213 matches
-
de ce nu am voie să mă uit înspre ei, că nimeni nu formulase o asemenea interdicție și nici nu avea cum s-o formuleze, din moment ce în universul nostru nu existau decît cravate roșii, cer albastru, zîmbete fericite de copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică. Erau urîți, erau slabi, erau fioroși, erau bolnavi
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
O covârșitoare parte a românilor nu-și pot, pur și simplu, imagina că există și alt tip de existență decât cea în care ți se spunea ce ai de făcut, cât primești pentru ceea ce, mecanic, făceai. Nevoia de șef, de tătuc, de stăpân a decerebrat în asemenea măsură generații întregi, încât ei reprezintă materia primă perfectă a populiștilor și demagogilor. Ideea că există cineva care are grijă de tine, că statul îți dă la nesfârșit, are o lungă și sinistră carieră
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
la "Armâni", însă, nu e vorba de evoluția gustului. Ci de triumful cinismului. Nici nu-mi trece prin cap să susțin tâmpenia că aș prefera să-i văd pe politicienii români întorși la epoca șepcii proletare și a tunicii, la Tătucul Stalin. Mă întreb doar: de unde banii pentru viața de vis trăită de prea mulți dintre politicienii noștri de frunte? Lăsând deoparte categoria afaceriștilor (deși am mari dubii că ei pot exercita meseria de parlamentar, o meserie de douăzeci și patru de ore
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
au ascuns mereu în spatele unor "noms de guerre", de la Stalin la Pătrășcanu. Aceia măcar aveau scuza că se aflau în ilegalitate! Actorii de azi n-o au decât pe cea a propriilor frici și frustrări. (Și pentru că veni vorba de "tătucul popoarelor", recomand noua lucrarea a lui Simon Sebag Montefiore, "Young Stalin", o excepțională analiză a felului în care gangsterul georgian a devenit politicianul posesor al unei imense puteri personale. Cei care au citit și cartea anterioară a lui Montefiore, "Stalin
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
dezmoșteniții soartei să se bulucească și să voteze compact în favoarea împilatorilor. E un vot irațional, veți spune, dar cu atât mai puternic. E votul în favoarea încremenirii, a speranței de a bloca societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi instantaneu o mentalitate diferită de aceea a județelor din
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
a nu-i lăsa pe artiști prea multă vreme în stare de trezie. Fiindcă un artist pilit nu-și dorește decât să se îmbete ca lumea. Și ca să aibă bani s-o facă temeinic, nu trebuie să-l supere pe tătucul Partid. Așa încât concluzia evocărilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e surprinzătoare, de un umor mai mult negru - grație amânării publicării cărților lui și intrării în USR, scriitorul a ocolit destinul de scriitor „împlinit” în comunism, alcoolic și mort
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
mânjit, evident ticălos își pierde doar funcția, nu și gradul, toata zarva a fost degeaba. Neplăcut nu e doar că schimbările se produc la presiunea . presupusa . a lui Ion Iliescu (în fond, trăim într-o cultură politică primitiv-traditionala, în care tătucul națiunii a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii acolo de unde au plecat intempestiv, dar fără să li se clintească vreun fir de păr. Într-
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
mai ales de a acționa, jignesc profund toată breaslă procurorilor. Domniile lor transmit fără ocolișuri că nimeni nu-i mai presus de ei din punct de vedere profesional și moral. O asemenea aroganță și autosuficiență am mai întâlnit doar la «tătucul» lor, dar am sperat să fie o trăsătură care să rămână între pereții Palatului Cotroceni. Iată, însă, ca discipolii și-au ajuns foarte repede maestrul! Joacă «de-a Dumnezeu» ne costă foarte mult, dar lor nu le pasă, pentru ca, de
Chelaru: Rocada Morar-Kovesi, un film trist și sfidător () [Corola-journal/Journalistic/42009_a_43334]
-
până acum. Ele sunt posibile pentru că ticăloșii care au gândit actuala constituție s-au ferit că dracul de tămâie să spună că în România proprietatea privată e garantată. Or, când e s-o ocrotească, o fac așa cum i-a învățat tătucul lor Stalin. Amestecul brutal al politicienilor în chestiuni care nu-i privesc ar trebui să se soldeze cu măsuri aspre. Dar la noi se pare că prea puțină lume a priceput că epoca dirijismului a apus demult. Am văzut ce-
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
vota de frică și din absența oricărei alternative. Acum, se votează tot de frică, dar și de spaima alternativei: nu care cumva să fim obligați să părăsim mersul pe burtă, zdrențele de cerșetori și postura de indivizi decerebrați pentru care tătucul nației arată o grijă de latin-lover înecat în briantină. Cred c-a sosit momentul să-i lăsăm pe pesedei să ia absolut totul, că prea și-o doresc. Să revenim la ceea ce știm noi mai bine: lenea de gândire și
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
studiul realizat de Adrian Cioflâncă și Adriana Radu. „În ciuda imaginilor uniformizatoare transmise de propaganda vremii, nu toată lumea a fost tristă la moartea lui Stalin. Cu precizie nu vom ști niciodată câți l-au venerat și câți l-au detestat pe tătucul Stalin în anii 40-50.” - observă realizatorii documentarului. Oricum, Securitatea a vegheat pedepsind nu numai gesturile de rezistență/ nesupunere/ împotrivire, ci chiar și pe cele de simplă luare în derâdere a conducătorilor epocii. Iată un caz, intrat în folclor, așa cum e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
Se născuse doar la câteva verste de satul în care văzuse lumina zilei marele călăuzitor al popoarelor, și cu unsprezece ani în urmă aproape că-și dăduse sufletul de-atîtea lacrimi vărsate la moartea lui. Despre tovarășul Stalin, despre dulcele ei tătuc Djiugașvili, nu se mai vorbea acum aproape deloc, și asta i se părea Katarinei o nedreptate și o trădare. Că doar nu măscăriciul chelios câștigase marele război, el, care se-mpăuna acum cu meritele uriașului de dinainte. Uitase, pesemne, cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un asemenea caz, aici este vorba de o chestiune extrem de gravă și de importantă”. O catastrofă fără proporții. „Toa’lent, ce chip mândru! Și cum poți crede că s-a dus?! El e mort și poza de pe copertă este vie. Tătucul nostru nu mai este.” Plâng amândoi, beți de secărică și udă cu lacrimile lor oasele capului de miel fiert. „Nu pot să cred că este mort.” „Circu’ mă-ti azi și mâine! De ce-ai furat banii, mă? Circ, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vodă i-o fi spus care sunt aceia, - îi cumpără cu aur greu rusesc și brâncovenesc și gata treaba. Țarina îl scoate într-o caleașcă pe țar și pe Cantemir ascuns cică sub fustele ei, și se îndreaptă spre Iași. Tătucul rușilor, nădejdea tuturor creștinilor din împărăția padișahului, fuge ținându-și cuvântul: îl ia cu el pe Toma Cantacuzinul, marele spătar al Valahiei, nepotul meu din partea fratelui Matei, pe Dimitrie Cantemir și pe doamna Casandra, nepoata mea din partea lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
am gândit niciodată la asta. Mai spune! — Președintele, de pildă. Era o figură populară, dar mai poți ajunge acum la el? Nu! Asta dacă nu cumva ai 10000 de dolari de donat. La fel și În bătrâna Rusie. Președintele era tătucul tuturor, dar nimeni nu putea ajunge la el. Dacă nu cumva erai fiul vreunui mare ștab. Sau bugetul Apărării: e imens, tot timpul inventează un război pe undeva. Trebuie să folosească toate armele alea, trebuie să le testeze undeva. Apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei numesc orice rus, fie că le este cunoscut, fie că nu, brat (frate)” (Haxthausen, 1853, vol. III, 140). Această concepție pare a fi persistat până în epoca modernă. Nu demult populația republicilor sovietice îl desemna pe Stalin prin apelativul afectuos „tătucul”. Fără a insista prea mult asupra acestui aspect, Haxthausen consideră conștiința înrudirii tuturor rușilor ca fiind bazată pe înrudirea lor de sânge: „În Rusia, Țarul (...) reprezintă în același timp unitatea, șeful și tatăl poporului său; el nu are nici îndatorire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
din 20 aprilie 2007, mitingul este prezentat în două materiale: un editorial pe prima pagină și un articol acoperind întreaga pagină 2. Primul material este evaluativ: "Ieri s-a mai prăbușit un mit! Cel al iubirii fierbinți dintre popor și tătucul Traian Băsescu. Celor care au pus la cale agitația din Piața Universității le-a scăpat un lucru: participarea mai mult decât jalnică, din punct de vedere numeric, arată că românii au cu totul și cu totul alte treburi decât să
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
4. titluri, enunțuri și imagini folosite: Primul material este lipsit de imagini și are un titlu emoțional, compătimitor: "Românie, biată Românie". Mesajele din articole sunt constatativ-evaluative: "ieri s-a mai prăbușit un mit! Cel al iubirii fierbinți dintre popor și tătucul Traian Băsescu; Agitația de la Universitate s-a vrut o demonstrație de forță politică. Nu și-a atins scopul." Se utilizează ironia, apropiind limbajul de cel specific discursului propagandistic comunist: Băsescu este "tătuc" (atribut utilizat pentru Stalin, dar și Ceaușescu, n.r.
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
mit! Cel al iubirii fierbinți dintre popor și tătucul Traian Băsescu; Agitația de la Universitate s-a vrut o demonstrație de forță politică. Nu și-a atins scopul." Se utilizează ironia, apropiind limbajul de cel specific discursului propagandistic comunist: Băsescu este "tătuc" (atribut utilizat pentru Stalin, dar și Ceaușescu, n.r.), poporul iubește "fierbinte" (alt epitet utilizat de propaganda comunistă). Prin analogie cu premierul Tăriceanu care a fost catalogat, după răzgândirea legată de alegerile anticipate, ca "Răzgândeanu", ironia se extinde și asupra lui
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
se bucure doar pentru că i se dă (indiferent ce) și nu i se ia (puțina avuție și chiar viața!). Să perpetuezi în ziar mentalitatea păguboasă de a fi mereu la mila statului providențial (și totalitar!) sau a dictatorului văzut ca „tătuc” al națiunii și, desigur, mare „patriot” (când el se comporta, de fapt, ca „un fel de proprietar al întregii țări”, cum spune Ion Mihai Pacepa) înseamnă ori că ai intrat în sfera de influență a unui stângism occidental finanțat, timp
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se bucure doar pentru că i se dă (indiferent ce) și nu i se ia (puțina avuție și chiar viața!). Să perpetuezi în ziar mentalitatea păguboasă de a fi mereu la mila statului providențial (și totalitar!) sau a dictatorului văzut ca „tătuc” al națiunii și, desigur, mare „patriot” (când el se comporta, de fapt, ca „un fel de proprietar al întregii țări”, cum spune Ion Mihai Pacepa) înseamnă ori că ai intrat în sfera de influență a unui stângism occidental finanțat, timp
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
isteț și bun de gură, harnic și cuminte, dar, mai ales, meșter la glume. Pe patul de moarte a prezis că o să se ia după el un om mare. La câteva zile după înmormântarea sa, a trecut în lumea umbrelor tătucul Stalin. Anghel fie binecuvântat! și au zis oamenii. Și Domnul să-l odihnească în pace! Mai mulți dintre ei au fost luați, după vorbele astea, la raion sau regiune. Unii s-au întors după câteva zile. Câțiva, însă, sunt și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Grozav ce-i place la război! Bieții de noi, degerați, cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam o aruncătură dă băț pân-la primu’ sat, că se și vedea și ne gândeam că poate ne-om trage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceva - numa’ ce strigă unu că-i un om mort. Era! Sigur că era! Un cerșetor, un vagabond, zicea unii d-acolo, din margine. Înălțimea Sa nici n-a întors capu’. Și armata, după el, tot înainte! Că el este tătucu’ nostru. Om cumsecade, de altfel, Înălțimea Sa. Grozav ce-i place la război! Și iată că dă bunu’ și milostivu’ Ăl dă sus dă intrăm pă ulița satului. Mergem... Mergem... Da’ nu vedeam fir dă fum pă nicăiri, pă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]