422 matches
-
independența tătarilor, anexă țara lor către statele ei prin manifestul de la 8 aprilie 1783. La 25 iunie următor, solul francez la Constantinopol, St. Priest, își termina raportul prin care anunța această anexare prin cuvintele: „... Proiectul împărătesei, de a anexa provinciile tătărești tinde văzând cu ochii la invaziunea ulterioară a împărăției otomane...” La 1783, războiul între Iosif al II-lea și Caterina a II-a de o parte, și turcii de alta, părea sigur; Cabinetul francez era încredințat că Rusia avea să
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
tătari, statorniciți printre români, au sfârșit prin a fi asimilați, confundându-se în masa românilor. Despre prezența lor pe meleagurile românești mai amintesc numai unele toponime ca Tătăreni, Tătărăști, Tătăruș, etc. ... indicând nu numai un moment de trecere al oștilor tătărești, ca în cazul piscurilor de munți și cheilor, ci o mai lungă sălășluire. Tătaru și Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nu numai un moment de trecere al oștilor tătărești, ca în cazul piscurilor de munți și cheilor, ci o mai lungă sălășluire. Tătaru și Tătărăscu se regăsesc și ca nume de familie, putând la rândul lor indica o veche ascendență tătărească. De altfel, în unele regiuni ale țării se află un tip fizic de țărani, ceva mai aparte - mici de stat, cu ochi negri, vioi, inteligenți, amintind de caracterele fizice și virtuțile războinice ale tătarilor. Urmele, lăsate de tătari în toponimie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Căci la ordinul Înaltei Porți, tătarii - colaboratori fideli ai turcilor - ne-au izbit în momentele de cumpănă în coastă, spre a ne frâna veleitățile de independență și a ne readuce sub obrocul Padișahului. Dacă este adevărat că șocul marii invazii tătărești a sistat dezvoltarea organizațiilor etatice medievale, ce apăruseră în diferite puncte ale habitatului românesc, nu trebuie uitat, însă, că aceiași tătari, ce ne-au ținut pe loc, ba chiar ne-au dat înapoi, au avut fără să vrea și unele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Țării Românești. Căci, după cât se pare, la Posada, Basarab a avut împotriva lui Carol Robert și sprijinul „păgânilor vecini”, adică al tătarilor. De asemeni, Bogdan al Moldovei s-a putut opune cu succes lui Ludovic cel Mare și fiindcă amenințarea tătărească plana asupra regatului maghiar. Tot datorită invaziei tătarilor și frânării expansiunii maghiare se datorește sistarea procesului de catolicizare a populației românești, atât în Țara Românească cât și în Moldova, unde se ajunsese chiar la întemeierea unei Episcopii catolice a cumanilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
despre tătari dinainte și după intrarea lor sub vasalitatea sultanilor de la Istanbul. Pentru stabilirea filiațiunii, în raport cu Gingis-khan, a tuturor comandanților tătari care au invadat Europa, de o mare valoare este Historie généalogique des Tartars, traducere în limba franceză a manuscrisului tătăresc a lui Abulgasi-Bayadur-Chan, publicat la Leyda, în 1726, de editorul Abram-Kallewier. Deși depășită ca informație, dar bine întocmită, este lucrarea, uitată acum, a lui I. A. Fessler, Die Geschichten der Ungarn und ihrer Landsassen, vol. II, Leipzig, 1815, în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Înfierbântați de cutezanța mongolă, Daniel Romanovici, în vârstă de numai 22 de ani, și cu Matislav de Halici, dau drumul robilor să se înapoieze nevătămați, dar fiecare pornește lupta pe cont propriu. Ei trec Niprul îndată și împrăștie primele străji tătărești, iar după lovirea altora, la interval de patru zile de urmărire, care le lăsară în mod intenționat și o bogată pradă în vite, ajung cu forțele sleite după opt zile de marș prin stepă, la Calca, un afluent al Mării
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ataca și va interveni pentru ca să se răscumpere, și apoi amăgindu-i, blestematul i-a legat și predat tătarilor cu tot cu întăritură, care au ucis pe toți oamenii, iar pe principi i-a strivit sub niște scânduri peste care au trecut oștile tătărești”. Trecerea brodnicilor de partea tătarilor a desăvârșit dezastrul rușilor și al celorlalți cumani. Probabil că, până la urmă, brodnicii cu care au fost, desigur, și mulți români, vor fi avut aceeași soartă ca și rușii și ceilalți cumani. D. Onciul îi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ipotezele că țara Ilavut este Țara Oltului sau a lui Litovoi și că Barz ar putea fi identificat cu Beseremban, banul de Severin, sau cu întemeietorul dinastiei Basarab, putându-se stabili definitiv că generalul mongol Budjek a intrat cu oștile tătărești în Moldova în Țara Românească, iar în Transilvania comandanții Cadan și Buri. Privite pe hartă, operațiunile militare întreprinse de toate cele cinci corpuri de oaste mongolă, iau forma unui evantai, spre deosebire de atacul efectuat de Gingis-khan împotriva Imperiului Horezmian al lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe”, să fie înregistrate, împreună cu aceiași tătari și cumani, tocmai la asediul unor mănăstiri și localități din Italia, în oastea lui Vitale di Aversa „români și cumani, triburi tătărești așezate între gurile Dunării și ale Niprului”. Observând această alianță moldo-tătară, înainte de a începe și în timpul iureșului prădalnic din primăvara anului 1241 în Țările Române, N. Iorga scria: „Dacă ziduri s-au sfărâmat înaintea tătarilor și biserici au căzut la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
coloană a luat-o pe Valea Răutului spre Nistru, mergând pe la Sângerei pe drumul Turcului până la Orhei, devenit mai târziu, în secolul al XIV-lea, o trainică așezare tătărască a unui han. De acolo, pe Nistru în jos, pe drumul tătăresc de la Soci, de pe Bâc, spre Tighina și după ce au cercetat ținuturile brodnicilor din Bugeac de la gurile Dunării, s-a îndreptat pe acela denumit al „păgânilor tătari” de la Drăgănești și Sivița și peste Vadul lui Isac de pe Prut. Unele bulucuri din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de Carpați cu Hoarda de Aur, între anii 1242-1342, nu au făcut obiectul unui studiu pentru istoriografia noastră. N. Iorga scrisese, în 1930, că însemnările confuze și neîndestulătoare, pe care le posedăm asupra acestei cuceriri fulgerătoare, nu dovedesc o ocupație tătărească a regiunilor românești dintre Carpați și Dunăre: ele se găseau, de altfel, în afara drumului urmat de acești căutători de pradă. Pe acest teritoriu, pe care nici nu-1 străbătură, ei nu făcură decât să înlocuiască dominația cumanilor, ale căror rămășițe creștine
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1247, la sud de Carpați, sub suzeranitatea ungară, și intervenția moldovenilor, în anul 1277, împotriva prusienilor, chemați în ajutorul său de către Przemyel Ottokar al Boemiei din Cronica lui Thomas Tuscus, constituind indicii că românii nu se aflau sub stăpânirea efectivă tătărească, ci erau numai dependențe de Hoarda de Aur. Astfel de intervenții nu erau posibile, după autor, în condițiile unei ocupații efective tătărăști, care nu ar fi permis existența unor forțe militare locale. A doua etapă, de la 1281 la 1300, se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mod sistematic, până în iulie anul 1265, când împăratul bizantin începu tratativele. O pradă imensă din prizonieri, turme nenumărate de vite și oi, trecute la nord de Istru, odată cu Izz-ed-din, a fost consecința acestor complicații politice din Orientul Apropiat. Desfășurarea forțelor tătărești de la nordul Dunării spre Constantinopol nu produse numai panică între bizantini, ci și neliniște la Roma. Lăsând la o parte îngrijorarea papei Urban, ce se desprinde din scrisoarea din 13 martie 1264 către arhidiaconul Ioan din Orăștie, că această localitate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Constantinopol nu produse numai panică între bizantini, ci și neliniște la Roma. Lăsând la o parte îngrijorarea papei Urban, ce se desprinde din scrisoarea din 13 martie 1264 către arhidiaconul Ioan din Orăștie, că această localitate se afla lângă ținuturile tătărești lipsită de venituri, fiind pustie de locuitori, papa Clement al IV-lea, urmașul său, predică, în 25 iulie 1265, din Perugia, o cruciadă „verbum cruciș” împotriva tătarilor, și a celorlalți păgâni ce li s-au alăturat, în momentul în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care să ia vama principală de 1.000 de mărci de argint anual și să lase libertate deplină negustorilor care vor merge în Tartaria. În privilegiul comercial acordat liovenilor, în 29 iunie 1456, se vede că negustorii puteau cumpăra mărfuri tătărești prin toate orașele țării, desigur, aduse de tătari. „Iar când vor cumpăra marfă tătărască în Suceava, fie mătase sau piper, sau camha, sau tebenci, sau tămâie, sau vin grecesc, sau scorțișoară, ei să plătească de grivnă 3 groși”. În celelalte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Basarabia ca șef de post la Tighina Salpugeni. Am avut 5 frați: Petrache, Gheorghe, Virgil (decedat la 1 an și 7 luni), Mihail, Iancu și o soră Valentina. Când am împlinit 7 ani am mers la școala primară din Tătărești, sat în care tatăl meu fusese mutat cu serviciul. În satul Tătărești am învățat cinci clase. Părinții ne-au dat o educație frumoasă, să învățăm și să-i respectăm pe cei bătrâni. Duminica mergeam la biserică, cântam în strană și
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
frați: Petrache, Gheorghe, Virgil (decedat la 1 an și 7 luni), Mihail, Iancu și o soră Valentina. Când am împlinit 7 ani am mers la școala primară din Tătărești, sat în care tatăl meu fusese mutat cu serviciul. În satul Tătărești am învățat cinci clase. Părinții ne-au dat o educație frumoasă, să învățăm și să-i respectăm pe cei bătrâni. Duminica mergeam la biserică, cântam în strană și eram foarte legați de credință. În anul 1940, în primăvară, în curtea
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
noi copiii am rămas cu mama. Am stat în România, adică în Regat, din iunie 1940 până în 22 iunie 1941 când a început războiul cu rușii. După ce a fost cucerită Basarabia tata a plecat la postul de jandarmi din localitatea Tătărești unde am revenit și noi, iar în 1942 ne-am mutat la Cubei, județul Cahul. La Cubei am început și școala, clasa a VI-a. Tatăl s-a îmbolnăvit și s-a pensionat. Pentru că nu ne ajungea salariul, tata a
MEMORIU DESPRE REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
de limbă rusă. În cimitirul bisericii s-ar fi păstrat o piatră de mormânt din 1404 (sic). În anul 1490, Între ianuarie și Înainte de 9 martie, Ștefan cel Mare (1457-1504) Întărește lui Lazor Micșun , cumpărate cu o sută de zloți tătărești, de la Singur și sora sa Stana, nepoții lui Ivan Frenciuc . Pentru truda slujbei efectuate În timpul domnilor Ștefan cel Mare (1457-1504) și Bogdan cel Orb (1504-1517), spătarului Clanău și soției sale Dragna, li se confirmă la 2 martie 1508, În curtea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Steaua și Tribuna. În revista Tribuna, noi sătmărenii am avut un supliment lunar, Pagini sătmărene (8 numere, între 1984-1986, finanțat din veniturile Casei de cultură a municipiului unde eram director) prin grija lui Vasile Sălăjan, sătmărean și el, din satul Tătărești de care aparținea cătunul meu. Pentru tinerii "condeieri" de atunci (Ion Vădan, Al. Pintescu, Ion Baias, Gh. Glodeanu, Ioan Nistor) aceste pagini însemnau foarte mult. Nu am avut șansa să fiu în grația vreunui critic. Satu Mare e mereu prea departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în alte țări. Ca și cum a-ți părăsi casa și rosturile din propria țară ar fi o bucurie. Șomajul și sistemul corupt al mafiei multipartinice îi silește pe mulți dintre noi să ia drumul bejeniei, mai rău decât în vremea năvălirilor tătărești. E drept, avem tătarii noștri, bine instalați la cârma treburilor obștești. Nu sunt un nostalgic, dar, de bine,de rău, în perioada dictaturii comuniste orice copil de la țară putea să facă liceul și o facultate cum a fost și cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel era din Mahmudia, Tulcea, și spunea glumind că mama sa avea ceva sânge tătăresc în vine, cum sunt amestecate neamurile pe la ei. Gheorghe Calciu s-a născut pe 23 noiembrie 1925 în Mahmudia, județul Tulcea. Arestat ca student la Medicină, a fost condamnat în lotul Frățiilor de Cruce București, în toamna lui 1949, și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui Ion, dascalul din Suceava. Nume proprii: Lazăr Piscu Mănăilă Marușca Mihăilă și Pițurcă nepoții lui Poiană Dan. Mireca Cozma Bușteanul Marcu Anușca Neacșa Costea Sărăcină Gavril Hubiș Nastasia Marina Vasco Iurie Serban 6986: Egumenul Putnei: Kir Iosif. 200 zloți tătărești, o moșie. Pecete: Exerga: Eu Ștefan Vodă Domnul pământului Moldovei. Cap de bou, cu stea între coarne, cu soarele în stânga și cu luna în dreapta. Nume proprii: Toader Hărniș Bilțu Nicoară Seremet Mărica, fata lui Giargiu Giumătate Mărica, fata Mândrei Căliman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puteau cumpăra chiar și țăranii de la noi. Alături de acestea, în dughenile din târgurile Moldovei, dar mai ales în orașul de scaun al Sucevei erau etalate produsele somptuoase aduse din Orient, pe Marea Neagră, pe drumurile care veneau din Asia, prin „părțile tătărești” și își aveau punctul terminus la Cetatea Albă și Chilia. Pe aceste drumuri pe care le străbăteau caravanele în pustiurile din Asia Centrală, sau prin intermediul Orientului Mijlociu și al negustorilor turci, Orientul îndepărtat își trimitea „spițeriile sale”, mirodeniile atât de dorite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]