261 matches
-
Nu există nici o referire la contextul istoric sau la biografia autorului. Un jurnal fără nimic personal, trei sferturi fiind o procesiune de observații aseptice de cea mai aspră factură logică: relația limbajului cu realitatea, problema adevărului, a sensului propozițiilor, a tautologiilor, contradicțiilor etc. Și la un moment dat, odată cu însemnarea din 6 mai 1916, coloana vertebrală a cărții se rupe: Wittgenstein renunță la cazna chichițelor logice și începe să scrie despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință, despre mistică
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
primăvara paradis iartă-mă lumea e necreația mea zorile prăfuiesc trecutul urmelor de duminică a copilăriei și tot zorile așteaptă un suflet la apus figuri de stil în buzunar pun în buzunar antiteza timpului, epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee stilistice liniște nici un cuvânt
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
pitorescul dialectal prin ingeniozitatea limbajului. Se poate regăsi în aceste cîntece un stil narativ și comunicativ care a căpătat prin Creangă autoritate literară, dar pare oricum să existe, în mediile populare, independent de valorificarea cultă. Expresivitatea sa se bazează pe tautologie glumeață ("dacă nu dorm, înseamnă că-s treaz"; "și eu, cînd am să fiu ca dînșii, eu tot ca dînșii am să fiu"), dar și pe eufemism, atenuare, diminutiv, expresie indirectă: "Mă însor acum oleacă, da' oleacă las pe mâne
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
etc. Formula curentă pe surse, lipsită de asemenea determinări, devine de-a dreptul absurdă, pentru că pare să presupună că există și știri care nu ar avea surse (lucru greu de înțeles); a afirma că o informație are surse este o tautologie. Pe de altă parte, supărător este chiar pe, cu ambiguitățile sale inerente și mai ales cu nota familiar-argotică a extinderilor sale din ultima vreme. Într-un articol din Săptămâna financiară - 12.10.2007 - Patrick André de Hillerin ironiza formula, punînd-o
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
profunde, pentru cunoscători („misionari de-a pururi; de-a pururi, niciodată”; „dâr-a pașnicei sintaxe”; „să ne coacem în Florida și-n ostroavele Antile” etc.). Regulile se schimbă, surprizele sunt permanente: ici sursa deraierii e rima, eventual interioară (tangajul langajului), colo - tautologia („Dar nu a fost așa, întrucât a fost altfel”). Această repede spicuire nu poate da seama de ceea ce rămâne în grija (re)lecturii: risipa de creativitate lingvistică are o motivare ultimă, jocurile de cuvinte nu sunt gratuite: legate cu fire
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
rubricii se agață, ca un cățel de un urs, de corpusul de texte, nereușind decât să smulgă câte un smoc de cuvinte sau să cadă din când în când în fund. El (ea) face mare caz, de exemplu, de o tautologie pe care autorul a folosit-o deliberat, cu intenție stilistica. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentații cu iz de văicăreala cronicăreasca". (lamentații cu iz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
folosit-o deliberat, cu intenție stilistica. Tot el (ea) consideră că luciditatea cu care sunt evaluate cercetările critice având drept obiect literatura română din timpul comunismului sunt "lamentații cu iz de văicăreala cronicăreasca". (lamentații cu iz de văicăreala... asta da, tautologie!). Pe scurt, A.C. , cu vocația să de paznic de sarcofag, încearcă să înmormânteze o dezbatere prea importantă și cu prea multe ecouri ca să încapă în spațiul expeditiv-persiflator pe care i-l rezervă revista Timpul. Cand nu poți organiza pe cont
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
autor, ea trebuie să fie înlocuită cu o expresivitate pe care numai plasticitatea firească a limbii vii o poate avea. De aceea, categoriile filozofice au un folos a cărui limită nu poate fi supraestimată, iar în momentul cînd paradoxurile și tautologiile nu mai pot fi evitate, intuiția și metafora se impun de la sine. Și chiar acesta e modul în care procedează Mihai Șora. Îm privința viziunii sale, ca s-o înțelegem cel mai nimerit ar fi să recurgem nu la limbajul
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decat vă închipuiți. Nu degeaba se zice: ,,ați prostit poporul cu televizorul”, iar de aici telembizarea, ca maladie cu forma de manifestare, la nivel național, nu este o glumă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decat vă închipuiți. Nu degeaba se zice: ,,ați prostit poporul cu televizorul”, iar de aici telembizarea, ca maladie cu forma de manifestare, la nivel național, nu este o glumă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în sintaxa logică, sofismul nu are valoare de adevăr cu toate că simulează (corectitudine aparentă) principiul identității, al non-contradicției, al terțului exclus și al rațiunii suficiente, aceleași relații dintre propoziții (contradicție, contrarietate, subcontrarietate, subordonare) și se formulează cu elocință ca dilemă, ca tautologie, omonimie etc., de unde și subtilitățile imputate lui. Alomorfismul sofismului se vede în limbaj, în argumentare, în relevanță, în apel la autoritate și în atacul la persoană. Venind din perspectivă dionisiacă, sofiștii vor cuprinde în retorica greacă mai întâi asianismul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ne facem însă cu imaginea și trăncăneala (veșnicul fel de a bate câmpii), de pe micul ecran, unde otravă are și nuanță (,,Filosofia nuanțelor’’ tutea) și culoare. Făcând abstracție de gânditorul român, nu ma judecați greșit! Semantica celor două cuvinte, chiar tautologie dacă ar fi, tot ar spune ceva. Ba chiar mai mult decat vă închipuiți. Nu degeaba se zice: ,,ați prostit poporul cu televizorul”, iar de aici telembizarea, ca maladie cu forma de manifestare, la nivel național, nu este o glumă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
texte misterioase, fantastice, fascinante. Exemplele care urmează provin însă dintr-o modestă reprezentantă a genului, furnizată de întîmplare: o broșură recentă (Preparate tradiționale românești, colecția "Poftă mare!", Hiparion, 2003). În genere, în cartea de bunate descrierea detaliată e înlocuită de tautologie: desigur că pentru cineva care nu știe ce sînt mititeii și nici nu i-a văzut vreodată, neavînd deci acces la prototipul lor ideal, ultima frază a rețetei specifice e descurajantă: din amestecul obținut pînă la acel punct, pur și
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
faptele oamenilor, ci numai cu unele. "Cu ce fapte se ocupă istoria ?" Eu am răspuns, fără să-mi dau bine seama ce spun, "cu faptele istorice", și atunci alții au râs, logicienii din clasă, care au pretins că fac o tautologie, refuzând să definesc printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un lucru extrem de important, cu toată aparența de rămânere pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conferința internațională despre „Originile conștiinței umane“. Avea problemele lui cu gașca psihologilor evoluționiști. Această disciplină era prea înclinată să explice totul în termeni de moduli din Pleistocen, identificând caracteristici universale primare și false de comportament uman, apoi explicând, printr-o tautologie post facto, de ce erau niște adaptări inevitabile. De ce erau bărbații poligami, iar femeile monogame? Totul se reducea la economia relativă a spermei versus ovul. Nu era tocmai știință; dar până la urmă, nici scrisul lui nu era. Pentru Weber, o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este unul dinsemnele vremii de azi. 29. Dacă Ștefan cel Mare și Mircea sunt veacul de mijloc alistoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul" acestei istorii. 30. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultădintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci rege asirian. 31. Explicațiile nu modifică niciodată realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să-i comprime și să-i pună la locul lor - ca păpușile cu resort când închizi capacul -, acești mici burghezi se simt în adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci rege asirian. Peste câteva zile, singur, prin munți, sau (mai liric) prin munții tinereții. Stabilirea "itinerariului" scoate din umbră atâtea imagini
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foarte multă grijă imaginea pe care i-o va oferi, caută să-i dea atât strălucire, cât și umbră, lăsîndu-i satisfacția descoperirii. Iată de ce "o femeie în față oglinzii", acest stereotip foarte răspândit într-o anume literatură, este aproape o tautologie. Clișeul desemnează pregătirea unei imagini, verificarea capacităților reflectante. Este, de fapt, o oglindă în fața oglinzii, iar femeia nu poate fi presupusă decât goală, "mai goală decât o femeie goală", cum spunea Ibrăileanu. Două oglinzi față în față înseamnă o proliferare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Budapestan” (...budapestan); Pag. 160: „...de general Cantacuzino” (...de generalul Cantacuzino); Pag. 161: „de general Rădescu” (de generalul Rădescu); Pag. 167: „Ce-a fost Garda de Fier și legionarismul (Ceau fost ...); Pag. 171: două dezacorduri gramaticale; Pag. 230: „a accepta... acceptând” (tautologie de care ar râde și curcile); Pag. 246: „șapte graniți” (șapte granițe); Pag. 249: „De la invadarea turcilor În țările românești” (... invazia turcilor); Pag. 250: „Conflictul larvat dintre Moruzov și Armand Călinescu” (Conflictul larvar); Pag. 260: „Contribuția lui H. Sima la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fără sens. A căutat să distingă logic între propoziția cu sens (sinnvoll ) și cea lipsită de sens (sinnlos). Propoziția cu sens (e. g., „Cezar este strateg“) 91. respectă unele reguli de natură logică. Drept urmare, poate fi adevărată sau falsă. Cât privește tautologia, abreviată în formule de felul „A = A“, aceasta este goală de sens, sinnleer, sau indiferentă în privința sensului. Chiar și atunci când sunt false sau inutile, incapabile să trezească un anume interes, propozițiile cu sens nu au de ce să ne îngrijoreze. Cea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
99, 120, 127- 128, 146 (n. 145) ~ intenționalității omenești 127-131 (vezi și „intenționa litate“) ~ logicii 82, 89 lume ~ă 69, 97 om ~ 22 (n. 11), 37, 47, 88, 90-92, 96-97, 134, 138, 146 (n. 145), 196 (vezi și „alteritate“) T tautologie 100 tetralemă 34-35 tháuma (uimire) 64 thaumasíon 67 theoría 67 (a) transcende 66, 130, 163 ~nță 160 (n. 158), 178, 180 ~re de sine 178-180 transfigurare (a sensului comun) 18, 30, 152 tremendum 38 (n. 22) trup 29 (n. 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care are întâietate; ele se reflectă și noi nu mai hotărâm care din cele două imagini ne învață să privim: cea din oglindă, sau cea de dincoace. S-a spus și s-a și condamnat faptul că filozofia duce spre tautologie, de tipul: este ceea ce este; gândul gândește, sensul are sens, viața viețuiește, adevărul adeverește; adică toate cuvintele de bază nu fac altceva decât să bâlbâie faptul că ele se repetă pe sine și că esența și aparența lor se ascund
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ideii față de lipsa ei, așa este actul de a presupune și de a face continuu ca orice afirmație să conțină neapărat o presupunere din care decurge ca ceva deja dictat, așa este poziția absolută a unui principiu absolut, așa este tautologia unei așezări prealabile care premerge oricărui demers, așa este orice prag în care gândirea se situează în mod categoric deasupra ei înseși, ca fiind dată printr-o origine a ceva lipsit de origine. Trebuie făcut, la un moment dat - care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
schimbă în frunză, atâta vreme cât dorește frunza, pentru că altfel n-ar mai dori. Grăunța imobilă cere mișcare și caută să se miște în sine. Altfel spus: dorința nu poate dori decât atâta vreme cât dorește; atât cât se păstrează. Pare să fie o tautologie; pare numai, pentru că specificul dorinței este să se dorească pe sine, să nu treacă „spre“ latura „realistă“, cea a scopului atins; este ceea ce am spus mai sus, anume că dorința vizează dorința, dorește o nouă dorință și, astfel, dorește să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
autorităților. Dar imediat, atunci, mi-a răsărit în minte fostul meu coleg de bancă Ion Lugoșianu, condamnat la moarte și executat pentru fapte adevărate... Prin condiția sa de om gânditor, omul este dator acestei condiții. Pare să sune ca o tautologie, dar nu e chiar așa, pentru că a fi dator unei condiții înseamnă a pune condiția acestei datorii, condiție fără de care datoria nu există ca reper de conduită interioară: pentru că a fi dator condiției tale nu înseamnă să o faci în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]