168 matches
-
dintre realitatea socio-economică și mentalitate, precum și rolul major al limbajului credinței (Boureau, "Introduzione". Kantorowicz XX). Exemplul istoricului german conduce la reluarea unui alt nume celebru, francez de această dată, Marc Bloch, cel care a propus în cunoscuta lucrare închinată regilor taumaturgi un veritabil model de studiere a mentalităților politice medievale. În acest punct al comentariului în jurul conceptului de antropologie politică, Le Goff își schimbă viziunea și precizează că o istorie socială dinamică nu (mai) este incompatibilă cu perspectiva antropologică asupra societății
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în cadrul unei proceduri cu caracter laic, pe când pentru celălalt - mitra −, după primirea aprobării de la Constantinopol, se organiza, cu solemnitatea de rigoare, o ceremonie religioasă. Demnitatea le conferea domnilor un caracter aproape sacerdotal, ca și împăraților bizantini sau, de altfel, regilor "taumaturgi" din Occident. La anumite ceremonii ale ritualului eccleziastic, domnul figurează chiar ca oficiant, deși nu în primul rând, ci după mitropolit sau, când este cazul, după patriarhul oaspete. (Pippidi 57-58) Importantă pentru coerența programului politic al Țărilor Române este menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
moderne. Paris: Fayard, 1990. Besançon, Alain. Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky. București: Humanitas, 1996. [1994] Blanchard, Joël și Jean-Claude Mühlethaler. Écriture et pouvoirs à l'aube des temps modernes. Paris: PUF, 2002. Bloch, Marc. Regii taumaturgi. Studiu despre caracterul supranatural atribuit puterii regale în special în Franța și în Anglia. Iași: Polirom, 1997. [1924] Boia, Lucian. Istorie și mit în conștiința românească. București: Humanitas, 1997. ---. Pentru o istorie a imaginarului. București: Humanitas, 2000. [1998] Braudel, Fernand
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Pr. Prof. C. Galeriu, studiu introductiv și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1982. Vol. IX - Origen, Scrieri alese (Partea a Patra). Contra lui Celsus, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, 1984. Vol. X - Sfântul Grigorie Taumaturgul și Metodiu de Olimp, Scrieri, studiu introductiv, traducere, note și indici de Preot Prof. Const. Cornițescu, 1984. Vol. XI - Actele Martirice, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, 1997. 120 Vol. XII - Sfântul Vasile cel Mare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adresat lui Dumnezeu, chiar provocându-L, a „vorbit bine” (Iov 42, 7). El nu a vorbit despre Dumnezeu, ca cei trei prieteni ai săi, ci lui Dumnezeu. Și vorbindu-I, L-a întâlnit pe Dumnezeu, a descoperit în El un Taumaturg. Iov a strigat către Dumnezeu și în strigătul său a fost sincer. Aici este sensul rugăciunii ca și comuniune cu Dumnezeu. „Modul acesta în care dreptul Iov și-a asumat suferința, ca și fidelitatea lui față de Dumnezeu au o dimensiune
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
oameni să se autoreprezinte în diverse aspecte ale practicii sociale. În Europa Centrală și Sud-Estică, funcțiile de reprezentare ale administrației și politicii au rămas, în linii mari, cam aceleași de pe vremea lui Hitler. Politicianul e privit ca un Idol, un taumaturg, Făcătorul de minuni și Omul-Providență. În acest mod, individul este de-responsabilizat "de sus", "scutit" de a mai gândi noi forme de organizări sociale. Atât timp cât au stăpâni, oamenii nu vor învăța să gândească, fiind în situația minoră a câinilor pavlovieni
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sau măcar resimțită atunci..." 42. Raportul nebun-psihiatru este unul problematic și niciodată categoric separat, Foucault urmărind și aspectul tendențios al acestuia: Cine este mai nebun, individul internat sau psihiatrul care-l tratează? Dacă în Evul Mediu regii erau priviți ca taumaturgi, în Occidentul secolului al XVIII-lea, medicul începe să fie perceput în această ipostază 43. Nu întâmplător I. Kant a lansat celebrul apel împotriva stării de minorat, fiind vizate cele trei instanțe de autoritate (preotul, medicul, cărturarul) după care se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
puterea sa și a Romei, susținându-și poziția de guvernator al regiunii și asigurând pax romana (pacea romană), acea conjunctură îi impunea o mai mare siguranță și clarviziune. Și-a dorit oare cu adevărat să ucidă un profet popular și taumaturg în ajunul Paștelui, chiar în afara zidurilor Ierusalimului? Probabil o simplă pedeapsă sau închisoarea ar fost suficiente. Dar s-a gândit că ar fi mai bine să decidă poporul. Propunerea iertării de Paște Toate cele patru evanghelii ale Noului Testament vorbesc
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
15,11-15). Au exercitat o presiune puternică asupra guvernatorului, iar acum, la fel, fac presiuni asupra mulțimii. Din punctul lor de vedere, eliberarea lui Isus din Nazaret era un pericol foarte real. În definitiv, Isus era cunoscut ca învățător și taumaturg popular, dar lipsit de o armată. De aceea, evident, nu era o amenințare pentru Roma. Cel mult se făcea vinovat de a fi vorbit despre împărăția lui Dumnezeu în care el ar avea un rol cheie, un lucru nu foarte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cumpărat și din aranjat. Chiar dacă este inițiat în magia memoriei, a artei de a recrea clipa pierdută, omul rămâne legat, înainte de toate, de fetișurile materiale ale trecutului: ca un scamator care, după ce a dobândit, prin voia Domnului, un dar de taumaturg, îi preferă îndemânarea degetelor sale și valizele cu fund dublu, care au avantajul că nu-i tulbură bunul simț. Iar adevărata magie, știam, avea să se arate în reflexul albăstrui al acoperișurilor, în fragilitatea aeriană a liniilor de la fereastra pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șamanului”: persoana care, fiind Înclinată spre stări de transă sau posedare, primește rolul de intermediar Între trib și lumea invizibilă a spiritelor; și, În virtutea relației sale personale cu spiritele, devine tămăduitor, vrăjitor, exorcist, cunoscător al viitorului, Înfăptuitor de minuni sau „taumaturg”. În timp ce mările acoperă vechile câmpii de coastă și fac să se desprindă insule, munții misterioși devin accesibili. Odată cu schimbarea mediului se degradează și resursele vegetale și animale. De asemenea, se degradează sau se complică raportul religios Între om și animale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Roma aceasta era datoria filozofilor, a poeților satirici și a discursurilor pe care tribunii plebei le adresau poporului. La Roma există misterii și o teologie mistică (cf. subcapitolul 4, 2b: Varro), dar nu există mistici, asceți, vizionari, eremiți, nici mulți taumaturgi, nici nu se consemnează mișcări ale unor entuziaști, inspirați de divinitate, care să exalte sărăcia. Virgines Vestae provin din cele mai bune familii și sunt lăudate pentru știința lor (cultuală), dar În comunitatea de fecioare situată În for nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stilului” și al intereselor religioase ale unei epoci. În ea există, Înainte de toate, tema visului revelator, printre cele mai tipice ale religiozității elenistice, activă În nenumăratele culte iatromantice, care, legate de cele mai variate figuri de zei, eroi și profeți taumaturgi, Își găsesc În Serapisxe "Serapis", dincolo de grecul Asclepiosxe "Asclepios", unul dintre titularii principali. Suveranului Îi apare În vis statuia lui Plutonxe "Pluton" din orașul Sinope de pe litoralul Mării Negre (Plutarh) sau Însuși zeul În chip de iuvenis (Tacit), poruncindu-i propria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un fragment de o extraordinară eficacitate evocativă a unei părți ample a vieții spirituale a elenismului târziu. Aceasta este o perioadă care, În analogie cu experiențele străvechi ale Greciei arhaice și clasice - cu figurile ei de ghicitori itineranți și purificatori, taumaturgi și predicatori religioși, ca un Epimenides din Creta și, În unele privințe, chiar Empedocle din Agrigent sau acei orfeotelestai, Înfierați de sentința platonică (Republica, II, 363e-366b) - vede ivindu-se numeroase personalități de profeți rostitori de oracole și taumaturgi care integrează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și purificatori, taumaturgi și predicatori religioși, ca un Epimenides din Creta și, În unele privințe, chiar Empedocle din Agrigent sau acei orfeotelestai, Înfierați de sentința platonică (Republica, II, 363e-366b) - vede ivindu-se numeroase personalități de profeți rostitori de oracole și taumaturgi care integrează sub diferite forme tipologia „omului divin” (Bieler, 1967). Este vorba despre figura „Înțeleptului” În stare să stabilească un contact intens și personal cu nivelul divin și să facă să se reverse asupra omului obișnuit efectele binefăcătoare ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deplin. 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyanatc "4. „Omul divin” și religio mentis pură \: Apollonius din Tyana" Când Filostrat, În al doilea deceniu al veacului al III-lea d.Hr. (cca 217-220 d.Hr.) redactează Viața taumaturgului din Tyana, legenda din jurul personajului, al cărei floruit Începe la sfârșitul secolului I d.Hr. (Dzielska, 1986), apare deja consolidată, În timp ce un cult al lui era practicat În diferite orașe din Răsărit. Dio Cassius (LXXVII, 18, 4) relatează că Împăratul Caracala
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
analizăm acum pe cele mai importante. Perunúxe "Perunu^", pe care Procopius Îl definea ca pe „cel care face fulgere”, pare să fi fost cel mai important dintre zeii slavilor, având În vedere faptul că traducătorul textului grecesc Viața lui Grigore Taumaturgul, redă grecescul Zeu cu Perune (vocativ). Cercetătorii au multe dubii În privința etimologiei acestui teonim. Comparația Întreprinsă de Jakobson (1970) cu teonimele: vedic În Parjànya(vedică) Perkúnas (lituaniană), Fjorgynnxe "Fjorgynn" (nordică veche) și Perëndixe "Perëndi" (albaneză), nu este satisfăcătoare din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ținut cont de faptul că un frigian Zeus Bagàios, interpretabil ca „Zeus al stejarului”, nu a existat niciodată). Pe lângă această analogie tipologică, trebuie luat În considerarea faptul că există o constatare explicită a lui Constantin Porfirogenetul În Viața lui Grigore Taumaturgul, conform căreia câțiva slavi care ajunseseră pe insula acestuia din urmă, au adus jertfă lângă un stejar imens; iar benedictinul Herbord (secolul al XII-lea) amintește În Viața lui Otto, episcop de Banberga, că mulțimea din Stettino venera un stejar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]