193 matches
-
limbii române, de locul și importanța literaturii române și a îngrijit cea mai bună ediție din "Povestea vorbei" a lui Anton Pann. Moses Gaster a elaborat studii despre literatura populară ebraică în lucrări cum sunt "Basme și istorii talmudice", "Tractatul talmudic", "Legende talmude și legende românești" ș.a. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 5 martie 1929, "„titlu pe care l-a onorat până în ultima zi a vieții sale, 30 mai 1939”". În anul 1936 a donat Academiei Române
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
școlii franceze de sociologie, având cea mai importantă contribuție în stabilirea academică a sociologiei ca știință și acceptarea acesteia în cadrul științelor umaniste. În familia lui Emile Durkheim a existat o puternică tradiție religioasă, iar el a studiat ebraica și doctrina talmudică. Emile Durkheim și-a susținut doctoratul în filozofie, iar titlul tezei sale a fost „Despre diviziunea muncii sociale”. Teza principală a fost însoțită de o teză complementară redactată în limba latină. În anii 1885-1886 studiază la Paris științele sociale și
Émile Durkheim () [Corola-website/Science/306343_a_307672]
-
și alții. Drumont nu vedea nici o posibilitate de convertire, asimilare, reabilitare sau reeducare a evreilor și cerea în cartea sa excluderea lor din societatea franceză. În calitate de „specialist” în domeniu, Drumont a scris și prefață la pamfletul antievreiesc de succes "Evreul talmudic" ("Der Talmudjude") al teologului catolic german August Rohrling. În 1888 Drumont a redactat un alt manifest, „La Fin du monde”, (Sfârșitul lumii)( în care înfiera ceea ce consideră el a fi decadenta societății contemporane. Insultat fiind în cartea „La France juive
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
de bridge. Michael,care în Israel a adoptat, numele de familie ebraic Barkaí, (aducând pe undeva cu numele de familie precedent și cu cuvântul românesc barcă, dar însemnând de fapt în ebraică "Luceafărul de dimineață" sau în contextul din tratatul talmudic Yoma - „strălucitor ca fulgerul”), s-a înrolat în anul 1955 în flota militară și după doi ani a terminat a cincea promoție israeliană de ofițeri de marină, servind în ultimul an de armată în baza navală de la Eilat. În 1958
Michael Barkai () [Corola-website/Science/313390_a_314719]
-
(n. 3 august 1766, Hranice, Moravia - d. 24 august 1844, Arad, Transilvania) a fost un rabin evreu, pionier al reformismului evreiesc. Aron Chorin s-a născut la Hranice, în Moravia. A studiat în școli talmudice (Yeshiva) la Nagymarton (azi Mattersburg în Austria) și la Praga. Începând cu anul 1789 devine rabinul șef al comunității evreiești din Arad cu sprijinul rabinului din Praga, Ezekiel Landau, funcție ce o va deține până la moartea sa. Rabinul Aron Chorin
Áron Chorin () [Corola-website/Science/314881_a_316210]
-
cele Cinci cărți ale lui Moise (Moshé) - Torá în sensul îngust, sau în terminologia greacă - Pentateuhul. În istoria evreilor din primele veacuri ale erei creștine, termenul ieșivă este folosit uneori ca sinonim cu cel de „beit midrash” sau de „academie talmudică” , școli despre care se știe că au funcționat începând din secolul I d.H. în Palestina antică și în comunitățile evreiești din zona Babilonului sau Mesopotamia, dar și în alte părți ale diasporei evreiești. În limba arameică, la acea dată limba
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
Legea sau Tora orală a început a fi pusă în scris sub forma codicelui juridic Mishná compilat în secolul al III-lea de învățați numiți Tannaim, între care cel mai însemnat a fost Rabbi Yehuda Hanassí. Ulterior academii rabinice sau talmudice ale unor învățați numiți Amoraim au existat la Lod, la Cesareea și la Tzipori (Sepphoris), cea mai însemnată dintre ele fiind însă cea de la Tverya Tiberias. În aceasta din urmă au fost redactate comentariile la Mishna - Gemará - sub forma Talmudului
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]
-
școli evreiești, dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică. Limbile folosite erau idișul, ladino, araba, germana și franceza. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale, împreună cu aramaica talmudică. Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian, dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști. În 1908, o societate sionistă de binefacere din Germania, a hotărât să înființeze la Haifa "Școala tehnică superioară" (Institutul politehnic), dar cu
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale. În secolul al VIII-lea, la Bagdad, discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere, cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul, karaiții, pe de altă parte. Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina (Eretz Israel), în special la Ierusalim. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei, karaiții
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
al IV-lea e. n.) ebraica vorbită dispare mai ales după apariția textului "Mișna" și după războiul lui Bar Kohba din 135 e. n. Denotarea ebraicii mișnaice este introdusă pentru a distinge dialectul Talmudului de cel al Tanahului (Vechiului Testament). Dialectele textelor talmudice se împart în două grupuri: ebraica mișnaică (sau tannaită), care era o limbă vorbită, și ebraica amoraică, care era o limbă literară, preponderent scrisă. Cel mai vechi text talmudic a fost "Mișna" (משנה), care a fost scris aproximativ în anul
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
distinge dialectul Talmudului de cel al Tanahului (Vechiului Testament). Dialectele textelor talmudice se împart în două grupuri: ebraica mișnaică (sau tannaită), care era o limbă vorbită, și ebraica amoraică, care era o limbă literară, preponderent scrisă. Cel mai vechi text talmudic a fost "Mișna" (משנה), care a fost scris aproximativ în anul 200 e. n. în așa numita ebraică mișnaică. Același dialect al ebraicei a fost observat și în manuscrisele de la Marea Moartă. Ebraica mișnaică este considerată un dialect al limbii ebraice
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
mondială sunt prezentate în diverse versete din Vechiul Testament, de exemplu în următoarele versete din Biblie: Talmudul este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului al V-lea, opinii prezentate, de obicei, sub formă de dialoguri. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului al V-lea au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
în următoarele versete din Biblie: Talmudul este o compilație a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârșitul secolului al V-lea, opinii prezentate, de obicei, sub formă de dialoguri. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului al V-lea au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
de dialoguri. Textul talmudic conține numeroase elemente de legendă și folclor. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârșitul secolului al V-lea au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunțate în Talmud tratează toate aspectele vieții umane prin perspectiva normativă a iudaismului și sfârșitul lumii. Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă și irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărți ale
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
supremă. Tora este formată din primele cinci cărți ale Vechiului Testament. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cărți ale Vechiului Testament. Etimologic, noțiunea de Tora este complexă și include "înțelepciune", "învățătură" precum și un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic. În alte scrieri, unul dintre înțelepții din Talmud spune: "Să vină sfârșitul zilelor, dar poate noi nu vom trăi ca să îl vedem, pentru că va fi plin de atât de
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
Halahá (ebraică: הלכה) -Halachá în pronunția sefardă și ebraică modernă, transliterat Halócho după pronunția tradițională așkenazită - este un corpus de legi religioase evreiești, inclusiv legea (dreptul) biblică (613 porunci), legea talmudică și rabinică, precum tradițiile și obiceiurile ce țin de iudaism. Iudaismul clasic nu face nici o distincție în legile sale dintre viața religioasă și ne-religioasă. Prin urmare, este nu numai un ghid de practici și credințe religioase, dar atinge numeroase
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
carte în limba ebraică care să cuprindă toate știintele contemporane, dar pe care Gumperz nu a parvenit să o scrie. În „Maamar Hamadá” el făcea o scurtă trecere în revistă a științelor, arăta cititorilor evrei, învățați cu cazuistica și scolastica talmudică, care sunt virtuțile cercetării experimentale, susținând că însușirea materiilor științifice nu dăuneaza credinței. El s-a referit și la exemplul unor deschizători de drum din trecut, rabini și învățați polihistori ca Maimonide, Avraham Ibn Ezra, Levi Ben Gershon (Gersonide), Yosef
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
în sinagoga:Cântarea Cântărilor (Shir Hashirim) , Cartea Rut (Meghilat Rut), Cartea Esterei (Meghilat Ester), Ecleziastul și Plângerile lui Ieremia (Meghilat Eihá), de asemenea cărțile profeților folosite în citirea de către credincioși a așa numitei Haftará (pasaj din textele profeților evrei), pericopa talmudica „Pitum Haktoret” Prepararea tămâii) , de asemenea documentele de divorț Get, la plural Gittin. În anumite comunități, ca de exemplu cea a rabinului Hâim Kanievski din Bney Brak, Israel, sofrey Stăm copiază și alte cărți ale Bibliei ebraice, ca de exemplu
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
pătrate de piele de „animal pur”, după rigorile legii religioase iudaice: vită, oaie, capră sau căprioară. Muncă scribilor „Sofrei Stăm” este controlată de obicei manual către de doi corectori, de asemenea de profesie sofrei stăm, precum și cu ajutorul computerului. După Tratatul talmudic Gittin 45 b, "cărțile Torei, tfilin și mezuzot care au fost scrise de un "mosser" (informator), un "eretic", un "adorator al stelelor", un rob, o femeie, un minor, un "Kutit" (samaratean) sau un evreu apostat, nu sunt valide pentru cult
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
afară de tâmplarul cu care era logodită, ca fiind vinovată de adulter, iar ea a născut copilul unui soldat numit Pantera." Epifanie, în respingerea lui Celsus, scrie că Iosif și Cleopa erau fiii lui "Iacob, poreclit Pantera." Două texte din era talmudică care se referă la Isus drept fiul lui Pantera (Pandera) sunt Tosefta Hullin 2:22f: "Iacob ... a venit să-l vindece în numele lui Isus fiul lui Pantera" și Qohelet Rabbah 1:8(3): "Iacob ... a venit să-l vindece în numele
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
în vremea regatului evreiesc antic. Urme arheologice ale așezării din secolul al V lea î.e.n. s-au găsit în preajma bisericii creștine din localitate. În epoca Mishnei și a Talmudului este menționată sub numele ebraic Arav, Districtul era numit în epoca talmudică Arbata. Iosephus Flavius menționează localitatea sub numele elen de Garaba sau Gavara, ca fiind unul din principalele orașe ale Galileei de la începutul mileniului I e.n., alături de Tzipori (Sephoris) și Tiberias, după câte se pare, al treilea ca mărime. El era
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
care învățații iudaismului din antichitate spuneau: O descriere se află și în cartea lui Josephus Flavius, "Războiul evreilor" (cartea 1 ,cap.21,1) Cea mai mare parte a detaliilor despre dimensiunile Templului și planul său provin din trei surse: a. talmudice - "Mișna", mai ales tratatele Midot, Tamid, șo informații diverse din "Talmud", b. scrierile lui Joesphus Flavius (Yosef Ben Matityahu), mai ales "Antichități iudaice", cartea 19, cap. 11, și "Războiul evreilor" si c.descoperiri arheologice.
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
transcris și Umm al-Qanățir , în transcriere ebraică אום אל-קנאטר) este un loc arheologic în sudul Podișului Golan, pe malul de est al Wadi ash-Shabib, afluent al rîului Samak, la 2 kilometri sud-vest de kibuțul Natur. În epoca bizantină, în timpurile talmudice și până în perioada dominației califilor arabi a ființat aici un sat evreiesc. Ruinele acestuia au fost descoperite în anul 1885 de către Laurence Oliphant. într-o vreme când așezarea nu era locuită decât sporadic. Umma al-Kanatir înseamnă în limba arabă „Mama
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
coloane a căror înălțime atingea 12 picioare. După spusele sale, și-a dat seama deîndată că era vorba de o sinagogă antică, una dintre cele mai impunătoare și mai însemnate ce s-au găsit în Palestina din perioada mișnaică și talmudică Între ruinele pereților și blocuri mari de piatră, Oliphant a descoperit un bazorelief reprezentând o acvilă, un fragment al unei cornișe, o lespede mare triunghiulară, care, după cum credea el,era plasată pe pragul de sus al porții principale, precum și fragmente
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
reconstruit iarăși. Din perioada romană s-a prezervat ruinele sistemului perfecționat de aprovizionare cu apă și un teatru. Evreii au continuat să aibă o pondere însemnată în oraș în cursul secolului al III-lea. Așa dovedesc mărturii creștine (Eusebius) și talmudice. De asemenea până la începutul secolului al IV-lea Diocaesarea și-a păstrat și locul de frunte în colectivitatea evreiască din Palestina, alături de Tiberias. După unele surse în oraș au existat la un moment dat 18 sinagogi , între care și o
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]