309 matches
-
tu ești într-adevăr serioasă... ― Bineînțeles că sunt ― zise fata. Își scoase din poșetă o tabacheră fină. ― Vrei una? Cutia sclipea în soare. Diamante, smaragde și rubine cânteiau pe suprafața de aur fin cizelat. O țigară, deja prinsă automat în tabacheră, ieși din distribuitor. Desigur pietrele puteau fi de plastic, iar aurul ― imitație; dar obiectul părea manufacturat manual și autenticitatea era tulburătoare. Gosseyn îl aprecie la vreo 25.000 de dolari. Își regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
regăsi graiul. ― Mulțumesc, nu fumez. ― Este un amestec special, insistă fata. Dulce nemaipomenit. Gosseyn negă din cap. De astă dată ea îi acceptă refuzul. Își luă o țigaretă, o duse la buze și aspiră cu o vădită satisfacție, apoi reintroduse tabachera în poșetă. Nu părea să-și dea seama de efectul pe care-l produsese. Zise: ― Hai să revenim la studiile noastre. Și după aceea putem să ne despărțim și să ne revedem diseară. De acord? Era o femeie foarte autoritară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
elucidarea propriului său mister. Și el o urmărea cu atenție, în măsura în care i-o permitea întunericul. La început, ea rămăsese așezată, cu piciorul stâng îndoit sub cel drept. În aproape 10 minute își schimbase poziția de vreo cinci ori. Își scosese tabachera și apoi o băgase la loc, fără a-și lua vreo țigară. Clătinase din cap de șase ori, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
minte. Blayney păru nemulțumit, dar Gosseyn nu mai zise nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu ascultat cu mare atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mirto. După o oră și ceva, timp în care Peppin se dedică traducerii despre geniul răului, iar străinul scrisese fără poticniri - a preferat creionul tocului - treaba era terminată. Lucrase fără să scoată o vorbă, de parcă era mut și fumase din tabachera lui Mirto încă două țigări, până când acesta le puse bine, în sertarul biroului, pe care-l închise discret cu cheia. O dată Dan Crețu ridică totuși capul și întrebă ce înseamnă a „merimetisi“, „ca să-mi merimetisesc stomacul“. Peppin se grăbi să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Același aparat, imitând perfect miorlăitul pisicii.“ Pe asta n-a vrut-o, fiindcă nu așteaptă pui de pisică în viitorul apropiat, dimpotrivă, îi îneacă pe cei ai pisicii ei. Am luat-o eu, care n-am nici copii, nici pisici. „Tabachera minunată. Oferă cuiva o țigară din această tabacheră. Dar țigările dispar și în loc iese o mutră neplăcută.“ Asta cu „mutră neplăcută“ mi-a plăcut mult, așa că am luat-o tot eu, pentru papa, care va ști s-o aprecieze. De
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-a vrut-o, fiindcă nu așteaptă pui de pisică în viitorul apropiat, dimpotrivă, îi îneacă pe cei ai pisicii ei. Am luat-o eu, care n-am nici copii, nici pisici. „Tabachera minunată. Oferă cuiva o țigară din această tabacheră. Dar țigările dispar și în loc iese o mutră neplăcută.“ Asta cu „mutră neplăcută“ mi-a plăcut mult, așa că am luat-o tot eu, pentru papa, care va ști s-o aprecieze. De fapt din cauza lui nu ținem pisică sau câine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bună credință și fără patimă“ o campanie pe care o socotește trebuincioasă țării lui, România, și deasupra polemicilor zilnice, mărunte, din gazete. Și-aici a venit lovitura de trăsnet... Peppin și-a aprins o țigară, întinzându-i și lui Dan tabachera. Fumul aromat atenua mirosul de sudoare. — Campania din ziarul franțuzilor - cred că ai văzut firma, e în clădirea aia galbenă cu ceas cu dorobanț de tuci și cutie poștală proprie, adică le ridică de acolo corespondența - campania, vasăzică, era o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi ucidea. La moartea lui Stevenson, îmi amintesc că ziarele au scris c-a fost toată viața bolnav de plămâni și că a avut mult curaj luptându-se cu boala. I-am cerut voie să-mi aprind o țigară din tabachera primită de la colegul Mirto, dar nu mi-a permis, a spus că în cabinet nu îngăduie cu nici un chip fumatul. M-am mulțumit cu ceaiul cu rom, care era extraordinar de bun și mă încălzea. Mi-a spus că flerul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
brusc dornic să-i devii prieten și parcă-parcă semăna la zâmbet cu Iulia. — Toată lumea îmi dă să mănânc, de când am ajuns aici, e bine. Mulțumesc, Alexandru, așa te cheamă, nu? Dar aș prefera o țigară. Ușor stânjenită, gazda își scoase tabachera, Dan oftă, de parcă ceva îl deranja la acest gest, apoi uită să-și ia o țigară și se apucă să mănânce. Termină repede, se strâmbă la cafea, se vedea bine că nu-i place, deși era cea mai fină cafea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală violetă... Își ridică brusc capul Scuturîndu-și buclele albe. ― De ajuns, Melania! Nu e acum momentul să visezi. Îți propun s-o iei sistematic. În primul rând, trebuie să fii absolut convinsă că domnul maior va
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își oprea ochii asupra unui obiect sau a altuia și își dădea seama că fiecare însemna mai mult decât o amintire: un individ, o generație, un anno domini... De pildă, panerașul de mărgele în care femeia își păstra probabil lumii, tabachera de fildeș din vitrină, unde încăpeau 5 sau 6 țigări, plosca din piele moale, fină care amintea de chefuri haiducești izbucnite în răcoarea pădurii, un picnic din însoritul mai al lui 1905 sau 1906 cu rochii albe și pălării florentine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ordine.' Într-un moment de așteptare intensă, Porfiri Petrovici își transferă țigara dintre degete între buze. Fumând, el nu căuta neapărat plăcere, ci claritate, și de aceea a considerat din totdeaua că fumează din motive raționale și chiar profesionale. Închise tabachera smălțuită de culoare deschisă cu un păcăit ușor și o puse în buzunarul jachetei. Un număr al Periodicului era deschis pe birou în fața sa. Porfiri netezi paginile, într-un gest ce părea a mângâia cuvintele care așteptau să fie citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
creștetul fetiței și se controbăi printre haine. După o clipă scoase la iveală o cheiță. ă Unde ați găsit-o? întrebă Porfiri, luând-o și examinând-o. ă La bruta cea mare. Porfiri puse cheia în buzunar și își scoase tabachera. Cu țigara neaprinsă în gură o studie pe Zoia pentru ceva timp încercând să se hotărască ce e de făcut cu ea și apoi se uită în jos la fața speriată a fetiței care se agăța încă de babushka ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vrei altceva decât să îți păstrezi secretele de teamă că le-aș afla înaintea dumitale. Eu trebuie să îți împărtășesc tot ce aflu, iar dumneata păstrezi totul secret. ă Asta a fost o conversație foarte nostimă, spuse Porfiri. Își scoase tabachera frumos colorată și o deschise înspre Salitov, însă polițistul refuză cu un mârâit. Druzhki începu să încetinească, iar Porfiri băgă tabachera înapoi fără a-și lua vreo țigară. § Virginski îl văzu pe vagabond chircit la o intrare de pe Strada Gorokhovaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce aflu, iar dumneata păstrezi totul secret. ă Asta a fost o conversație foarte nostimă, spuse Porfiri. Își scoase tabachera frumos colorată și o deschise înspre Salitov, însă polițistul refuză cu un mârâit. Druzhki începu să încetinească, iar Porfiri băgă tabachera înapoi fără a-și lua vreo țigară. § Virginski îl văzu pe vagabond chircit la o intrare de pe Strada Gorokhovaia, cu un sac aspru tras peste cap. Își dădu seama după cizmele scâlciate ieșind în afară că este vorba despre același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu m-am temut. ă Atunci de ce ai fugit? ă Pui prea multe întrebări. ă Asta-i meseria mea. Porfiri scoase și aprinse țigara la care renunțase în drozhki. Privirea jinduindă a lui Dmitri îl făcu să îi ofere băiatului tabachera. Dmitri luă o țigară plin de dorință și își trase obrajii în timp ce Porfiri i-o aprindea. ă Turcești? întrebă el după primul fum. Porfiri încuviință. ă Îți plac? Dmitri ridică din umeri. ă Vorbeam despre administrator, îți amintești? Când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un cor de bolboroseli. În interiorul saltelel, așezată peste umplutura din păr de cal, era o haină mică din blană ca de copii. Mânecile erau îndoite cu grijă în față, aduncând aminte de poziția unui cadavru în sicriu. Porfiri își deschise tabachera. Luă una și o puse în gură. Mai răsmăseră opt, pe care i le dădu lui Dmitri. Capitolul nouăsprezece Govorov se întoarce. Porfiri îl zări pe Prințul Bicov înainte ca acesta să-l vadă pe el. Tânărul nobil stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
văzu pe Porfiri apropiindu-se, apucând strâns căciula din blană. Porfiri începu să tușească și își căută automat țigările. Funcționarul șef Zamiotov își făcea de lucru în fundal. Porfiri îi simți privirea plină de reproș și nu-și mai scoase tabachera. ă Prințe Bikov, murmură Porfiri înclinându-se. ă Alexander Grigorevici m-a informat că acest caz este închis. Porfiri se aplecă mai adânc și apoi se îndreptă încet. ă Dar nu l-ați găsit pe Rataziaiev? Porfiri primi neliniștea prințului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
De asemenea, îi trecuse și criza de clipit. Se înclină din nou, în fața locului gol unde stătuse prințul. Fără a se uita la Zamiotov se duse în biroul său. Se sprijini cu spatele de ușa închisă și scoase în sfârșit tabachera. Își aprinse o țigară. Durerea de cap dispăruse la fel de repede precum venise. Se uită de-a lungul încăperii spre fereastră. Soarele jos acoperea detaliile camerei în care nu se vedea decât un nor de fum, atras în spirală de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
toate pauzele lungi. Reticența lui În ceea ce privea adevărul final garanta adevărul premiselor. Pentru cine crede cu adevărat Într-o tradiție secretă (calcula el), nimic nu vorbește mai abitir decât tăcerea. „Dar ce interesant, ce interesant“, zicea Agliè, scoțându-și tabachera din vestă, cu aerul că se gândea la altceva. „Și... și harta?“ Iar Belbo se gândea: hoț bătrân, crăpi de poftă, bine-ți șade, cu toate aerele tale de conte Saint-Germain nu ești decât un șarlatan de duzină care trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
către Giganții din Avalon, care i se postară de-o parte și de alta, susținând-o. Apoi se duse și luă loc la masă În fața adepților, și puteam să-l văd foarte bine În timp ce-și scotea din vestă tabachera și o mângâia În tăcere Înainte de a lua cuvântul. „Fraților, cavaleri. Vă aflați aici pentru că În aceste zile Misticii Legați v-au informat și deci acum cu toții știți din ce motiv ne adunăm. Ar fi trebuit să ne strângem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-i poți da de fund. Nimeni nu mi s-a plâns de așa ceva, te asiguro 4, zise Sally. Îmi dai și mie o țigară, Hugo? Sunt așa de drăguțeee. —Galben-ciuboțica cucului sau roz-pastel? spuse Hugo, întinzându-i lui Sally o tabacheră de argint. Mamă, adăugă cu satisfacție, abia aștept să văd ce față face Bill când ne vede că ne vede că fumăm din astea. Ce reacționar nebun mai e și omul ăsta. —Îl dezgustă Tunbridge Wells, sării și eu. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și atât de departe. Hugo mă privea gânditor. — E interesant cum văd alții întregul proces, zise el în cele din urmă. O țigară? Deschise cu degetul mare, dintr-un singur gest, cutia de argint, așa cum proceda Beau Brummel 1 cu tabachera lui. — E zi de Gauloises 2? — A fost o alegere grea, recunoscu Hugo. Dar, în cele din urmă, m-am hotărât să dau câștig de cauză pantalonilor. Nici nu se compară cu țigările Sobraine. Poză. Pilea neagră, care părea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Violet din brațe? zise Hugo îmbufnat. Nu mai lipsea decât să te apuci să cânți: „Jolene, I’m begging of you please don’t take my man“1. Se sprijini de masa din bucătărie, adus de umeri, și-și scoase tabachera, din care extrase cu dexteritate o țigară. — Până la urmă, bărbatul ăla cine e? Și nu mă lua pe mine cu povești de genul „nu e decât un prieten“, zise el, cu iritare. —Bun, atunci cum rămâne cu Violet, dacă veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]