628 matches
-
vreun detaliu și se declară nemulțumit. Bătrânul nu se putuse urca singur acolo, mai trebuia ceva. Porni înapoi spre casă și intră înăuntru. Nu îndrăznea să aprindă lumina, așa încât, pe dibuite, începu să caute un scaun. Cu greu, găsi un taburet vechi, pe care îl înșfăcă, grăbindu-se să iasă afară. În prag se împiedecă de ceva. Înjură scurt, vrând să împingă cu piciorul obiectul, dar se abținu imediat. Era toiagul bătrânului pe care acesta îl scăpase din mână în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înainte marea sală a localului goală. Nici un zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un foc mic în vatra imensă. Și Bourrache lângă ea, așezat pe un taburet de spiriduș, cu picioarele întinse spre cenușa din vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Atârnase în mijlocul camerei trei pânze lungi - cumpărase niște stambă ieftină, purpurie -, le prinsese cu piuneze de tavan, un fel de cameră în altă cameră, construise din trei laturi, o scenă de fapt, așezase în sala palatului, într-un colț, un taburet învelit și el în pânză, pe care era o cămașă roșie, strânsă într-un fel anume, o figurină, o arătare despre care numai ea știa ce reprezintă, apoi adusese acolo, pe masă, niște cești, se răzgândise și le înlocuise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fel anume, o figurină, o arătare despre care numai ea știa ce reprezintă, apoi adusese acolo, pe masă, niște cești, se răzgândise și le înlocuise cu pahare de sticlă, impersonale, pline cu ceai (cupele cu vin), se mai găseau pe taburet două săbii „de-adevăratelea”, împrumutate de la o sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea la intrarea spre încăperea palatului. Măsura din nou totul. Moartea, într-un decor roșu. Fără nici o fixare în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vitrină de magazin, inclusiv o poză mare a lui Allenby, căpitanul echipei de fotbal american, și fiind atras apoi de firma „Jigger Shop“ de pe vitrina unei cofetării. Cum numele Îi părea cunoscut, a intrat și s-a așezat pe un taburet Înalt. — O sundae de ciocolată, i-a spus el unui negru. — Jiggah dublu de ciocolată. Altceva? — Da, cred că da... — Chiflă cu șuncă? — Da... bine. A Înfulecat patru chifle, găsindu-le savuroase, și a consumat Încă un jigger dublu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Însemnat pentru mine În ultimii ani reîncarnarea În tine... ciudat cât de asemănători suntem... ciudat cât de neasemănători. La revedere, băiat drag, Domnul THAYER DARCY fie cu tine. ÎMBARCARE, NOAPTEA Amory a Înaintat pe punte până când a găsit un taburet sub un bec electric. Și-a căutat În buzunar carnețelul și creionul și a Început să scrie Încet și laborios: „În seara asta pornim... Tăcuți, umplurăm strada pustie și mută, Coloană de-un gri argintat, Stafiile s-au deșteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o băutură mai specială, pentru a sărbători acest moment. Mi-a preparat un Kir Royal pe care mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior. Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică de Limoge, de culoare albastru-Închis, cu margini aurii. O femeie Îmbrăcată În costum de catifea roșie și un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tati, căscă ea și se aruncă într-un fotoliu. — Haide, Sarah, zău așa, zise mama ei. Zâmbi nervos către mine: — În mod normal nu este așa, Kommissare. Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, i-am zâmbit, așezându-mă pe un taburet în fața fotoliului în care stătea Sarah. — Vineri, când unul dintre oamenii mei a vorbit cu tine, Sarah, i-ai spus că îți amintești că ai văzut un bărbat dând târcoale pe lângă școală, cu vreo două luni în urmă. Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
hoți îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil și, în afară de un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
au fost cei care au trăit pe vremea lui, să-l vadă, să-l asculte... Mai perorase un timp, cuprins de o subită volubilitate. Fără să-i ceară îngăduința și nepreaascultând vorbele ce i le adresa, musafirul se așezase pe taburetul pianului și începuse să cânte. Vreo doi, cunoscători în ale muzicii, se întorseseră uimiți. Recviemul? Într-un asemenea moment Recviemul? Dar e deplasat să... Îi liniștise cu câteva gesturi ferme pe cei care voiseră să intervină și fusese cel dintâi
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
POVESTEA VORBII». Lică și Tilică, băieți de prăvălie, trec în fugă pe lângă el salutându-l cu plecăciuni adânci: «Să trăiți boierule!» Își fac semne, râd, își dau ghionturi, bat din palme, se rotesc de câteva ori sărind ștrengărește peste un taburet, își strâng mâinile ca după obținerea unei victorii sportive și dispar în spatele a două uși batante, auzindu-li-se vocile: «Mare zaiafet la Dodoloanță... cu efendi poet!»” Personajul principal are consistență umană, istoric, este chiar Anton Pann, așa cum era el
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Nimic nou, râdea Beaulah vrând, să iasă. - Beaulah...o strigă cu glas mic. În ce an suntem? Colega râdea zgomotos, dar văzu expresia serioasă a lui Carol. Era pierdută rău in acea seara. - Ok.. ok..1937. Carol se aseză pe taburetul tapițat, cu ochii fixați în oglindă. - Vii? - Îhm? Ce? A, da ... imediat! Mai stau puțin. - Bine. Dar nu prea mult. Se încurajă și intră în sala de recepție.Erau toți colegii ei acolo, păreau din altă epocă, cu îmbrăcămintea retro
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
produse a târgului. Prezenți ca în fiecare an, sucevenii Iosif și Ștefan Csukat prezintă, cel dintâi, câteva plachete decorative care trec de granița meșteșugului înscriindu-se în rândul creațiilor plastice unicat, cel de-al doilea, mic mobilier rustic, măsuțe și taburete cioplite din lemn, sau blidare cu motive decorative. Ceramica utilitară, ceramică decorativă cu motive incizate și împletituri din nuiele Ceramica utilitară a lui Dumitru Pașcaniuc din Marginea se afla la câțiva pași de ceramica decorativă a lui Eusebiu Iacinschi din
TÂRGUL DE PAŞTE DE LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349661_a_350990]
-
Taci! Știu ce am de făcut! Măicuța o privi galeșă și-i replică cu răsfăț: Ești perfectă, dar nu te lăsa pe lauri! De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Măicuța Juliei May se lăsă hopa pe-un taburet un picior pe podea la un pol un picior la alt pol pe lemn migdalat Nici un zgomot printre ienuperi Cordica albastră prinsă-n leagăn Sudoare-n bucătăria cu pisici viagere Purtată de curent peste livada cu nuci sădită la Gura
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
în crătiți de virtuali alchimiști Atunci, fratele Măicuței Juliei May, Constantin, mai târziu General Brigadier, se apropiase pe vârfuri, pâș-pâș, prin jungla grădinii model inventată de Domnul Ion - director de școală rurală de băieți - și cu o mișcare dibace trăsese taburetul meșterit din stejar chiar de stăpânul grădinii Visând un vis de pe vremuri Măicuța Juliei May se lăsă cu credință pe taburetul solid din stejar Îl simți din piatră în casa ei cea nouă de peste drum Măicuța Iuliei May ar fi
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
jungla grădinii model inventată de Domnul Ion - director de școală rurală de băieți - și cu o mișcare dibace trăsese taburetul meșterit din stejar chiar de stăpânul grădinii Visând un vis de pe vremuri Măicuța Juliei May se lăsă cu credință pe taburetul solid din stejar Îl simți din piatră în casa ei cea nouă de peste drum Măicuța Iuliei May ar fi vrut să ia ceașca cu ceai aromat Ca să nu-i fie în drum, soțul ei cel înțelept, Profesorul trase taburetul deoparte
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
pe taburetul solid din stejar Îl simți din piatră în casa ei cea nouă de peste drum Măicuța Iuliei May ar fi vrut să ia ceașca cu ceai aromat Ca să nu-i fie în drum, soțul ei cel înțelept, Profesorul trase taburetul deoparte să-și facă drum către dulapul cu bunătăți Măicuța Iuliei May se trezi uimită pe podeaua din visul ei de demult De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Era întuneric - spațiu-n conversație bătrânul se petrecea mai
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
dintre noi n-a făcut comentarii. Au urmat zile agitate, ne mutam într-un apartament de patru camere, patru camere goale în care am băgat doar două paturi și saltele primite de la serviciul de absorbție și o masă cu două taburete pe care le-am așezat direct la bucătărie unde stăteam și ne minunam de obiectele tehnice ultramoderne, cumpărate mult mai ieftin, având dreptul ca noi veniți, la scutire de impozite. Brusc, Florica își aminti de ziua când a deschis un
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
România am scăpat, aici ne așteaptă altele, n-ai grijă, o să ne ajungă din urmă. Cele mai plăcute plimbări ale noastre erau în zilele de Sâmbătă când dădeam câte o raită prin târgul arăbesc. De acolo ne-am cumpărat niște taburete joase din piele de cămilă, pe care le-am împrăștiat prin odaia mare, adică salonul, iar pe la colțuri am așezat câte un vas înalt din aramă bătută sau din sticlă de Hebron. În casă am păstrat una din cele două
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
de plastic numit generic: pai. Toată osteneala costa, normal, cam cât un elefant matur. Da, dar decât să cumperi elefanți... Eracle luă cu teamă paharul în mâini și se duse cu el la o masă retrasă, se așeză pe un taburet incomod (o măsură managerială de succes, ca să bea omul repede, nu cumva să facă lumbago, dar și ca să vină, repede, altul în loc), încercând să zărească ceva prin norii de fum. Gândi, nefiresc de cult, că pe ușa barului, pentru cei
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
Horia Șerbănescu și Radu Zaharescu, de Vasile Tomazian și Puiu Călinescu. Așa ne-am format gustul pentru teatru și muzică. Dădeam și noi reprezentații în curtea grecilor, cu o cortină dintr-o pătură și cu scăunele mici, rotunde ori pătrate (taburete) - pe care stăteau spectatorii. Acolo își cânta Voica-Mariana repertoriul, care avea să se metamorfozeze mai târziu în CD-uri de muzică populară românească. Acolo recitam eu poezii din Topîrceanu, Coșbuc și Eminescu, iar mai târziu din Labiș, Ion Minulescu și
PICNIC ÎN CIMITIRUL ETERNITATEA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362043_a_363372]
-
în acel abis al morții egoului datorită lipsei mele de susținere morală, ajutat și împins de cei pe care nimicul și nimicnicia mi adusese aproape de fiindul meu. Ora șaptesprezece și șaptesprezece minute. Telefonul, aflat pe o măsuță joasă, alăturată unui taburet acoperit cu o husă grena din mătase groasă, începu să sune, un zbârnăit care îmi făcu să-mi tresalte inima, un gest ce nu mi se întâmplase niciodată. Venisem de o jumătate de oră de la școală, fiind elev al unui
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
pe Confluențe literare, prin acidele sale pamflete în proză, rareori în versuri) Ca scriitor de proză pamfletară, S-ajungi la el, îți trebuie o scară... Dar când pamfletul și-l compune ca poet, Ca să ajungi la el, îți ei un... taburet. Epigramistului MIRCEA COROȘ (ca răspuns la o epigramă prin care mă promovează în cercul epigramiștilor, în revista „Negru pe alb”) Pentru stih de promovare, Mulțumesc adânc, Maestre! Acum țineți-vă tare, Că nu-i loc de doi...pe creste. Epitaful
EPIGRAME (IV) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365117_a_366446]
-
bucură că i-a răspuns Cel de Sus rugăciunilor de taină și i-a scurtat Bătrânului zilele, lasă să-i scape o lacrimă. Pragmatic, Dan îi ignoră bobița de apă de sub pleapă. Iese din hol, intră în sufragerie, aduce un taburet de pe balcon și îl fixează în dreptul ușii de la încăperea rămasă goală, ce miroase încă a bătrânețe și boală. Se urcă pe taburet și, ajutându-se de cheia din buzunar, introdusă între placă și perete, slăbește strânsoarea șuruburilor. Își vâră degetele
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
lacrimă. Pragmatic, Dan îi ignoră bobița de apă de sub pleapă. Iese din hol, intră în sufragerie, aduce un taburet de pe balcon și îl fixează în dreptul ușii de la încăperea rămasă goală, ce miroase încă a bătrânețe și boală. Se urcă pe taburet și, ajutându-se de cheia din buzunar, introdusă între placă și perete, slăbește strânsoarea șuruburilor. Își vâră degetele între dreptunghiul de plastic și zid și smulge dintr-o mișcare placa pe care scrie mare, cu litere aurii pe fundal negru
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]