda, la fel și deznădejdea cu care dădea din cap la masă. - A fost cum ai crezut că va fi? continuă Grady. - Nu prea, drept să spun, vorbi Bell pe același ton tărăgănat. Când am venit aici, mă așteptam să văd un individ mai rustic, cu un plan pus la punct totuși. Din ce observ, este ceva mai manierat decât aș fi crezut. Treaba e, Charles, că nu prea pare să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bine, dar unde au dispărut amândoi? întrebă unul din agenții în uniformă. - Da. Unde-i Larry? interveni și altul. - Poate în urmărire, încercă cineva să răspundă. Poate că e într-o zonă în care nu mai are semnal. - Poate, vorbi tărăgănat Bell, îngrijorarea din glasul său fiind datorată faptului că rareori stațiile Motorola o luau razna și că semnalul lor pe raza orașului New York era mult mai bun decât cel al companiilor de telefonie mobilă. Bell anunță prin recepție că suspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
culturi? Nu am afirmat niciodată că o rasă ar fi superioară sau inferioară alteia. Spun doar că nu-i a bine dacă încerci să le amesteci între ele. - Am trecut de faza segregării încă de acum zeci de ani, rosti tărăgănat Bell. Chiar e o crimă, să știi. - Pe vremuri, era o crimă să vinzi alcool, domnule detectiv. Sau să lucrezi duminica. Era legal pentru tinerii de 10 ani să lucreze în uzină. Apoi oamenii s-au mai deșteptat și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe bune? A scăpat? - Bineînțeles că da, răspunse Rhyme supărat. Au fost trimise patrule care îl caută și acum. E și Amelia acolo. Dar nu au găsit nicio pistă. - Poate se va da la fund pentru un timp, vorbi Bell tărăgănat. Dar cred că e momentul să îl pun la adăpost pe Charles și pe familia lui, până aflăm ce urmărește. - Normal, spuse Sellitto. Detectivul își scoase telefonul mobil și formă un număr. - Luis? Sunt Roland. Fii atent, Weir a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]