517 matches
-
că mă aflam departe de Paris? N-aveam nici o dovadă că, pe timpul cât mă găseam sub efectul substanței morfeice administrate după plecarea de la aeroport, autoturismul rulase, Într-adevăr, Îndepărtându-se de metropola franceză și nu stătuse pe loc. Faptul că taciturnul vorbise de nu știu câte sute de kilometri parcurși nu Însemna nimic. Poate aruncase cuvintele respective tocmai ca să mă deruteze, să mă trimită pe o pistă falsă - mă puteam aștepta absolut la orice, mai puțin să apară cineva care să-și ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tentativele mele de a le surmonta prin deducții și presupuneri nu le clintiseră o iotă. Cu această concluzie deprimantă În minte, pășeam puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să cred că e un soi de băiat de serviciu, folosit, după Împrejurări, ca șofer, bodyguard, curier și alte asemenea. Personal, pentru astfel de atribuții aș fi ales pe cineva cu o fizionomie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
modelul inițial al universului și legile lui de evoluție, visul nebun al tuturor gânditorilor, pentru că o reușită ar echivala cu șansa de penetrare a rațiunii divine și de descifrare a proiectului pe care Dumnezeu l-a așezat la temelia Creației. Taciturnul nu era singurul personaj de asemenea calibru de pe-acolo; Centrul era Înțesat de biologi, filozofi, fizicieni, sociologi, politologi - nume grele ale științei mondiale, supercreiere, un veritabil conclav academic de elită. Pe măsură ce derulam lista pe monitor, mă afundam tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă priveau Încordați și Întrebători. Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită stânjenitoare. Lapidar și eliptic, ca de obicei: - Mai departe! - După cum știți, probabil, studiul se oprește aici pentru că, din acest punct, nu mai e vorba despre știință și despre istorie, ci... - Ci...? - V-am spus: despre altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răspunsul cuvenit? Îmi ceruseră să-mi exemplific teoria privitoare la repetabila fracturare a cursului istoriei, alesesem cazul lui Alexandru cel Mare fiind un personaj mai cunoscut, inclusiv de profani, ce voiau acum de la mine? M-a scos din Încurcătură fizicianul taciturn și prezident, pe care, Întâia oară, cred, l-am văzut surâzând destins, cu ochii lui neverosimil de verzi luminați: - Mister Adam, aveți răspunsul la cea mai importantă Întrebare care vă frământă. Ne aflăm aici toți, inclusiv dumneavoastră, din cauza - sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stă la dispoziție cu lămuririle necesare. Desigur, În anumite limite, deocamdată. 15 - Nu-mi era deloc clar dacă subteranii aflaseră sau nu de la mine ce voiau să afle. Schimbul de priviri dintre ei, care a urmat finalului dialogului meu cu taciturnul - Howard se numea, Roger Howard -, lăsa să se Înțeleagă că anterior angajaseră o controversă În ceea ce mă privește și că unii se considerau, mai mult decât ceilalți, Îndreptățiți să creadă că avuseseră dreptate. Se pare că infirmasem o supoziție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totul rămânea impenetrabil, fără vreun sens evident. Am renunțat. Ce rost avea să mă mai chinui, de vreme ce mi se promiseseră toate lămuririle pe care le doream? Aproape toate, În anumite limite, după cum precizase dublul nominalizat la Premiul Nobel pentru fizică, taciturnul, adăugând că mă pot adresa fără rezerve oricui din Centru În acest scop. Ca să fiu sincer, singura persoană la care aș fi apelat era Eveline, și nu neapărat din motive de conaționalitate sau pentru că Îmi inspira mai multă Încredere, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zis, cu condiția ca paiul să mai existe și În afara imaginației tale. Ceea ce nu era cazul: aveam de-a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz, pentru a-i expedia Evelinei un mesaj duios sau taciturnului setul cuvenit de salutări amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
devine logic: dacă există „primul secret”, trebuie să existe și al doilea sau următoarele. Nu aștept felicitări pentru perspicacitate... Brusc, pe fizionomia lui Roger Howard, luminată de ochii aceia neverosimil de verzi, a reapărut expresia distantă și refractară a șoferului taciturn care mă așteptase la aeroport. - Cu riscul de a-ți părea lipsit de parolism, mă văd silit să-ți spun că pe aici funcționează totuși un minimum de reguli (nu spun interdicții, fiindcă s-ar putea să te crispezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este total inutilizabil. Așa, care va să zică... Prin urmare, În noaptea aia când mă adusese la Centru, Roger Howard nu vorbea cu liftul și nici singur, de nebun, cum crezusem eu, grăbit să extrag concluzii negative din orice ar fi făcut atunci taciturnul șofer improvizat. Ăsta era primul aspect. Al doilea: am realizat cu o lipsă cronică de entuziasm că În cealaltă noapte, când vrusesem să evadez, chiar dacă aveam mai multă șansă și treceam de paznici, tot n-aș fi făcut vreo ispravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se însereze, toate animalele erau încărcate și gata de drum. Gacel se așeză pe vine în fața motociclistului, un austriac taciturn care vorbea prost franceza, dar părea că o înțelege la perfecție, și arătă cu degetul spre el: — Te vei întoarce pe unde-ai venit, îi spuse. Vei avea grijă să-i oprești pe toți cei ce încearcă să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al bunului simț comun și să trăiești mai departe așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era o asemenea masă, la care se adunau taciturnul Lohengrin și viteazul Parsival și tristul Tristan și frumosul Lancelot și toți ceilalți cavaleri În armurile lor strălucitoare depunînd jurămînt pe dreptate și pe onoare și pe virtute - e și normal să apară mese rotunde Într-o epocă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i ieșea din cap cum îl păcălise acolo în pădure, când crezuse că-l va pierde pe moșneag. Ia, mai încetează cu glumele! îl apostrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știam că dacă eu o simt, cu siguranță că și instinctul lui ascuțit a descoperit-o. Nu încăpea îndoială că râdea de mine pe sub mustăți. I-am lăsat ultimul cuvânt și mi-am căutat refugiul într-o atitudine nepăsătoare și taciturnă. XLI Am ajuns la casa în care stăteam. N-am vrut să-l poftesc să vină cu mine, dar el a urcat scările fără o vorbă. M-a urmat și a intrat după mine în apartament. Nu mai fusese până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare să exale din toți porii ei. Toate speranțele Annei se îndreaptă spre America, țara întinderilor nemărginite, unde se străduiește să obțină o bursă pentru la anul. Are note foarte bune la engleză și este, în general - rebelă, dar și taciturnă în același timp - o elevă model. Asta în ciuda faptului că acasă nu pune niciodată mâna pe vreo carte de școală. Dar iată că a mai apărut deodată, ca din senin, încă un animal speriat care seamănă, la rândul lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
multe cecuri, ceea ce făcu să-mi mai scadă din iritarea față de Bruno. Deși greu de crezut, era cât se poate de clar că băuse deja ceva. În mod normal Bruno era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un chelner italian. — Ce e ciudat e că părinții nu bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de vreo două săptămâni. Însă, Dumnezeu să mă ierte, completă bătrânul locatar, e o diferență uriașă între soțul dumneavoastră și dânsul. Să nu mai vorbesc că nu vă seamănă fizic nici pe departe, continuă, îndreptându-se spre Mihai. Apoi e taciturn, morocănos, singuratic, deși uneori acolo au loc adevărate dezbateri, aș putea spune. Vin fel de fel de oameni, unii mai prezentabili, alții jegoși și cu plete, scuzați-mi expresia! - Vom avea nevoie de declarațiile dumneavoastră, ceru Dan, privind și spre
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
de toate și de tot, Primarul îl întreabă cât cere pe un tort Făcut cu miere groasă adusă din Tashkent, Ne-afumă cerșetorii cu Vogue, Camel și Kent. Din Kentucky revine , repatriat, un om, El poartă-n brațe, umed, un taciturn somon. Eu mă visez pe-o punte de pachebot uzat Ce pare că se duce la fund, neîntrebat. Oprește-te, Diavol ce nu cunoști un Cod Penal , civil și poate că ești doar un nerod. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Dracul
DRACUL ROŞU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363053_a_364382]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > AMBIANȚĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ambianță Uneori îmi place să-mi imaginez Că prezidez Un renumit consiliu, Pe care îl stimez. Sunt unii taciturni și chiar posaci, Iar alții guralivi Și zâmbitori - Lingviști celebri, Renumiți poeți, Mari prozatori. Toți stau În rând Și-i port în suflet și în gând. Le dau cuvântul după bunu-mi plac; Le fac un semn discret- Se duc la
AMBIANŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361125_a_362454]
-
casă, mi-ar plăcea să fie din cărți... să se înalțe carte pe carte, de jur împrejur numai cărți. Ziduri de cărți, paturi de cărți, să le ating, să le simt mirosul presărat cu pulbere de timp Și cu chipuri taciturne... să-mi zâmbească himeric la fiecare gest: când le privesc, le aranjez sau le deschid. Iar mai apoi, într-un climax al trăirilor, să se identifice cu mine în timpul lecturii, al relecturii sau... în orice timp!” Prof. drd. Adina Sorohan
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
vietățile din ținutul nobil și sfânt al Bucovinei. Îmi pare că bolta cerului reflectă infinitele glasuri omenești de prin sate și târguri, de prin văile obcinelor și lanurilor din câmpuri. Orice s-ar zice, un bucovinean nu e deloc un taciturn: vorbește mult și sfătos, rostind într-una cuvinte de laudă. Își laudă ce-i al lui, dar adesea și lucrul bun văzut la altul. Nimeni nu-și laudă însă propria bundiță înflorată, din blană de dihor. Nici casele arătoase, ca
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
parșiv fluieratul locomotivei trezește clopotele mute ale bisericii din deal la etajul șapte doar liftul mai urcă rar câte un suflet lichefiat oglinzile seamănă cu niște vagoane înșiruite pe șine lucioase reflectând ochii câmpiei înecați în praf în albia apelor taciturne borangicul se spală de alb mărgele (s)clipesc a furtună lacrimile ninse se adună în barbă știe că nimeni nu o să spargă lemne pentru iarna de-acasă îngerii or să o colinde isteț cunoaște cum toate au rost în satul
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
făcea, în gând, apelul și nota ce trebuia să noteze. La grupa mea, Șef era Perianu. Perianu Neagu. Un om admirabil, inteligent, student de 10, aparent calm, modest, cu mult bun simț, retras, de felul său, fără a fi un taciturn. M-am împrietenit cu el - jur! - dezinteresat; mergeam duminica împreună, pe ulițele patriarhale ale Iașilor, mergeam așa, hai-hui, „în pohta lelii”, „în dorul lelii” - cum zicea el; gustam primăvara, aerul ei cu fum din ogrăzile unde hămăia câteodată vreun dulău
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravata cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu - Pe-același drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu @VALS 8 Martie 2011 Franța Apa pe trupu-ți se scurge ușor Te strîng în brațe, te înfășor Ești nestemata din sufletul
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]