209 matches
-
și Îi relată pe scurt Metamorfoza. Îi spuse că În ebraică titlul nu era tradus corect, dar nu reuși să explice ce anume era În neregulă cu el și cum trebuia tradus de fapt. Fără să ridice capul de la careu, Tamar spuse: Dar ce voia să spună cu asta? Că tatăl era un ucigaș? Poate voia să fie amuzant, dar pe mine nu mă distrează deloc. Eu mă aflu În exact aceeași situație. Nu e zi să nu râdă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e nevoie să mă insulte tot timpul? —Trebuie să fie pescăruș, spuse Fima. Pasărea din opt litere care se termină În S. Dar de ce te Încurci tocmai cu monstrul ăsta care urăște toată omenirea În general și femeile În special? Tamar spuse: —Înțelege, Fima. Nu depinde de mine. —Eliberează-te, spuse Fima. Ce e de iubit la el oricum? Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
femeile În special? Tamar spuse: —Înțelege, Fima. Nu depinde de mine. —Eliberează-te, spuse Fima. Ce e de iubit la el oricum? Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin din gură ca să pot și eu să termin careul ăsta? —Bug, frumoasa mea, Bug. Fluviul din Europa de Est pe care Îl căutai. Apropo, fluviul Bug, din punct de vedere istoric... Tamar Îl Întrerupse: —Încetează, Fima. Spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin din gură ca să pot și eu să termin careul ăsta? —Bug, frumoasa mea, Bug. Fluviul din Europa de Est pe care Îl căutai. Apropo, fluviul Bug, din punct de vedere istoric... Tamar Îl Întrerupse: —Încetează, Fima. Spun și eu două vorbe despre mine din an În Paști, de ce trebuie să schimbi imediat subiectul și să Îi dai cu punctul de vedere istoric? De ce nu poți să mă asculți o clipă? Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
brusc expresia de aroganță prusacă de pe chipul lui Gad Eitan. Poate aceasta se datora fapului că era nu numai un ginecolog excelent, dar și anestezistul clinicii. În funcție de necesități, anestezia atât propriile sale paciente, cât și pe cele ale lui Wahrhaftig. Tamar spuse: —Nenorocirea mea, Fima, este că nu pot Înceta să-l iubesc. Cu toate că n-am nici măcar o șansă la un milion la el, cu toate că știu de mult că e un om rău și că mă urăște. Dar ce pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
emoțională față de ceea ce se petrece În corpul tău În această perioadă a vieții?“. Fima se mulțumi să citească numai titlurile paragrafelor. Lacrimi de compasiune Îi umplură dintr-odată ochii, nu compasiune pentru o femeie sau alta, pentru Nina, Yael, Annette, Tamar, ci pentru feminitate În general. Împărțirea omenirii În două sexe i se păru brusc un act de cruzime și nedreptate ireparabilă. Simți că pe undeva contribuia și el la această injustiție, deci avea o oarecare parte de vină, pentru că beneficiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Vor fi condamnați la Împuținarea estrogenului? Iar copiii părăsiți vor continua oare să rătăcească În jurul Ecuatorului și peste o sută de ani? Fima simți că inima i se strânge de durere. În tristețea sa, era gata să se apropie de Tamar și s-o Îmbrățișeze. Să-i lipească fața lată de pieptul său. Să-i mângâie părul frumos, strâns la ceafă Într-un coc mic și sobru, ca al unei pioniere din generația anterioară. Iar dacă i-ar propune să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreuna În sertarul biroului de recepție. Și o uimi, spunându-i că Îi plăcea fusta ei bleu, că bleu-ul o prindea foarte bine și că trebuia s-o poarte mai des. Și că părul ei i se părea minunat. Tamar Îi spuse: —Încetează, Fima. Nu e amuzant. Fima zise: —Uite ce e. Presupun că e ca la pești: abia când Îi scoți prima oară din apă Își dau seama că fără ea nu pot trăi. Nu contează. Să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când Îi scoți prima oară din apă Își dau seama că fără ea nu pot trăi. Nu contează. Să știi că nu glumesc. Cred exact ceea ce ți-am spus despre bleu și despre păr. Și tu ești un scump, zise Tamar timid. Ești foarte cult, poet și câte și mai câte. Un om bun. Problema e că ești copilăros. E pur și simplu de necrezut cât de copilăros poți fi. Uneori aș vrea să vin la tine dimineața să te bărbieresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
extrase din grămadă și În care găsi spovedania unei foste dame de companie care se măritase cu un milionar canadian extrem de chipeș pe care Îl părăsise ca să se alăture unui grup de hasizi Breslov din Țfat. După o lungă tăcere, Tamar spuse: Mi-am amintit. Gad ne-a rugat să dăm cu cârpa de praf prin biroul lui. Wahrhaftig a spus să sterilizăm forcepsurile și dilatatoarele și să fierbem prosoapele și halatele. Doar că nu-mi prea vine să mă scol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
verifica raționamentul și accepta concluzia la care ajunsese, Fima Încercă fără succes să-și măsoare tensiunea arterială cu aparatul de pe biroul doctorului. Poate pentru că puțin mai devreme făcuse haz pe seama lui Eitan, spunând că dacă n-o terorizase ieri pe Tamar probabil că nu se simțise bine. Însă nu reuși să-și fixeze pe braț manșonul de cauciuc ce arăta ca o filacteră cu mâna cealaltă, așa că renunță să mai Încerce. Contemplă un afiș colorat lipit pe perete. Un bărbat tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aspirație. Stomacul i se strânse din nou la gândul sinistru că asta era de fapt un fel de clismă inversă și că feminitatea era o nedreptate ireparabilă. Și ce făceau cu fetușii? Îi puneau În pungile de plastic pe care Tamar sau el le aruncau la gunoi Înainte de Închidere? Hrană pentru pisicile vagaboande? Sau În vasul de toaletă, după care trăgeau apa și dezinfectau cu lizol? Zăpada de anul trecut. Căci dacă se stinge lumina din tine, e scris, ce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Intrând la toaletă inspiră cu o plăcere ciudată mirosul Înțepător de dezinfectant. Încercă să urineze, dar nu reuși, probabil din cauza gândurilor la sufletele copiilor Înecați. Se enervă și renunță, blestemându-și penisul, apoi Își trase fermoarul pantalonilor, se Întoarse la Tamar și, continuând parcă discuția Întreruptă, Îi spuse: —De ce să nu Încerci pur și simplu să te detașezi? Să-i ignori complet grosolănia? Să afișezi de-acum Înainte o indiferență absolută? Am șters praful și am dat drumul la mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Întâlnesc cruzimea și compasiunea. Astăzi sunt convins că toate astea nu sunt decât vorbe goale. Mi se pare că n-am priceput niciodată nimic. Mă consolează oarecum gândul că unii Înțeleg și mai puțin decât mine. E În regulă, Tamar, plângi, nu Încerca să te stăpânești, nu te sfii, lacrimile te vor ușura. Am să-ți fac un ceai. Nu-i nimic. Peste o sută de ani dragostea și suferința vor deveni preistorie. Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cohen avusese dreptate, nu domnul Smith, până când ea Îi zâmbi timid printre lacrimi. În sertarul biroului de recepție găsi o radieră, un creion, capse, o riglă și un cuțit de tăiat hârtia, dar nu mai erau portocale și nici biscuiți. Tamar Îi spuse că n-avea importanță, Îi mulțumi. Se simțea deja mai bine. El era Întotdeauna atât de bun. Mărul lui Adam, prea proeminent la ea, nu i se părea acum caraghios, ci tragic. Din cauza acestui sentiment de tragism se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Însuși fără să scoată un sunet, mișcându-și doar buzele. Deodată, iluminat, văzu o Utopie totală, minunată, plină de dragoste, cuprinsă În această frază banală. Se hotărî să nu-i vorbească Tamarei despre asta, ca să nu adauge durerii o jignire. Tamar spuse: —Uite. Încălzitorul cu gaz e aproape gol. De ce vorbești singur? Fima răspunse: —L-am aprins pe cel electric la Gad. În biroul lui Alfred n-am intrat deloc. Dar am să mă duc Într-o clipă. Înțelegând ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe care reuși aproape să-l vizualizeze. Și se Înfioră. De la etajul doi se auzeau sunetele violoncelului, lente, grave, delicate, aceleași două fraze repetate iarăși și iarăși. Cu toate că era numai trei și jumătate, Încăperea se Întunecase atât de mult, că Tamar fu nevoită să aprindă lumina ca să poată vedea careul de cuvinte Încrucișate. În timp ce stătea acolo cu spatele la el, Fima decise să se apropie de ea și s-o Îmbrățișeze. Să-i culce capul ostenit pe umărul lui, să-i alunge toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
urmă cu zece ani cu poetul-invitat din America Latină, avea vreodată accese de nostalgie? Mustrări de conștiință? Sentimente de rușine și vină? Aici nu se vorbea niciodată despre ea. Nici măcar indirect. Sau prin aluzii. De parcă nici n-ar fi existat. Doar Tamar Îi mai povestea uneori În șoaptă lui Fima despre câte o scrisoare returnată expeditorului nedeschisă sau despre un telefon Închis În tăcere, fără un cuvânt. Și insista să-l convingă pe Fima că Gad nu era În fond un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima Își Îmbrăcă halatul alb, scurt, se așeză În spatele biroului de recepție și Începu să verifice registrul de programări. Ca și cum ar fi vrut să ghicească subconștient care din paciente se va materializa În viața sa ca o viitoare Annette Tadmor. Tamar spuse: Sunt Înăuntru două paciente. Cea care e cu domnul contrabas seamănă puțin cu Margaret Thatcher, iar cea care e la Gad arată ca o elevă de liceu. Frumușică. Fima Îi zise: Aproape că ți-am telefonat noaptea trecută. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mannerheim. De fapt se numea von Mannerheim. Un nume nemțesc. El e cel care a uimit pe toată lumea reușind În fruntea micii armate finlandeze să oprească atacul lui Stalin, care a venit peste ei cu forțe uriașe În anul 1938. Tamar spuse: Știi totul. Ai fi putut deveni cu ușurință profesor universitar. Sau ministru. Fima medită puțin la asta, căzu În gând de acord cu ea și Îi răspunse cu căldură: —Ești femeia ideală, Tamar. E o rușine pentru toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu forțe uriașe În anul 1938. Tamar spuse: Știi totul. Ai fi putut deveni cu ușurință profesor universitar. Sau ministru. Fima medită puțin la asta, căzu În gând de acord cu ea și Îi răspunse cu căldură: —Ești femeia ideală, Tamar. E o rușine pentru toți bărbații că nimeni nu te-a răpit Încă de la noi. Deși, dacă mă gândesc mai bine, Încă nu s-a născut bărbatul care să te merite. Cu trupul ei Îndesat, robust, părul deschis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
palme? Va fi șocată? Jignită? Va ceda plină de vinovăție? Prostule, i se adresă Fima penisului său, acum Îți amintești. Și la gândul că ar fi putut simți sfârcurile ei În centrul moale al fiecărei mâini, strânse pumnii și zâmbi. Tamar spuse: —Pot să te Întreb Încă ceva? Fima nu reținea ce Îl Întrebase Înainte, dar Îi răspunse totuși cu cavalerism, expansiv, copiind parcă manierele tatălui său: — Până la jumătate de Împărăție. —Insulă În Oceanul Pacific, dar și costum de baie. —Poftim? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În Pacific. Să locuim Într-o colibă și să ne hrănim cu pește și fructe. Adică, nu e chiar copilul meu. E al meu și nu e al meu. N-are importanță. Încearcă Hawaii. Ai vrea să vii cu noi, Tamar? Să locuim Într-o colibă de bambus și să nu mâncăm decât pește și fructe? Departe de cruzime și de prostie? Departe de ploaia asta? —Tahiti se scrie cu I sau cu Y? Oricum nu merge, pentru că a doua literă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Oceanului Pacific. Va trebui să căutăm altă insulă. Poate chiar un alt ocean. Și oricum, cum aș putea să fac o colibă din bambus? Nici măcar un raft nu sunt În stare să fac. Uri Gefen mi-a montat biblioteca. Te rog, Tamar, nu sta așa cu fața la geam și cu spatele la mine și la cameră. Ți-am spus de o mie de ori că nu suport asta. Problema mea, știu. —Ce-i cu tine, Fima? Uneori ești de-a dreptul ridicol. Nu făceam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]