705 matches
-
singură victimă, rănită ușor, fapt coroborat cu o depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că primul foc a fost tras de un colonist privitor de după un tufiș sau de după colțul unei taverne. Unii martori au relatat că un ofițer britanic călare ar fi tras primul. Ambele părți au căzut de acord că primul foc nu a venit de la niciunul din cei care stăteau față în față. În Lexington s-au ivit apoi
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
primul. Ambele părți au căzut de acord că primul foc nu a venit de la niciunul din cei care stăteau față în față. În Lexington s-au ivit apoi speculații că un anume Solomon Brown ar fi tras primul foc din tavernă sau de după un zid, dar acestea au rămas doar zvonuri. Unii martori (de ambele părți) au afirmat că cineva din celaltă tabără a tras primul; mult mai mulți martori au afirmat că nu știu. O altă teorie este că primul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
aflați la doar câteva sute de metri depărtare. Căpitanul Laurie, îngrijorat, a trimis un curier la Smith cerând întăriri. Folosind informațiile detaliate date de spionii loialiști, companiile de grenadieri au căutat provizii militare în micul oraș. Când au ajuns la taverna lui Ephraim Jones, de lângă arestul de pe drumul South Bridge, au constatat că ușa este baricadată, iar Jones a refuzat să deschidă. Relatările Tory-ilor locali arată că Pitcairn știa că un tun fusese îngropat pe acel teren. Lui Jones i
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
fost uciși doar pentru că au fost bănuiți de implicare în evenimentele zilei. Deși multe relatări ale jafurilor și incendierilor au fost exagerate ulterior de coloniști în scop propagandistic (și pentru a obține compensații financiare de la guvernul colonial), este adevărat că tavernele de pe drum au fost devastate și băutura a fost furată de soldați, în multe cazuri ei înșiși bețivi. Argintăria de împărtășanie a unei biserici a fost furată dar a fost recuperată apoi după ce fusese vândută la Boston. Vârstnicul locuitor din
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Jim și a doctorului face pregătirile necesare. Livesey îi avertizează pe ceilalți să nu povestească despre planurile lor. Mergând la Bristol, Trelawney cumpără o goeletă numită "Hispaniola", angajează pe Smolett ca și căpitan și îi dă lui John Silver, proprietarul tavernei "The Spy-glass", postul de bucătar. Când Jim ajunge la Bristol și îi face o vizită lui John, suspiciunile îi sunt imediat trezite: lui Silver îi lipsește un picior, ca și aceluia cu care Bones se întâlnea, iar Black Dog se
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
postul de bucătar. Când Jim ajunge la Bristol și îi face o vizită lui John, suspiciunile îi sunt imediat trezite: lui Silver îi lipsește un picior, ca și aceluia cu care Bones se întâlnea, iar Black Dog se afla în tavernă. La vedera lui Jim, Black Dog o ia la fugă iar băiatul rămâne ușor surprins. Silver neagă orice cunoștințe cu acel bărbat atât de convingător încât câștigă încrederea lui Jim. În ciuda îndoielilor căpitanului Smolett despre planurile expediției și a echipajului
Comoara din insulă () [Corola-website/Science/319569_a_320898]
-
foamete. O varietate de ocupații puteau fi alese sau moștenite din tată-n fiu. Aceasta puteau include, dar fără a se limita doar la ele, tâmplari, fierari și potcovari, croitori, bucătari și preparatori de tăiței, comercianți cu amanuntul, manageri de taverne, ceainării, cârciumi; cizmari, tăietori de etanșare, proprietari ai caselor de amanet, șefi de bordeluri și comecianți bancheri implicați într-un sistem premodern de schimb valutar. Practic, fiecare oraș avea un bordel unde puteau exista femei și bărbați angajați în prostituație
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
pentru a urma cursurile Academiei de Arte, Facultatea de Actorie, pe care a absolvit-o în 1995. Încă din facultate, a participat la numeroase proiecte muzicale și teatrale. Între anii 2003 și 2008, a devenit foarte cunoscut că prezentatorul emisiunii "Taverna" de la TVR, împreună cu Iulian Vrăbete, fost membru al trupei Holograf. Această emisiune a avut ca scop promovarea muzicii de calitate și a muzicienilor de valoare, dar mai puțin cunoscuți. A mai prezentat emisiunea “Nopți Albe de lângă Biserică Neagră”, în cadrul festivalului
Berti Barbera () [Corola-website/Science/329906_a_331235]
-
și urlând sălbatic,zornăind armele și sunând din trâmbițe. Britanicii credeau că zeii erau de partea lor, dar le lipsea manevrabilitatea,priceperea sau experiența de luptă și sistemul de comunicații.Din perspectiva lor,bătălia era asemeni unei încăierări într-o tavernă, dar de proporții mai mari. Armata romană era foarte disciplinată,organizată și obișnuită să primească mesaje complexe pe timpul bătăliei. Câmpul de luptă aflat într-o vale mărginită de pădure îi avantaja pe romani. Spațiul limitat nu-i permitea reginei Boudicca
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
Memento mori”, sunt acele piese rare în colecțiile de artă ale începutului de secol XX care dezvăluie atât talentul deosebit al artistului format la academia müncheneză, cât și filozofia mai profundă a creatorului, ascunsă sub imaginea populară a scenelor „de tavernă”, ”de petrecere” atât de populare la cumpăna veacurilor. Mai tânărul Oskar Szuhanek, student al academiilor de artă din Budapesta și Paris, după câțiva ani de activitate în capitala franceză și la Veneția, după prima mare conflagrație mondială a revenit pe
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
în timp ce femeile din familiile bogate puteau purta eșarfe violet în jurul umerilor. Principala diferență în îmbrăcămintea femeilor față de cea a bărbaților a fost faptul că acestea se strângeau, prindeau, înspre stânga și nu înspre dreapta. Existau o multitudine de restaurante și taverne; de obicei felurile principale erau incluse în ospețe, banchete și carnavaluri, în timpul Song. Ele dezvăluie o dietă variată și generoasă pentru cei din clasa superioară. Ei puteau alege dintr-o mare varietate de carne și fructe de mare, inclusiv creveți
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
noapte, la ora cinei, Nick îl convinge pe Fred să vină la cină alături de mama și tatăl Claus și Clyde. Stând la masă, mama Claus continuă să-l laude pe Nick, în timp ce Fred iese furios afară și se îndreaptă spre Taverna lui Frosty, unde se întâlnește cu Willy care îi spune despre lipsa sa de încredere în sine în ceea ce o privește pe Charlene. Fred îl învață pe Willy să danseze, dar acesta cade în fața lui Charlene, lucru jenant pentru el
Fratele lui Moș Crăciun () [Corola-website/Science/333160_a_334489]
-
și-i explică lui Slam că ar trebui să îmbrățișeze și alte persoane pentru a deveni o persoană mai bună. Pe baza sfatului anterior îi spune lui Slam că este un băiat bun. În timp ce restul elfilor așteaptă cu nerăbdare în tavernă, Willy mărșăluiește înainte și, cu încrederea sporită, merge până la Charlene, ia un scaun să stea pe el pentru a fi mai înalt și o sărută. Ea îi răspunde la sărut. După ce Fred anunță că a fost salvat Crăciunul, toată lumea se
Fratele lui Moș Crăciun () [Corola-website/Science/333160_a_334489]
-
un labirint de clădiri grupate în jurul camerelor, capelelor și sălilor medievale ale fostului palat regal, care găzduia atât Parlamentul, cât și diverse tribunale regale. Vechiul palat era ușor accesibil; negustori, avocați și alții trăiau și lucrau în locuințe, magazine și taverne în incinta acestuia. Clădirea Whynniard era în unghi drept cu Camera Lorzilor, de-a lungul unui gang numit Trecerea Parlamentului, care ducea la Scările Parlamentului și la râul Tamisa. Beciurile aveau caracteristicile comune ale vremii, fiind utilizate pentru a depozita
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
lire lui Thomas Wintour), și le-a spus anchetatorilor că și-a mutat familia din Rushton la Londra înaintea acțiunii; nu erau acțiunile unui om vinovat, sugera el. Detaliile complotului au fost definitivate în luna octombrie, într-o serie de taverne din Londra și Daventry. Fawkes urma să fie lăsat să aprindă fitilul și să fugă peste Tamisa, în timp ce, simultan, o revoltă în Midlands avea să contribuie la asigurarea capturării prințesei Elisabeta. Fawkes urma apoi să plece pe continent, pentru a
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Indiilor Orientale la aproximativ nord de cap, în Table Bay la 6 aprilie 1652, colonie ce a evoluat ulterior în orașul Cape Town. Proviziile de hrană proaspătă erau vitale pentru lungile călătorii în jurul Africii, și astfel Cape Town a devenit cunoscut ca „Taverna mărilor”. La 31 decembrie 1687, a sosit la cap o comunitate de hughenoți din Olanda. Aceștia fugiseră în Olanda din Franța pentru a evita persecuțiile religioase de acolo. Compania Olandeză a Indiilor Orientale avea nevoie de agricultori pricepuți la Capul
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
între cele două lumi, dar pot fi folosiți și monoliți de teleportare. Hărțile sunt pline de diferite clădiri, comori, monștrii și mine. De obicei, jocul pornește cu 1-2 eroi și un castel care are doar câteva clădiri terminate: de obicei taverna și clădirea de recrutare a creaturilor de nivelul 1. Într-un castel poate fi construită o singură clădire pe zi. Jucătorul trebuie să localizeze și să cucerească la început minele de lemn și piatră (apoi și celelalte tipuri de mine
Heroes of Might and Magic III () [Corola-website/Science/322500_a_323829]
-
ușor. “vezi Școala Madrigalului englez”. Alte figuri importante în teatrul elisabetan sunt Christopher Marlowe, Thomas Dekker, John Fletcher și Francis Beaumont. Dacă Marlowe (1564-1593) nu ar fi fost înjunghiat când avea douăzeci și nouă de ani într-o încăierare de tavernă, el l-ar fi rivalizat, dacă nu chiar egalat, chiar pe Shakespeare prin talentul său poetic, spune Anthony Burgess. S-a născut doar cu câteva săptămâni înainte de Shakespeare și l-a cunoscut probabil bine. Subiectele lui Marlowe, totuși, sunt diferite
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
portretul lui Lenbach, și "Sfântă Ecaterina". S-a întors la Romă, unde a rămas în perioada 1862-1866 și și-a dat liber fanteziei și a gustul sau pentru liberatea cromaticii în "Portretul doamnei Böcklin", "Un anahoret în pustie" (1863), "O taverna română" și "Vila de pe țărmul mării" ( 1864). În 1866 merge la Basel pentru a termina frescele sale de galerie și să picteze o serie de portrete, "Magdalena cu Cristos" (1868), Anacreon's Muse (1869) precum și "Castelul războinicilor" (1871). În perioada
Arnold Böcklin () [Corola-website/Science/334527_a_335856]
-
unui parc mic, cunoscut ca (verde) "green", (spre exemplu ca New Haven Green), Litchfiled Green și New Milford Green (cel mai mare din stat). Lângă green poate fi amplasată o bisericuță albă, un meeting-hall (sală de întruniri) al orașului, o tavernă și câteva case coloniale. Păduri, râuri, lacuri, cascade și plaje cu nisip contribuie la frumusețea statului. Hotarul de nord al statului cu Massachusetts este marcat distinctiv de Southwick Jog/Grandby Notch, o deviere pătrată de aproximativ 4 kilometri (2,5
Connecticut () [Corola-website/Science/302532_a_303861]
-
marca 20 de ani de muzică, Păscu a sustinut concerte în mai multe cluburi de provincie. A continuat să susțină concerte (la deschiderea concertului cântărețului italian Albano Carrisi în Arad), si începând cu anul 2003, a găzduit talk show-ul "Taverna" pe TVR 1. Cu "Divertis", Păscu a devenit co-prezentator al emisiunii pamflet de pe Antenă 1, patru dintre episoade fiind filmate în Statele Unite și Canada. În cadrul emisiunii a jucat într-un scheci intitulat "Felix și Otilea", alături de cântăreață de muzică pop
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
suficient de întunecate ca să nu se vadă ochii (tehnică lui Gordon Willis), dar să se vadă leziunile personajelor. Majoritatea filmărilor au avut loc noaptea, iar scenele de zi au fost făcute în locuri umbroase, iar pentru scenă celebra din subsolul tavernei lui Lou regizorul a folosit lămpi de muncă ieftine pentru a crea acea lumină difuza. Cadrele au fost inițial fixe și obiective apoi cameră s-a mutat în unghiul subiectiv al luptătorului urmărindu-i mișcările asemenea unui spectator, fapt ce
Fight Club (film) () [Corola-website/Science/314146_a_315475]
-
ca Fantezie în Sol, op. 78). Acestora ar trebui adăugate cele trei lieduri shakesperiene, dintre care Ständchen" ( D. 889) și "An Sylvia" (D. 891) se spune că au fost compuse în aceeași zi, iar cel de-al treilea, la o tavernă la care compozitorul s-a oprit în timpul unei plimbări. În 1827, Schubert a compus ciclul de lieduri "Winterreise" (D. 911), un colosal apogeu în arta liedului („remarcabil” a fost felul în care a fost descris la Schubertiade), Fantezia în Do
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
ca să ajungă la... secretele scriitorilor. Întâi, Bacovia: ofertele subteranei. Un asemenea titlu, oximoronic parțial, mi-a provocat de îndată informația avută. Prin barbarul „subterană”, am coborât până în lumea hrubelor romane, apoi a inchiziției, urcând către secolul al XIX-lea, la tavernele din literatura misterelor, a literaturii decadenților. În paralel, în cea de a doua jumătate a aceluiași secol, se afirmă freudismul, naturalismul ș.c.l. Avântului romantic de „ieri”, sub semnul realismului, îi iau loc căderile spre bolgiile sociale ori spre
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
am fost precum efebul de la Marathon și meșterii Athenei batura o medalie de aur, să rămână chipul meu de-a-pururi tânăr și strălucitor! ! acuma șanț bătrân și mi-am pierdut și toată strălucirea și orice bețivan mă-njură în porturi, prin tavernele Athenei; ce mai contează acest zombi, Sufletul meu e-nmormântat acolo în Glorie: frumos efeb mort singur înfruntând întreaga o oștire de barbari ! Jeu d’Amour (Mîndră-Mărie) ! se reîntoarce și dragostea mea, se reîntoarce la tine, cum vine Sufletul că Pasărea
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]