243 matches
-
numai victima singură este vinovată. Obiectul acestei încâlceli a limbii de lemn numită lege nu este altul decât însuși principiul logic al identității, ceea ce face ca activitatea comisiei chemate să-i dea viață să nu fie altceva decât un exercițiu tautologic al absurdului continuu. Și după ce au încercat din răsputeri să probeze că „A este identic cu A”, dar n-au reușit cu nici un chip, membrii comisiei au găsit singuri ieșirea din impas: în loc să ne întrebăm la nesfârșit dacă securitatea a
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
prin decrete ideologice și prin liturghii propagandistice. Unul dintre expozanți, să-i zicem Gelu, pentru că oricum nu contează, a realizat, de exemplu, o compoziție cu bustul lui Eminescu pe fundalul tricolorului, iar pe brațul sacru din imagine a tatuat, evident tautologic, așa cum se întîmplă și în viață, mărețul nume al poetului însuși. Care va să zică, junele artist, netrecut încă la creația birocratică și la producția pe stoc, a încercat să spună că există un narativism exterior și neproductiv în lumea noastră de reprezentări
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
un fapt, o stare a minții. Sau istoria e istorie. Sau omul n-are nimic din toate astea. Sau istoria se reduce la un singur suspin. Sau istoria poate fi descifrată după cum dorim - mare descoperire". Și această serie de variațiuni tautologice și absolut banale pe aceeași temă ar putea fi o mise-en-abyme, între atîtea altele, ale textului. În rest, "cu cît mergi mai mult spre munte, cu atît te îndepărtezi mai mult de el". În ce mă privește, ar rămîne, totuși
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
către publicul vizat de aceasta"; "am avut o preocupare constantă pentru creșterea calității" etc. Ca și limbajul politic și cel publicitar, stilul autoprezentării profesionale este în esență unul persuasiv, care riscă foarte ușor să alunece în superlativ, în vag, în tautologic.
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
e că transa mistică se petrece în afara tiparului clasic de trăire în duh. Wittgenstein e un mistic fără preocupă ri religioase: nu se regăsește în nici o ecclesia, nu are putința credinței, nu înțelege virtuțile rugăciunii, vede în dogme niște absurdități tautologice, nu speră la mîntuire și mai ales nu caută a se consola în marginea dereglării de care suferă. Mai mult, excesul de durere morală îi provoacă un paroxism intelectual de ordin lucid, pentru filosof neavînd importanță decît acele clipe cînd
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
spații comerciale sumele respective erau prinse pe capitolul respectiv". Totul este clar, limpede, eficient. Ferice de cetățenii care au un asemenea primar. Un alt membru al partidului domnului Vanghelie, Antonie Iorgovan, "părintele Constituției", oferă și el un diamant de gândire tautologică, semn că primarul de la 5 are de la cine învăța: "Eu am fost de când mă știu". Necunoașterea unor termeni sau graba de gândire și de exprimare poate produce efectul de "gura păcătosului adevăr grăiește", cu unele conotații juridice (" Am vorbit chiar
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
care vine, desigur, de la Constantă): în ambele nume se manifestă obsesia latinității, a romanității și a continuității. Și Decebal străbate țară, ca simbol național al vechimii și unității (Constantă - Curtici). Toponimele sînt mai banale, si pentru că uneori reiau în chip tautologic numele orașului de destinație: București, Sofia, Timișoara, sau sintetizează traseul, indicînd provincia traversata: Muntenia, Valahia, Moldova, Transilvania, Banat, Oltenia, Basarabia, Bucovina, Maramureș. Numele de acest tip oferă maximum de informație, dar prezintă și riscuri de confuzie, în măsura în care orașul său provincia
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]
-
se comportă ca un simplu jurnalist, ci mult mai complicat, ca partener prevenitor dar și incomod de conversație, mult prea bine informat spre a nu se asculta și pe sine când formulează întrebările. Acestea sunt uneori redundante, nescutite de prețiozități tautologice, răsfrângând poate un anume complex al autorului în fața "personalităților accentuate". Rămâne totuși interesant și util demersul său, dificil de înfăptuit, implicând un mare volum de muncă. Doctorul Virgil Sorin este un devotat al scriitorilor, curios de secretele creației literare. Virgil
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
încredere, ni se pare verosimilă și ne tulbură profund. Puțini poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le superficial, imprecis și tautologic, cu o frenezie iresponsabilă. Matei Vișniec, deși nu este grandilocvent, deși nu transformă fiecare cuvânt într-un dangăt de clopot, utilizează limba română cu atâta precizie și siguranță încât o face să răsune clar în conștiința noastră, îi redă prestigiul
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
în stil propriu. Viața este o continuă - și inutilă - căutare a ceea ce, prin tradiție, se consideră a fi o amintire mitică. A ceea ce, pentru alții, este o epifanie. Cu cît mai livrescă - biblică, originar - cu atît mai completă, mai desăvîrșită. Tautologic - paradiziacă. Paradisul este incomprehensibil. Noi sîntem aceia ce, zadarnic, disperați, îi căutăm un sens. Poate că aceasta e, de fapt, după o jumătate de mileniu, morala alegoriei lui Cranach, Bătrînul. Vaugham a scris, precum se știe, sute de nuvele. Una
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
jubilativ, extatic. Mihail Gălățanu este un mistic atipic, acoperind cu o incandescentă religiozitate episoade și reflexe biologice, acte fiziologice, cele mai elementare instincte. Dumnezeu apare, în acest sistem de valori, ca Atoateîndurătorul, iar adversarul Lui tradițional - ca un Amăgitor ușor tautologic, ispitindu-l pe ,robul Mihail" să iasă în lumea largă, să-și părăsească perfecta incintă maternă. Respingând vehement asemenea avansuri, protagonistul, copilul matur, bătrân, mort pentru lume, se mai și răzgândește. Dacă un poem mai lung, ca Lumea Amăgitorului, îi
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
al lor va mai fi cel mai cel mai” (libertatea.ro). Construcția rezultată are efect comic prin surpriza pe care o produce faptul că, în contextul unui superlativ („cel mai bun”), nu apare un adjectiv calificativ oarecare, ci simplul (și tautologicul) cel. Formula superlativă (cu funcție hiperbolică, pentru că e un superlativ al superlativului!) este echivalentul gramatical al unui adjectiv cu sens abstract, foarte general, de tipul „perfect”, „ideal”. Adjectivul este folosit ca atare în predicație - „Dintre păsări, struțul este «cel mai
„Cel mai cel“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5829_a_7154]
-
există în toate limbile tendințe culte de păstrare a pluralului englez: favorizate în limbile fără flexiune și cu desinențe asemănătoare (de pildă în spaniolă), limitate și constrîngătoare în limbile cu flexiune (în care crește riscul de apariție a unor plurale tautologice - de tipul linksuri, sticksuri, tenismeni).
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
seamă de expresii poetice sunt realizate prin întrebuințarea cratimei "turmele-l urc", "caută-n frunza cea rară", "valea-i de fum"� (de fapt, �valea-i în fum�). Discursul îngrămădește informații între care nu există nici o legătură, oscilînd între absurd și tautologic: Muzicalitatea versurilor dispuse în catrene este conferită de majoritatea cuvintelor de origine latină și de substratul popular: "sara", "urc" din "turmele-l urc" sunt forme fonetice specifice limbii române�; O muzicalitate aparte este imprimată versurilor prin folosirea refrenului, ca și
Referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16117_a_17442]
-
Ceea ce "vedem" este doar un spațiu al nunții fără sfârșit, al bucuriei obligatorii. Personajele se agită și vorbesc necontenit: ele au o veselie mecanică, pe care și-o alimentează cu fise introduse în propriul corp. După cum reiese din evocările lor tautologice și sacadate, adeseori, de-a lungul timpului, au făcut schimb de roluri, "nașii" fiind "miri", "mirii" - "martori" și așa mai departe. Este vorba, deci, de personaje interșanjabile, a căror identitate nu contează. Sentimentul relativității oricărei opinii este agravat de practicarea
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
ales cu sensul de „loc de depozitare a banilor” („pungă cu bani”, DEX; „spitalele cu bani la teșcherea”, ziare.com; „preocupate să numere arginții puși la teșcherea”, Academia Cațavencu, 14.03.2012). Așadar, „teșcherea la buzunar” poate părea o formulare tautologică. Dicționarul academic (DLR, Litera T) plasează citatul din Caragiale ca prim exemplu pentru sensul „pungă cu bani”, probabil în ideea că punga poate fi pusă în buzunar sau că teșcherea se referă de fapt la conținutul pungii. Alte citate arată
„Teșcherea la buzunar...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4735_a_6060]
-
de tumult metaforic. Poezia de un asemenea tip funcționează, în consecință, ca un alibi formal al subminării spiritului. Plasat în acest mediu al materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul său, timpul se descoperă corupt, înnoptat, putrefact: "pomeți răzbind prin glorii și prin vicii/ timp inundat de
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
O bună călăuză în examinarea teoriei forței o găsim în prestigiosul gânditor neokantian trecut la neotomism, Gustav Radbruch, care se întreabă de ce dreptul în vigoare (deci puterea de la care emană) este și obligatoriu, legitim? Teoria forței dă un răspuns oarecum tautologic, justifică focul prin flogistic: puterea se impune pe baza capacității de a se impune. Acest procedeu este în genere întovărășit de atitudini arogante sau cinice. Ele alcătuiesc seria "neagră" a justificărilor, sprijinită pe "argumentele" violenței, terorii, distrugerii, iar în ordine
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
cu cărțile. Memoriile lui Argetoianu au calități artistice, dincolo de partea de document, dar inseparabile de document. Lucru cu atît mai valabil în cinema. Arnheim, care tradus în franceză e parcă mai concludent decît în traducerea românească, o spune numai aparent tautologic: "Le cinéaste est obligé de devoir choisir la réalité". În momentul cînd a pus camera pe ceva și prin modul cum a pus-o, cineastul a eliminat implicit altceva, a făcut o selecție, a manifestat o opțiune, susține un discurs
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
teacă. Traseul unui scriitor nu se poate aproxima din prima carte publicată, iar surprizele sunt, îndeobște, mai așteptate chiar decât confirmările seci ale verdictelor. Pe de altă parte, o lectură atentă și dispusă să înțeleagă, o privire reconstitutivă și, uneori, tautologică, o grupare categorială a premiselor unui volum de proză reprezintă acte de politețe culturală pe deplin necesare și esențiale pentru configurarea terenului stabil pe care se vor purta discuțiile ulterioare. Dar mai există, în afara datelor generale și a regulilor de
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
ideile lor pot schimba ceva din mersul istoriei. De aici și tonul moderat, și pe alocuri sumbru, cu care Lepenies înfățișează istoria generică a intelectualului european. De fapt, judecată prin prisma genezei acestei categorii umane, "intelectual european" este o expresie tautologică, căci intelectualul s-a născut în Europa și, amănunt straniu, el s-a ivit cu mult mai tîrziu decît am fi înclinați să credem. Despre intelectual, afirmă Wolf Lepenies, nu se poate vorbi cu îndreptățire decît începînd cu sfîrșitul secolului
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
imaginăm lumea și altfel, ca o fărîmă pierdută în spațiu, de unde încercăm să ne facem auziți de la tribună sau din bucătărie, fiecare în felul lui. "O persoană este o persoană indiferent cît de mică este", astfel sună principiul cu parfum tautologic al lui Horton (Jim Carrey), elefantul "100% loial", principiu care contracarează axioma insignifianței prin care tot ce nu se vede, nu are drept de existență. Horton este uriaș în raport cu firul de praf, putem spune că întîlnirea dintre firul de praf
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
simț civic, îmi duc și eu gunoiul la ghenă" (the4thfloor.ro); "pun gunoiul direct în găleată și-l varsă la ghenă" (mana.ciutacu.ro) etc. Adesea termenul e însoțit de o precizare - de gunoi - care unora le-ar putea părea tautologică: "dar pe de altă parte, la ce ne trebuie nouă ghena de gunoi...? Ca să aruncăm cu voleu lucruri pe care le putem duce singuri jos?" (lemonstudio.ro). În DEX 1996, ghenă nu există; după cum nu se găsește acest cuvânt banal
La ghenă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6889_a_8214]
-
elaborat un sistem, ci a pus la îndemîna gîndirii instrumentarul ei filosofic modern". Preferințele lui Al. Paleologu se îndreaptă, ocolindu-i pe filosofii post-kantieni, care ar fi plecat din filosofie spre a se întoarce la filosofie, deci săvîrșind "o mișcare tautologică", spre moraliști și spre "gînditorii" care posedau "acel cuantum de relativitate și de scepticism care să te împiedice să rămîi paralizat de ideea de sistem": Kierkegaard, Șestov, Cioran etc. Termenul pretențios de filosof nici nu li se aplică moraliștilor francezi
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
sculpturi de aer, un infinit spectacol de metamorfoze, singur capabil să sature o cât de excitată sete - sare în ochi plăcerea verbului de a se pronunța dezbărat de copcile sensului comun, până la pragul unui abuz, al ravagiilor libertății, acționând voluptuos tautologic un cer plin de văzduh, sau, dimpotrivă, în cătușele celei mai stringente vocații a liricului: o "dâră de melc pe cer", "realul compus din bucățele pe care nu le mai putem folosi", "forma ploii", o "melancolie cărnoasă" (a strugurilor), exemplele
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]