423 matches
-
Documente privitoare la târgul și ținutul Lapușniei, p. 3-4. Arhiva Națională a Moldovei. Se poate de crezut ca Tătăreștii au pornit chiar din locul (valea) Tutoveni (în hrisovul citat mai sus este numit „Tutovinești”), care se află peste deal de Tătărești, spre satul vecin Recea. O lespede de piatră pe un mormânt, cu inscripția: „Здеси покоится прах Стефана Столновского и жены его Ларисы, 1800, Тутовень”, există și astăzi în cimitirul satului și poate constitui un argument că în valea Tutoveni au
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
cimitirul satului și poate constitui un argument că în valea Tutoveni au existat case de locuit. În arhive se găsesc și alte documente istorice importante. Unul dintre acestea se referă la familia MARZENCO. Primul document ce atestă familia MARZENCO la Tătărești este o gramota de mazilire a lui Ștefan MARZENCO, care a primit titlul de mazil la anul 1835.
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
Giurgiu de la Frătăuți, Ivașco, "„jumătate din satul Vicșineț, și partea fratelui său Petru”" (Manciul). Satul Vicșani reapare în urice abia în 15 martie 1488, când Ștefan cel Mare cumpăra de la Șteful, fiul Annei, fiica lui Coste Tătăraș, cu 200 zloți tătărești, "„a sa ocină și dedină, a bunicului său Ivașco (deci de la fiul lui Giurgiu de la Frătăuți), jumătate din satul Vicșineț, pe Suceavă”", iar de la Andriaș Hancovici, de la fratele său, Ivașco, de la surorile lor, Ana și Tața, cu copiii lor și
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
cu turcii, transferând în acest fel cea mai mare parte a poverii războiului pe umerii rușilor. La începutul primăverii anului 1689, 150.000 de soldați ruși au nceput marșul spre sud. Pe 15 mai, ruși au înfruntat cu succes armatele tătărești în apropierea satului Zelenaia Dolina, pentru ca pe 20 mai să asedieze fortăreața Perekop. După numai puțină vreme, rușii au ridicat însă asediul și s-au retras. din anii 1687 și 1689 au ușurat presiunile exercitate de turci și tătari asupra
Campaniile din Crimeea () [Corola-website/Science/303333_a_304662]
-
să scrie și pecetea noastră să o lege la această adevărată carte a noastră." Aflându-se la interferență celor două vai Trotusului și Oituzului, căile de comunicație ce se bifurcau din această regiune au favorizat atât incursiunile prădalnice ale cetelor tătărești cât și pătrunderea altor oști dușmane în această zonă. Se știe că în timp ce tătari năvăleau din răsărit, turci invadau din sud, iar ungurii și mai tarziu austriecii răzbeau din apus pe văile Trotusului și Oituzului. Trebuia deci că acest colț
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
d. 18 decembrie 1961, Istanbul, Turcia) a fost un important poet, publicist, profesor și erudit tătar crimeean de origine dobrogeană care a militat pentru educație și pentru cauza etniei tătare. Este autorul primului alfabet arab adaptat la specificul sistemului fonetic tătăresc și al manualelor de limba tătară și turkmenă. Și-a desfășurat activitatea în Crimeea, Daghestan, Karaciai-Cerchezia, Azerbaidjan și Turkmenistan și a fost nevoit să își petreacă o mare parte din viață în gulagurile lui Iosif Stalin din Asia Centrală și Siberia
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
funcții administrative ale ținutului. Acesta era Radu Gangur, fiul „Ganguroaiei celei bătrâne”, un boier din partea locului. Prin construirea unei cetăți de pământ și lemn la Orhei, Ștefan cel Mare urmărea scopul de a închide o poartă larg deschisă dinspre părțile tătărești pe linia dintre Hotin și Cetatea Albă. Totodată, prin aceasta, voievodul căuta să-și consolideze pozițiile în această parte a țării prin dregători instalați de el, care să se ocupe mai eficient de apărarea și administrarea acestor ținuturi. Până a
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până în secolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltele cazacilor în 1593, 1626, 1637-1638 și 1648-1654
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
numeroase caravansaraiuri, hanuri și cartiere ale comercianților și meșteșugarilor. Tătarii sedentari erau comercianți, agricultori și artizani. Crimeea era un centru important al producției de vinuri, fructe și tutun. Carpetele orientale (kilim) fabricate în Bahcisarai erau exportate în Polonia, iar cuțitele tătărești erau foarte apreciate în rândul membrilor triburilor caucaziene. Tătarii erau apicultori și crescători vestiți de viermi de mătase. Una dintre cele mai importante surse de venit a nobililor tătari și nogai era prada de război și comerțul cu sclavi. Hanatul
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
asigurarea pazei granițelor în fortărețe și orașe întărite. În acest scop au fost fondate orașele Orel (1566) și Voronej (1586). Tinerii boieri și cazacii îndeplineau serviciul de pază și patrulare a stepelor pentru ținerea sub observație continuă a mișcărilor ceambulurilor tătărești. Declinul Hanatului Crimeii a fost strâns legat de declinul Imperiului Otoman și a schimbat echilibrul puterii în Europa Răsăriteană. S-a ajuns în situația ca tătarii care se reîntorceau din campaniile militare otomane să nu aibă pradă de război, iar
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
asupra întregului teritoriul anexat, folosind pentru „Basarabia istorică” denumirea turcească de "". Regatul României a menținut aceste denumiri între 1918 și 1940. În 1940, regiunea a fost atribuită RSS Ucrainene în detrimentul RSSM în cadrul Uniunii Sovietice, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. „Buceag în limba tătărească (...) va să zică unghi un colț de pământ.(...), precum ne-o spune Dimitrie Cantemir însuși, care era de origine din cea mai însemnată familie de tătari nogai din câte s-au așezat în țara noastră” Teritoriul actualului Bugeac (~13.200 km pătrați
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
și cel puțin restul lumii slave, Principatele Române, alte popoare și state situate în calea expansiunii lor. După terminarea războiului ruso-turc din anii 1789-1792, prin Tratatul de pace de la Iași, teritoriul situat între Bug, Nistru și Marea Neagră, care aparțineau statului tătăresc Edisan, este anexat de Rusia care ajunge prin cuceririle sale la hotarele răsăritene ale Moldovei. În 1806 Turcia declară război Rusiei. În timp de șase ani Moldova a fost teatrul de război care supunea populația la contribuții peste măsură de
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
deviere în stânga, la 17 km de șoseaua naționala și ar fi util a cunoaște istoria acelei localități. Sunt prezente unele toponime ca: Drumul lui Caian lângă comuna Chinteni, existând posibilitatea unei prosperități a familiei în zona Clujului, iar după pârjolul tătăresc de la 1241, o parte a familiei să fi ajuns în Comitatul Solnoc-Dabaca. Cu nume de familie apare în 1618, în registrul de evidente a nobililor din Căianu Mic, întocmit de Sigismund Haler, o posibilitate fiind ca numele sa provină de la
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
exoduri din secolele al XI-lea—al XIV-lea, cauzate de căderea regatului Armeniei Mari. Primul exod a urmat ocupării capitalei Ani de către selgiucizi în 1064, când populația a emigrat spre Cilicia, Crimeea și Polonia. Al doilea exod, după invazia tătărească din 1239, a avut ca direcții Polonia și Moldova. Al treilea exod, în 1299, motivat de oprimările suferite sub tătari, s-a îndreptat spre Crimeea, unde s-a format o colonie comercială ulterior în legătură cu Moldova. Al patrulea exod s-a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Lăpușneanu reușește să redobândească tronul Moldovei. Acest lucru îl costă mai mult de 200.000 de galbeni dați turcilor și un crâncen război civil, pe care a trebuit să-l poarte contra lui Ștefan Tomșa, candidatul boierilor. Armatele turcești și tătărești, care îl aduceau pe Lăpușneanu la domnie, au invadat țara, prădând și jefuind. Tomșa, neputând să se mențină pe tron, fuge la polonezi, dar este decapitat de aceștia la Liov. A doua domnie a lui Lăpușneanu, începută în sânge, avea
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
la Chișinău este de 55 km. Sadaclî, sat mare în județul Bender, sat așezat pe malul stâng al râului Cogâlnic din valea Cudacului, face parte din volostea Abaclâd - Jabă, s-a întemeiat în anii 1816 - 1821 pe locul unui sat tătăresc care purta acest nume. După plecarea tătarilor, s-au așezat aici 20 de familii de mazili, 4 familii de ruptazi și 10 familii de poloni. Apoi au mai venit niște familii de ruteni în număr de 29. Guvernul rus, după
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
cu flori unisexuate, dispuse dioic și cu frunze compuse (imparipenat-compuse) este Acer negundo L. (arțar american), care la noi este cultivat mai ales în scop ornamental. Celelalte specii ale genului Acer cresc spontan pe teritoriul românesc: A. tataricum L. (arțar tătăresc), are frunze aproape întregi, cu nervație penată; A. platanoides L. (paltin de cîmp), A. pseudoplatanus L. (paltin de munte), A. campestre L. (jugastru). Sunt specii forestiere, întîlnite din silvostepă pînă în etajul montan inferior, avînd nervație palmată și diferind prin
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
de arbuști, astfel: Specii de arbori: stejar ("Quercus robur"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (din genul "Fraxinus augustifolia"), velniș ("Ulmus laevis"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), plop alb ("Populus alba"), plop tremurător ("Populus tremula"), arțar ("Acer platanoides"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"); Specii de arbuști: corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), dârmoz ("Viburnum lantana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), călin ("Viburnum opulus"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
general aurit de reprezentant al marelui han, care trăia în mijlocului Marii Hoarde în valea Orhon pe Amur. De aici, Marele Han a controlat toată Rusia pentru aproape 300 de ani. Termenul care desemnează această exploatare, „jugul mongol” sau „jugul tătăresc”, dă senzația unei înspăimântătoare opresiuni, dar, de fapt, acești invadatori din Mongolia nu erau așa de cruzi și fără mila cum s-ar presupune. În primul rând, ei nu s-au stabilit cu adevărat în țară și au avut puține
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
o invazie. În conformitate cu aprecierile acestor istorici, cnejii ruși au stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a problemei. Atâta vreme cât hoardele erau încartiruite la granița cnezatelor, țara putea să fie oricând invadată de forțe copleșitoare ale jefuitorilor înarmați. Din fericire, aceste invazii nu apăreau prea des, dar atunci când se petreceau, produceau enorm
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
confirmat privilegiile comerciale ale negustorilor brașoveni în Țara Românească (cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domn român, scris în limba latină). În același secol, Ungaria și-a dezvoltat la est de carpați o marcă de apărare împotriva raidurilor tătărești, structură statală bazată pe boieri etnici români. Denumită "Moldova", după râul ce curgea prin zona în care se afla nucleul ei, marca a devenit și ea independentă după ce un alt lider român din Regatul Ungariei, Bogdan, a trecut Carpații și
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Deljiler a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari pe locul fostei tabere tătărești. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Deljiler a rămas pe teritoriul Rusiei, aflându-se în
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
km sud de Constanța și la 14 km de granița cu Bulgaria. Localitatea este menționată sub numele de "Pangalla" sau "Pancalia" în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „"Mangalia"” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis ("Callata" în portulanele genoveze, uneori
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „"Mangalia"” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis ("Callata" în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub "Pangalla" sau "Pancalia"). "Callatis" a fost o colonie a cetății grecești "Heraclea Pontica" (azi Ereğli în Turcia) din
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
și europene. În timpul Evului Mediu, victime ale ciumii bubonice au fost folosite pentru atacuri biologice, de multe ori prin azvârlirea cu cadavrele infectate și excrementele peste zidurile castelului folosind catapulte. În 1346, în timpul asediului de la Kafa (acum Feodossia Ucraina) forțele tătărești, care au fost subjugate de către Imperiului Mongol , ale Hoardei de Aur, au murit de ciumă. Un focar de ciumă a urmat și forțele de apărare s-au retras, urmată de cucerirea orașului de către mongoli. Acesta a fost speculat că această
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]