184 matches
-
Seria de tancuri T-54/55 are însă numeroase defecte. Profilul redus al tancului este realizat cu un cost mare: spațiul din interior este strâmt, iar echipajul nu beneficiază de confort. Manevrarea echipamentului se face cu greutate din cauza spațiului limitat. Tanchiștii israelieni care au folosit tancuri T-54/55 capturate în războaiele din 1967 și 1973 se plângeau în mod constant de aceste defecte. Această problemă nu poate fi rezolvată prin modernizări. În armata sovietică (și în aproape toate țările Pactului
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
și 1973 se plângeau în mod constant de aceste defecte. Această problemă nu poate fi rezolvată prin modernizări. În armata sovietică (și în aproape toate țările Pactului de la Varșovia, inclusiv în Republica Socialistă România) au fost impuse restricții asupra înălțimii tanchiștilor (media de înălțime a tanchiștilor sovietici era foarte mică drept consecință), problema fiind rezolvată parțial. Totuși, unele țări care foloseau acest tanc nu au putut adopta măsuri similare (din cauza numărului mic de soldați, de exemplu). Din cauza profilului redus al turelei
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
mod constant de aceste defecte. Această problemă nu poate fi rezolvată prin modernizări. În armata sovietică (și în aproape toate țările Pactului de la Varșovia, inclusiv în Republica Socialistă România) au fost impuse restricții asupra înălțimii tanchiștilor (media de înălțime a tanchiștilor sovietici era foarte mică drept consecință), problema fiind rezolvată parțial. Totuși, unele țări care foloseau acest tanc nu au putut adopta măsuri similare (din cauza numărului mic de soldați, de exemplu). Din cauza profilului redus al turelei, tunul nu putea fi coborât
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
fost vândute țărilor din lumea a treia, cânteva în America Latină, iar restul au fost tranformate în transportoare blindate grele Achzarit. Armata Vietnamului de Nord a utilizat tancuri T-54 împotriva armatelor Vietnamului de Sud și SUA. Din cauza instrucției superioare a tanchiștilor americani, tancurile ușoare M41 și cele medii M48 s-au dovedit a fi superioare tancurilor T-54 în majoritatea confruntărilor. Singurele succese notabile ale tanchiștilor nord-vietnamezi au fost împotriva trupelor Vietnamului de Sud. Pe 30 aprilie 1975, tancul T-54
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
utilizat tancuri T-54 împotriva armatelor Vietnamului de Sud și SUA. Din cauza instrucției superioare a tanchiștilor americani, tancurile ușoare M41 și cele medii M48 s-au dovedit a fi superioare tancurilor T-54 în majoritatea confruntărilor. Singurele succese notabile ale tanchiștilor nord-vietnamezi au fost împotriva trupelor Vietnamului de Sud. Pe 30 aprilie 1975, tancul T-54 Nr.844 al Regimentului 203 Blindate al armatei nord-vietnameze a dărâmat porțile Palatului Prezidențial al Vietnamului de Sud, marcând sfârșitul războiului. Tancurile T-54 au
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc erau destinate distrugătoarelor de tancuri. Viteza era un element esențial pentru a aduce distrugătoarele de tancuri în prima linie, cu scopul de a nimici tancurile inamice care atacau. Spre norocul tanchiștilor de pe Shermanuri, această doctrină nu a fost aplicată pe de-a-ntregul, altfel s-ar fi creat momente în care batalionul de tancuri s-ar fi aflat în inferioritate până când distrugătoarele de tancuri ar fi putut fi aruncate în luptă. În
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
este folosit de către forțele armate ale Austriei, Germaniei și Elveției. Termenul nu a fost folosit până în 1942. Trupele de infanterie din cadrul diviziilor Panzer au fost denumite regimente "Schützen" începând cu anul 1939 și purtau aceleași însemne militare ca cele ale tanchiștilor (roz). Soldații unităților speciale motorizate aveau însemnele infanteriei (alb). În 1942, trupele de infanterie au fost denumite regimente Grenadier din ordinul lui Hitler, ca un omagiu istoric adus armatei lui Frederic cel Mare. Din același ordin, trupele (și soldații din cadrul
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
fiind acum de culoarea verde deschis, asemănătoare cu cele purtate anterior de trupele de motocicliști ale Wehrmachtului. Multe unități nu au trecut la noile însemne militare până în anul 1943, iar unii veterani ai unităților "Schützen" au continuat să poarte însemnele tanchiștilor până la sfârșitul războiului, ignorând noul regulament. Termenul "Panzergrenadier" era folosit atât pentru trupele de infanterie ale diviziilor Panzer, cât și pentru noile divizii Panzergrenadier. Majoritatea acestor divizii "PzGren" ale armatei germane au evoluat din divizii de infanterie în divizii de
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Deși producția în masă nu a început niciodată, aceste prototipuri au fost folosite de propaganda nazistă, fiind de exemplu prezente la Expoziția Internațională de Automobile din Berlin în 1939. Prototipurile au fost folosite pentru instrucție și teste la școala de tanchiști de la Putlos până în 1940. Tancurile au fost folosite de către Wehrmacht în timpul campaniei germane din Norvegia, în 1940. Un batalion de tancuri cu utilizare specială ("Panzerabteilung zbV 40") a fost creat pentru a testa cele trei prototipuri cu blindaj corespunzător condițiilor
Neubaufahrzeug () [Corola-website/Science/320992_a_322321]
-
o mobilitate mare, conceput pentru războiul modern. Printre caracteristicile notabile se poate menționa utilizarea unei puternice turbine cu gaz, adoptarea unui blindaj compozit sofisticat și depozitarea muniției într-un compartiment separat de cel al echipajului, pentru o protecție superioară a tanchiștilor. Având o greutate de aproape 62 de tone, M1 este printre cele mai grele tancuri de luptă principale. Tancul M1 Abrams a fost intrat în dotarea armatei americane în anul 1980, fiind succesorul modelului M60. Totuși, tancul a fost folosit
M1 Abrams () [Corola-website/Science/321458_a_322787]
-
Uleiul folosit de acest sistem hidraulic lua foc când un proiectil perfora blindajul. Deși M60 s-a dovedit a fi mai mult decât capabil în confruntările cu tancurile T-54/55, acest rezultat poate fi atribuit și instrucției superioare a tanchiștilor israelieni. Israelul are în dotare în prezent o variantă îmbunătățită a tancului M60, denumită Magach. În timpul Operațiunii "Furtună în Deșert", tancurile M60 americane s-au dovedit a fi superioare tancurilor irakiene T-55, T-62 și T-72. A existat
M60 (tanc) () [Corola-website/Science/321465_a_322794]
-
pot menționa „Nahal Yam” de Kobi Oshrat pe text de Yossef Bakhar, „Ha'em hashlishit” (A treia mama) de Naomi Shemer pe versuri de Nathan Alterman (care fusese pus mai devreme pe muzica de către Yair Rosenblum și interpretat de ansamblul tanchiștilor cu solista Irit Bulka ), „Anahnu lo tzrikhim” (Et hageshem ten rak leito..) de Shmuel Imberman pe text de Avi Koren, și „Hâim odekh yaffa?” (Mai ești frumoasă?) pe muzica și versuri de Dafna Eilat. Cântecul „Pitom ahshkhav , Pitom Hayom” a
Shlomo Artzi () [Corola-website/Science/328959_a_330288]
-
vârstele de 15 ani și, respectiv, de 17 ani, apoi a lucrat într-un depozit al căii ferate din Turkestan. , în 1938, în vârstă de 19 ani, a intrat în serviciul militar și a urmat, la Kiev, o școală de tanchiști și și-a arătat interesul în punerea la punct a îmbunătățirilor pistolului Tokarev, turelei tancului și unui rezervor de motocicletă. Văzând aceste aptitudini, mareșalul Jukov l-a trimis să urmeze un curs de mecanică specializată în construcția tancurilor de asalt
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
și-a arătat interesul în punerea la punct a îmbunătățirilor pistolului Tokarev, turelei tancului și unui rezervor de motocicletă. Văzând aceste aptitudini, mareșalul Jukov l-a trimis să urmeze un curs de mecanică specializată în construcția tancurilor de asalt. Fiind tanchist, a fost grav rănit în război, în timpul bătăliei de la Briansk (1941) unde se încerca stoparea pătrunderii germane spre Moscova. A stat mult în spital, iar în timpul convalescenței a început să deseneze modele de pistoale întrucât, în luptă, a fost izbit
Mihail Kalașnikov () [Corola-website/Science/326780_a_328109]
-
de curând la București în calitate de consilier al baronului von Keil. În urma discuțiilor între ofițerii complotiști și inginerul Comșa s-a propus folosirea căpitanului Matei Udrea (Constantin Diplan) din Regimentul 2 Tancuri pentru a pune mâna pe planul Margareta II. Ofițerul tanchist fusese coleg cu Richter la Școala Militară de la Frankfurt, între cei doi existând o relație reciprocă de prietenie bazată pe respect. Udrea era agreat de comuniști din cauza originii sale „sănătoase” (tatăl ceferist și mama casnică) și a sentimentelor sale antifasciste
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
află clădirea "Cercului Militar", care încă adăpostește la parter fostul cinematograf "Royal", fost "Corvin", fost "Popular" și actualul "Victoria" (din 1964). În spatele Catedralei Ortodoxe este amplasat monumentul „Glorie Ostașului Român”, inițiat de administrația Gheorghe Funar pe locul unui monument al tanchiștilor sovietici.
Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/327165_a_328494]
-
fabricant de arme Krupp avea facilități de producție în sudul URSS, iar în 1925 a fost înființată o școală de piloți lângă Lipețsk unde se antrenau viitorii piloți ai Luftwaffe. Încă din anul 1926 Reichswehr putea folosi o școală de tanchiști lângă Kazan și o fabrică de armament chimic în Samara Oblast. În schimbul acestor facilități sovieticii intrau în posesia tacticii și tehnologiei folosite de germani. În cea de-a doua jumătate a anilor 1920 germanii au ajutat la construirea unor fabrici
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
70 km fără pierderi, forța mobilă blindată s-a oprit la aproximativ 24 km de obiectivul atacului. La reluarea înaintării în dimineața zilei următoare, aliații au trebuit să încerce să depășească pozițiile germane apărate de elevii unei școli militare de tanchiști SS de la Paderborn. Cadeții germani echipați cu aproximativ 60 de tancuri au rezistat cu fanatism întreaga zi. În fața rezistenței forte puternice a germanilor, generalul maior J. Lawton Collins—comandantul corpului VII - l-a rugat pe generalul Simpson să îi acorde
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în acest domeniu. În august 1964 întâmplarea a făcut ca la meciul pe care l-a arbitrat la Tzrifin în finala meciurilor între două echipe de militari în cadrul Cupei Șefului de Stat Major (Gevia Haramatkal) al Israelului (în care echipa tanchiștilor a învins pe cea a Aviației militare), calitățile profesionale ale lui Klein au fost remarcate de Robert Besson, membru de frunte al comisiei de arbitraj a FIFA, care a asistat la acel meci. Besson a recomandat invitarea lui Klein la
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
de luptă erau rigide, fiind neschimbate esențial de pe timpul primei conflagrații mondiale. Tancurile franceze nu erau dotate cu aprate radio, iar comandanții de tanc erau ogligați să debarce din mașinile de luptă pentru emiterea unor ordine. În ciuda tuturor dezavantajelor evidente, tanchiștii germani au reușit să domine frontul în dimineața zilei de 12 mai, încercuind mai multe batalioane franceze. Divizia a 2-a mecanizată franceză (2e DLM) a reușit însă să spargă defensiva germană și să elibereze unitățile franceze încercuite. În ciuda unor
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
lor fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21 de tancuri ușoare Mk I. Tanchiștii regimentului nu au reușit să aibă până la data luptelor nicio tragere de antrenament, iar tunurile nu fuseseră reglate pentru luptă. De asemenea, nu toate tancurile aveau în dotare instalații radio de emisie-recepție. QVR comandat de locotenent-colonelul J.A.M Ellison-Macartney
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente destinat unităților britanice din est. În după-amiaza zilei de 23 mai, grosul regimentului de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au întâlnit la Guînes "Kampfgruppe" Kruger, o coloană formată din aproximativ jumătate dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Loerzer avea să declare mai târziu că ordinul de anulare a raidurilor rulante emis de Hugo Sperrle i-a fost comunicat prea târziu pentru ca să mai poată face schimbările necesare. În noaptea de 12 mai, XIX. "Panzerkorps" a intrat în Sedan. Tanchiștii l-au anunțat pe Guderian că nu au întâlnit semne ale prezenție inamicului în zonă. După cucerierea orașului, Guderian trebuia acum să atace spre sud, prin spatele Sedanului, într-o zonă apărată de complexul de buncăre de pe lanțul de dealuri
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
din fața Donchery la 20:00. Tirurile puternice ale francezilor din forturile din fața Donchery de pe malul sudic al Meusei au continuat. În jurul orei 22:20, germanii au traversat râul cu barjele în plin întuneric aducând întăriri capului de pod cucerit de tanchiști în regiune. Procedând la fel cu Divizia a 2-a, Divizia a 10-a Panzer își detașase artileria grea în sprijinul vecinilor. Divizia a mai rămas cu doar 24 obuziere ușoare de 105 mm. În plus, obuzierele duceau lipsă de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
la ora 16:00 pe 13 mai. La 07:30 pe 14 mai, tancurile franceze au înaintat spre înălțimile de la Bulson pentru ca să ocupe zonele înalte părăsite de infanteriștii Diviziei a 55-a pecu o zi mai devreme. Principalul obiectiv al tanchiștilor era distrugerea capetelor de pod germane. Dacă un atac împotriva capetelor de pod ar fi avut sorți de izbândă pe 13 mai, această misiune avea să se dovedească imposibilă o zi mai târziu. Atacul Corpului al X-lea presupunea o
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]