556 matches
-
în mână, spre o altă clădire din aceeași curte. La început, nu mi s-a părut ceva deosebit. Importanța acestui episod am aflat-o mai târziu. Când am ajuns în centrul orașului, în fața sfatului popular - la cofetărie - în timp ce ne serveam tacticoși prăjiturile și sucurile, a intrat o altă tânără salariată, foarte speriată, pe care nu am înțeles-o ce spunea repede colegelor sale și plângea. Noi ne terminaserăm prăjiturile, așa că am ieșit cu fetița afară și atunci am văzut agitație mare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
teribil, ca într-o aventură grozavă, până la momentul întâlnirii cu milițienii. Omul care o tot întreba o inhibase într-atât încât uitase că știe să vorbească! Observând că tovarășa, adică Mira, o trata cu simpatică înțelegere, micuța florăreasă îi spuse tacticos numele, adresa și telefonul de-acasă, cum nu făcuse cu anchetatorul. Pesemne, intuiția de copil o ghidase. Mare fu mirarea tuturor, când, nici într-o oră, ajunseră la Centru părinții Rupiței. Arătau și se purtau civilizat, ca adevărați negustori de
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
iarba mai deasă și mai verde, pe care ședeau un bou și o vacă. Domnul Lup rânji la ei, iar aceștia, smeriți, înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
moment că el se întoarce acasă. De fapt, nimeni din ... XXI. NUIAUA FERMECATĂ-3, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015. Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când l-au văzut la braț cu Lunișoara!...Au început să cânte și să joace, aruncând în calea lor pulbere argintie de stele. L-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de lângă ușa camerei. O lăsă pe Marieta să opteze: ori somn, ori continuarea discuției. Se ocupă câteva secunde de ochelari, scoțându-i și punându-i iar. În vremea asta, Marieta așezase vaza cu flori la locul ei, își ștersese ochii tacticos, apoi își găsise un loc mai sus, cu pernă cu tot. Deci, alesese continuarea povestirilor. Parcurseră în același mod și evenimentul nunții desfășurate tot în sat, dar cât de altfel totuși! Și Marieta subscrise părerii Mirei, dând cu nădejde de
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sunt prea multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știi ce oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât este ora numai uitându-mă la stelele de pe cer, dar de data asta n-am făcut-o, îi arătă bătrânul un ceas de buzunar pe care-l scosese tacticos din chimir. Îți arde de glume. Deloc, spuse moșul placid, așa sunt eu. Pentru prima dată Calistrat lăsa să i se vadă fața umană. În mod normal Cristian ar fi apreciat acest lucru, ba chiar i-ar fi ținut isonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cădem amândoi, tu peste mine..ori la așa zdruncinătura, basca că ai tras și mai multe crengi în cădere, cade în urmă ta și o groaza de zăpadă, dar îmi cade numai pe față..Hmm, te prăpădeai de râs și tacticos ușor dădeai parcă zăpadă, dar ușor ca să nu-mi atingi nasul înghețat și să-l frângi.. Așteptăm, însă nu puteam de bucurie, la modul cum glumești tu n-armai fi posibil să..vreun nerv.Asa cum erai peste mine începusem
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
de nevrotici, trecu pe lângă un asistat, proaspăt evadat din incinta spitalului, un tinerel cu fața ascuțită, inundată de smocuri răzlețe de barbă, care neavând somn, tocmai rupea de zor, șezând pe-o bodură de trotuar, file dintr-o carte, și tacticos, făcea din ele cornete. - Nu vreți, nenea, să cumpărați, cornete? Ha-ha-ha! Cea mai frumoasă amintire de la Festivalul berii! Haideți, ca să fac și eu de-o bere...Peste ani și ani, în plin Ev Mediu care mijește la orizont, când nu
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
artă Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu un ușor dispreț pentru strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea - dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
cu căldură pe gât și palmele calde cu frigul de prin jur ce dădea ocol picioarelor ce începuseră să tremure după umblat. După ce am terminat de savurat căldură ce m-a întremat, m-am ridicat și am inceput sa colind tacticos târgul în lung și-n lat. Trecuse deja de amiază bine, când am realizat că nu avea să vină nimeni în ast târg uitat de lume. Și evident că m-am întrebat ... totuși ei de ce fac toate astea ? Dar la
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
Cam cât un pepene de un kilogram. Ce-o fi o fi! Dacă nu e bun la gust... îl abandonez! Mă îndrept spre o masă unde era doar un cuplu de chinezi tineri. Cer voie, pun containerul pe masă, scot tacticos din buzunar un șervețel și mă apropii tiptil-tiptil de pradă... cu degetele mâinii stângi. Apoi îmi aduc aminte că orientalii și chiar și arabii când mănâncă, folosesc mâna dreaptă pentru a băga păpica în gură și pe cea stânga pentru
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
apă pigmenții surâd lipsei de formă pensula își înclină firele într-un dans al gândului pictorului frenetice umbre așterne ochiul apoi rând pe rând contururile se nasc răsărit făcut și nu născut curge din mâna pictorului pescărușul își strânge penele tacticos după ce marginea bărcii i-a fost popas între odihnă și deschiderea aripilor deasupra mării te simt sculptorul pictor prea puțin răbdător să prindă seninul pietrei înainte ca dalta să atingă forma vie din centrul vieții ei prea grăbit să prinzi
AŞCHII ÎN SCHIŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363529_a_364858]
-
Și o aduse până în cameră, rezemând-o atent, ca să nu se îndoaie, cu vârful în tavan. Domnul și doamna Ștefănescu se uitau mirați la el. După ce se dezbrăcă de palton, îl agăță frumos în cuierul de după ușă și se așeză tacticos pe scaun, la masă. Se așeză și domnul Ștefănescu pe pat, lângă masă. -Trebuie să fie grozavă nuiaua ta, dacă nu te desparți deloc de ea. Și, mă rog, de ce crezi că este fermecată? -Pentru că face fermecături. -Ei, minune
NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362331_a_363660]
-
Nicolae Ionescu, tatăl marilor Petre și Iosif Ionescu Muscel, la Nae Pavelescu, apoi la Mussolini. Avea o pu �te �re extraordinară, dar minte de copil. Era iubit de domnișani. Mereu îl în �tre �bau cât e ceasul iar el scotea tacticos din buzunarul tunicii cutia și răs �pun �dea: „Mi-a stat, nene!”. După ce m-am mărit am început să-l înțeleg pe Gheorghe Netotu (la noi netot înseamnă prost) și de multe ori îmi era milă de acest truditor folosit
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
le-au dat-o dumnezeu;cea de țăran. Amintesc asta din cauza că nea Petre făcea notă discordanta printre ortaci.Se prezența la șut primul, intră în vestiar, isi dădea jos cioarecii, cămașă lungă după ce a desbracinat-o de chimir, apoi îmbracă tacticos salopetele negre de cărbune, măi trăgea o dușca din clondirul cu rachiu, de care nu se despărțea niciodată, dar fără a abuză,doar așa, să-și facă curaj, bagă sticlă în traistră, o încuia în vestiar și se prezenta la
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt din Cluj-Napoca. Ea ne povestea, în timp ce-și bea nelipsita ei cafea și fuma tacticoasă o țigară, că atunci când se îmbăta vreun consumator și avea chef de scandal, îl lua în spinare și îl arunca direct în stradă. Din acest motiv, îi știau toți de frică și porecliseră birtul “La unguroaica afurisită”. Nimeni nu sufla
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
pe pătură. Parcă nu mai aveam chef de pescuit. Mie mi se făcuse somn și tare m-aș fi strecurat în brațele lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
ipostaza poetică lucrând acest volum de versuri, foarte inspirată această schimbare la față a poeziei intelectuale moderne. Șarpele Glykon se va regenera într-o formă mentală sau poate chiar fizică, prin împrimăvărare cerebrală, prin sens aflat vieții, timpului, morții. Aprind tacticos lumânările Anului Nou Și-mi îmbrac liniștit Sângele de primăvară târzie” În opinia mea, volumul “Anul șarpelui Glykon” merită toată atenția filologilor și filozofilor pentru că o astfel de expunere densă ideatic, la un loc cu un lirism frapant prin profunzime
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
dădea socoteală, schița doar din cap și aproape că fluiera în loc să-și ceară cine știe ce scuze, se mișca domol și-a mai așteptat câteva minute până a luat-o din loc. În mașină m-am așezat cu Elena în spatele lui, scotea tacticos la desele stopuri, dintr-o geantă compartimentată pics și hârtie și făcea nu știu ce însemnări, necunoscute pentru noi dar lămuritoare pentru el, undeva erau un anunț că n-ai voie să depășești linia albă din spatele driverului iar altul deasupra intrării pe
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
la nivelul cazinourilor câtorva hoteluri de mare rafinament arhietectural, mașina oprește la stopuri din minut în minut, se circulă bară la bară dar nu se claxonează în nici un caz, nervii șoferilor sunt întinși la maximum din cauza așteptărilor îndelungate, al nostru tacticos mai apelează la servietă, hârtie și plaivas, de un calm răvășitor de te scoate din papuci sau te calmează, ne-o impunem pe-a doua, lăsatul serii este din ce în ce mai pronunțat iar luminile îți crează un ambient liniștitor, de somnolență în
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]