1,790 matches
-
și agresivul Marc Milosevic, care într-o zi îl amenințase cu o armă. Pilotul, care oprise motoarele, și cei doi însoțitori ai săi rămaseră în expectativă. Fără să se grăbească, pe deplin conștient de importanța momentului, Gacel Sayah scoase din teacă un hanger lung și ascuțit de care nu se despărțea niciodată, și apucă mâna dreaptă a prizonierului, ce scoase un profund geamăt de groază. — Nu! aproape că urlă. Nu, te rog! Iartă-mă! Iartă-mă, te implor! Eram foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e ca de fiecare dată când vei privi această cicatrice să-ți amintești cât de mult rău ai făcut și să te gândești la consecințele faptelor tale... - Șterse hangerul de sânge pe pantalonul rănitului și-l băgă din nou în teacă, spunând: În ceea ce mă privește, totul s-a încheiat... - Privi spre bărbatul cu țipătoarea cămașă roz și zise în încheiere: Transmite-i salutări din partea mea lui Pino Ferrara și spune-i că regret profund moartea lui Maurizio. Apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am purtat cu cochetărie. Stăteam în scenă și făceam un tărăboi teribil când trebuia să aibă loc duelul între Dorel Iacobescu și Răducu Ițcuș. Lucrasem la săbiile lor care erau din tablă, le îndoisem înainte și le băgasem forțat în teacă, așa că atunci când le-au scos, parcă ar fi avut în mână două seceri, așa erau de îndoite, am râs ca nebunii, spectatorii râdeau și ei, căci era clară făcătura. Nu mai vorbesc de scena din tranșee. Vine nu știu care general în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Nu lăsa Părinte la întămplare Să orbecăim prin negre nopți, Pune mirul teilor în floare Peste ochii celor ce sunt morți! Pune-ți armele în teacă ! Viața este pace nu razboi. Îngropați orgoliile voastre Doar în cimitire,...nicidecum în noi ! Căutați la intersecție lumina, Crezul nostru este să iubim. Nu striviți cu arme rădăcina, Un alt pom, cu greu îl mai sădim. Pune Doamne mir de
OCHII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362811_a_364140]
-
lumea în viață. <Shanti!>- zice creola, <adu ceaiurile!> Jagmandra, căci așa o cheamă, are ochi de viperă. <Shanti, te măriți cu el?>- adică cu Zugravu. Puterea și măritișul sunt ca focul și apa. Cum nu încap două săbii într-o teacă, așa nu încape puterea femeii și puterea bărbatului într-o singură viață! <Nuu!>, zice Shanti. Avea 18 ani. E din Pushkar, deșertul Rajahstan, deavoliță, față de maharajah, scăldată în apele Gangelui, fiică a lui Budda Sakia Muni. Zugravu e sedus de
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
s-ar salva dacă ar avea câteva secunde de luciditate să amâne decizia capitala, câți ar hotăra a doua dimineață să uite și să-și vadă de drum. Aici, acum mă simt ca un sinucigaș care a pus pistolul în teaca, pastilele pe raft, funia în debara și traversează cuminte pe verde. Mă simt nemuritoare și veșnică, chiar dacă veșnicia va dura o clipă. Acum un an cineva îmi spunea, draga mea, daca este gradul III, ai mai avea trei luni, dar
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
Acasa > Poeme > Antologie > DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Măria Ta măcar oleacă poate s-o găsi vreun dac scoate-ți Moldova din teacă să vezi codrii ce mai fac Poate s-o găsi vreun dac să trăiască din onoare chiar dacă nu prea mă-mpac pentru viață dacă moare Să trăiască din onoare scoate Moldova din teacă să vedem deloc n-o doare Măria
DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363453_a_364782]
-
găsi vreun dac scoate-ți Moldova din teacă să vezi codrii ce mai fac Poate s-o găsi vreun dac să trăiască din onoare chiar dacă nu prea mă-mpac pentru viață dacă moare Să trăiască din onoare scoate Moldova din teacă să vedem deloc n-o doare Măria Ta măcar oleacă Ca să-i dai Moldovei leacul hai și schimbă cu noi veacul Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOINA CA INTRODUCERE LA VIITORUL IMEDIAT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363453_a_364782]
-
Yemenită numită ,,Jambia”, un fel de cuțit mai mare, cu lamă lată, ușor încovoiată spre vârf. ,,Jambia” oferită în dar nu era însă doar o armă ci mai mult o operă de artă, având pe mânerul de argint și pe teacă ornamente încrustate cu pietre prețioase. Slujitorul se întoarse după puțin timp învitându-l pe negustor să intre. Fariseul se grăbi să-l primească pe neașteptatul oaspete într-o mică curte interioară, la o masă așezată sub un umbrar cu ghirlande de
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
umbra mâinii, ca o părere,/ și-n vis m-am plecat s-o sărut. („Vorbitor”, p. 47); Haine de temniță, roșii, cu vine ca smoala pe ele.../ Mi s-au făcut carne pe oase, mi s-au făcut piele./ Din teaca lor vie nu pot să mă smulg și să fug,/ fiece mușchi are-un lacăt, fiece os un belciug... („Haine roșii”, p. 49); Din lacrimi punem pod genunii,/ din lacrimi înviem mereu,/ și, împletind din lacrimi funii,/ ne priponim de
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
îmi pândesc zorii. Mi-e frică să ajung „un centaur siluind arborii poemului”, mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, „fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont”. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
duc cocori de pace, Doar ochii tăi sunt tainic labirint. Iar de iubirea-n lut se va preface, A iernii rană nu pot s-o dezmint... SONET XI Din veșnicie ți-am clădit cetate, Iar temerile le-am ascuns în teacă, Revino lângă mare... Apoi pleacă, Să simți în pieptu-mi valul cum se zbate. Dar pierde-mă în larg când marea seacă Și sterge urma ta de voluptate; Chiar timpul de la reguli se abate- Amurgul printre pleoape o să treacă... Mi-a
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
întrebându-mă prin ce alchimie divină a reușit poeta Camelia Cristea să-și transfigureze neâmplinirile și loviturile pe care i le-a dat viața în versuri. Răspunsul nu poate fi decât unul singur. Prin credință. Poeta, după ce a îngropat “în teacă lacrima durerii”, își exprimă cu bucurie și dăruire dragostea pentru părinți, pentru copii săi dovedind trainicia și universalitatea unui sentiment autentic, profund feminin și uman. ( “Poem”, “Picătura”,” Scrisoare”). Partea a treia a volumului cuprinde poezie partiotică și de atitudine ce
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
știa că tocmai în chinurile de la Frăsinei eu îmi găseam fericirea pe care n-o puteam găsi nici în căsătorie, nici în bunăstare. Și apoi fratele meu nu știa că si eu sunt logodit, căsătorit, îndrăgostit. Și așa cum într-o teacă nu pot încăpea două săbii, tot astfel în inima mea nu mai putea intra o altă dragoste. Pentru vecii vecilor mi-am dat inima lui Iisus Hristos. Iar Iisus mă cheamă din nou la Frăsinei.... A doua zi am ajuns
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
înhămați, despicându-le pielea din care șuvițe de sânge se amestecau cu praful de pe corpurile lor. Doamna ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i slobozească mâna. Doamna își prinse bogatul păr
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ARS POETICA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În irizări păgâne își vâră zeii teaca cu o rotire-n jungher lăstunii se retrag e-o despletire-n sensuri și ne inundă iarba și orficul mister ne leagă de catarg îngenunchem iubito la viscol și culoare noi doi aprinși de stele pe cerul răsturnat trec naufragii
ARS POETICA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367111_a_368440]
-
decembrie 2009, pictură la șevalet și Expoziție permanentă, din februarie 2010, - Galeriile ,,Deisis,, de la Palatul Culturii din TG. Mureș, martie ,2010/ pictură la șevalet. - Anglican Church din Canterbury (Anglia) în octombrie 2010. -pictură religioasă pe sticlă. -Simezele Bibliotecii ,,Francisc Pacurariu,, Teaca, iulie 2010,-pictură de șevalet - Galeriile Deisis din TG.Mures, februarie 2011-04-10, pictură șevalet -Galeriile Centrului Cultural Municipal Bistrița, Expoziția SEMNE, aprilie-mai 2011. Lucrările se află în colecții personale din SUA, Canada, Italia, Israel, Germania, Australia,Ungaria, Belgia, Australia, Spania
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
revistei Amfiteatru cu poezia Cînd plouă”: Cînd plouă / Copacii își cântăresc picăturile / Și nu se mai miră / De-albastru. Vântul a învățat caii / Să urce în tei / Și să cânte. De câte ori plouă / Cântăresc caii / În balanța vântului. Volume publicate: Moș Teacă, dramatizare scrisă în colaborare cu Vlad Vasiliu după „Schițe și articole” de Anton Bacalbașa și jucată la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila (1985-1987); De la noi din grădiniță, versuri, București, Editura Ion Creangă, 1986 (premiu național); Mama mea e cea mai
VALENTINA TECLICI – POETICAL BRIDGES (PODURI LIRICE) de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368614_a_369943]
-
am pălit sub ele ca o floare! Strigat-au anii roși de câte-o piatră, să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi zarea! Referință Bibliografică: PREMONIȚIE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1908, Anul VI, 22 martie 2016. Drepturi de Autor
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
literatură sensibilă, precum glasul din cânt! „Mândro, bătute-ar focul” e un dialog muzical de superbă interioritate melodică, sensibilă și voioasă. În duet cu Benone Sinulescu, melodicitatea lirică, firul versului descriptiv și voioșia sunt în lăcașul lor, ca sabia în teacă. Ce cântăreață nu ar aspira să cânte cu inegalabilul interpret Benone Sinulescu? S-ar întâlni luceafărul cu fereastra, în canatul sub care priveghează floarea mușcatei. Dacă am văzut-o pe Anamaria Ferentz și ne-a încântat alături de unul dintre cei
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]
-
muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat al oamenilor munților și
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Nu este oare Domnul Dumnezeu atotputernic?”, își spuse Simon. Acum Iisus era însă prins iar el nu-și putea explica de ce nu încercase să se salveze atunci în grădina Ghetsimani când chiar lui, învățătorul îi spusese să pună sabia în teacă după ce tăiase urechea unui slujitor iar învățătorul a pus mâna la urechea acelui om închizându-i rana într-o clipă? De ce el care salvase pe atâția, nu s-a putut feri din calea furiei arhiereului Caiafa și a Sinedriului? În
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
își dau duhul, Cum curge piatră-n râuri și nu apă, Cum se topește materia curgând Ca fonta într-o șarjă infernală, Cum căprioara, din foc de soare bând, Moare de sete grea, universală... Cum frunzelor le fierbe seva-n teacă Și iarba ca cenușa dogorește, Cum apa-n ochi și în fântâni ne seacă... Dă Doamne ploaie de ne umezește! Blestemele de apă le ridică, Ce le-am luat asupră-ne, uscați De sete și de foame și de frică
DĂ DOAMNE APĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365575_a_366904]